34,361 matches
-
nu sunt bărbați sau femei, ci membri ai unei vaste clase asexuate, ponosite, chinuite și reglementate până la refuz, cu boarfe vechi, cartele de alimente și cărți polițiste, cu apatiile noastre Învechite, stricte și Înciudate - un popor măcinat de griji. Iar simbolul acestei stări e Londra, devenită cel mai Întins, trist și plumburiu dintre marile orașe, cu zeci de case scorojite și nelocuite, cu birturi fără friptură și cârciumi fără bere În cartiere cândva Însuflețite și piețe altădată elegante... cu mulțimi târându
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pretențiile tradiționale. Consecințele au fost traumatice Îndeosebi pentru Olanda, cea mai veche putere colonială din regiune. Indiile Orientale olandeze și compania de comerț care le dezvoltase făceau parte din mitul național: o legătură directă cu Epoca de Aur și un simbol al gloriei comerciale și maritime olandeze. Opinia generală, mai ales În anii sumbri și mizeri de după război, era că materiile prime din Indii, În special cauciucul, vor constitui salvarea economică a Olandei. Dar la numai doi ani după Înfrângerea Japoniei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de nestăvilit. Commonwealthul fusese creat prin Statutul de la Westminster din 1931 pentru a elimina mișcările bruște spre independența colonială, oferind un cadru În care teritoriile autonome și semiautonome rămâneau legate prin loialitate și obediență de Coroana britanică, scutite Însă de simbolurile neplăcute ale dominației imperiale. Acum Însă Commonwealthul era pe cale să devină un club al fostelor colonii, state independente pe care statutul de membru nu le obliga la nimic În plus față de ce le dictau propriile interese și sentimente. India, Pakistanul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Scuterele cu motor și-au făcut și ele apariția - În Franța și mai ales În Italia, unde primul raliu național de scutere, desfășurat la Roma pe 13 noiembrie 1949, a fost urmat de o creștere explozivă a pieței pentru aceste simboluri ieftine și comode ale libertății și mobilității urbane, populare printre tineri și lăudate cum se cuvine - În special modelul Vespa - În orice film contemporan din sau despre Italia. La Începutul anilor ’60 Însă, automobilul s-a impus În Europa Occidentală
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și Îi solicitau din ce În ce mai mult, ca audiență și segment de piață. În 1965 existau deja programe de radio și televiziune, reviste, magazine, produse și industrii Întregi destinate tinerilor și dependente de preferințele lor. Deși În fiecare țară cultura tinerilor avea simboluri și instituții distincte, puncte de referință exclusiv locale (Fête des copains - „Sărbătoarea prietenilor” -, desfășurată pe 22 iunie 1963 În Piața Națiunii, a reprezentat În Franța evenimentul fondator al culturii tinere șaizeciste, Însă a trecut practic neobservată În alte țări), multe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de revelații revoluționare. Chiar și după filmul lui Godard La Chinoise (1967), În care un grup de studenți francezi Îl studiază temeinic pe Mao și Încearcă să-i urmeze exemplul, „look-ul Mao” a rămas o excentricitate - inclusiv printre maoiști. Simbolurile „contra-culturii” și semnificația ei politică s-au radicalizat după 1967, prin asociere cu figurile mitizate ale luptătorilor de gherilă din Lumea a Treia. Chiar și așa, ele nu au avut niciodată un succes de masă În Europa. În ciuda personalității remarcabile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
aferentă disimulează un spirit profund anarhist al cărui obiectiv imediat era răsturnarea și batjocorirea autorității. În acest sens (cum insista cu dispreț, dar pe bună dreptate, conducerea Partidului Comunist Francez), mai 1968 era o petrecere, nu o revoluție. Avea toate simbolurile unei revolte franceze tradiționale - demonstrații armate, străzi baricadate, ocuparea de clădiri și intersecții strategice, revendicări și contrarevendicări politice -, dar nimic din substanța unei revolte. Majoritatea fetelor și băieților din mulțimea de studenți proveneau din clasa de mijloc - mulți erau chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
privințe importante, anii ’60 au fost o perioadă vitală, exact din motivul contrar: au reprezentat un moment În care europenii din ambele jumătăți de continent au amorsat abandonul definitiv al politicii ideologice. Așadar, departe de a reînvia tradiția revoluționară, cu simbolurile și limbajul ei pe care se zbăteau să le resusciteze, sloganurile și proiectele generației șaizeciste au fost, după cum constatăm astăzi, cântecul ei de lebădă. În Europa de Est, interludiul „revizionist” și deznodământul său tragic au pus cruce ultimelor iluzii despre marxism ca
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ambiția să funcționeze ca o societate În interiorul statului. Catolici, stricți și moraliști - stil ce amintea, paradoxal, de Însuși Franco -, activiștii ETA atacau nu numai polițiști spanioli (prima victimă a fost ucisă În iunie 1968) și notabili basci moderați, ci și simbolurile decadenței „spaniole” din regiune: cinematografe, baruri, discoteci, vânzători de droguri etc. La apusul erei Franco, activitățile ETA erau limitate de aceeași represiune care dusese la apariția ei: spre sfârșitul dictaturii, la Începutul anilor ’70, un sfert din poliția armată a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
prezentată cu un dispreț Înghețat: materialismul care ignoră valorile naționale și erodarea memoriei și a continuității afectează grav comunitatea și valorile umane. Ca și În Die Ehe der Maria Braun (Căsătoria Mariei Braun) de Fassbinder, personajul principal - tot „Maria” - este simbolul unei Germanii victimizate; Heimat-ul este Însă explicit nostalgic și chiar xenofob În disprețul său pentru valorile străine și dorul de spiritul dispărut al „Germaniei profunde”. Reitz, ca Syberberg și alții, nu-și ascundea disprețul pentru serialul american de televiziune Holocaust
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din țară. Probabil că ambele tabere au fost la fel de surprinse de curajul unui tânăr rege eclipsat până atunci de faptul că Își datora poziția răposatului dictator; acum, soarta lui era legată irevocabil de regimul parlamentar. Neavând o instituție sau un simbol În jurul căruia să se ralieze, cei mai mulți soldați, polițiști și alți nostalgici ai vechiului regim au abandonat visele de revoltă sau restaurație și s-au limitat la a sprijini Alianța Populară a lui Manuel Fraga, un partid recent apărut care Își
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de până la cinci ani. După 1968, toate regimurile comuniste (cu excepția celui din România) adoptaseră În practică modelul Ungariei lui Kádár. Nici măcar nu se mai prefăceau că Încearcă să obțină loialitatea autentică a supușilor lor; cereau numai ca oamenii să adopte simbolurile exterioare ale obedienței publice. Unul dintre obiectivele Cartei și ale VONS (sau KOR) era să depășească indiferența cinică a concetățenilor lor față de treburile publice. Havel sublinia că guvernele trebuie private de satisfacția de a-i vedea pe oameni umilindu-se
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
depus jurământul pe 10 decembrie În fața președintelui Husák, care a demisionat neîntârziat. Reapariția lui Alexander Dubček pe scena politică după două decenii petrecute În obscuritate crease posibilitatea ca el să devină președinte În locul lui Husák - pe de o parte ca simbol al continuității cu speranțele frânte din 1968, pe de altă parte pentru a alina sentimentele rănite ale comuniștilor și poate chiar pentru a liniști nucleele neostaliniste din poliție și din alte servicii. Dar de Îndată ce a Început să cuvânteze În public
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pe László Tõkés, un pastor maghiar reformat din Timișoara. Minoritatea maghiară, obiect predilect al prejudecăților și persecuției sub regimul ceaușist, prinsese curaj după evenimentele din Ungaria și era din ce În ce mai indignată de abuzurile permanente la care era supusă. Tõkés a devenit simbolul acestei frustrări și, pe 15 decembrie, când regimul a Încercat să-l evacueze forțat, enoriașii au Înconjurat biserica În care el se refugiase și au stat de veghe toată noaptea În sprijinul său. În ziua următoare, cum veghea s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
caute o sursă alternativă de legitimitate internă: naționalismul etnic. Importanta minoritate turcă din Bulgaria (900.000 la o populație totală de mai puțin de nouă milioane) constituia o țintă tentantă: pe lângă diferența de etnie și religie, ea era moștenitoarea și simbolul unei epoci de detestată dominație otomană, a cărei amintire directă Începuse să pălească doar recent. În Bulgaria, la fel ca În Iugoslavia vecină, autocrația de partid În derivă a canalizat furia dezlănțuită a prejudecăților etnice asupra unei victime neajutorate din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În funcția de premier al regiunilor cehești, ambele jumătăți autonome ale republicii federale erau conduse de oameni care - din motive diferite, dar complementare - nu aveau nimic Împotriva separării. Președintele federației era acum, ca formă constituțională și prin persoana lui, singurul simbol al idealului unei Cehoslovacii unite, federale. Dar Václav Havel nu mai era la fel de popular - și, prin urmare, influent - cum fusese cu numai doi ani Înainte. În prima sa călătorie oficială ca președinte, el nu a mers la Bratislava, ci În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mult neliniștea străinilor, În Iugoslavia riscul era mult mai mare. Pentru a-și consolida poziția În republica sârbă, Miloševiæ a Început să Încurajeze fățiș În 1988 mitinguri naționaliste În care erau arborate În public, pentru prima oară după patru decenii, simbolurile cetnicilor din timpul războiului: Însemn al unui trecut refulat de Tito și manevră menită să-i sperie pe croați. Naționalismul era pentru Miloševiæ o tactică pentru acapararea Serbiei - validată de scrutinul din mai 1989, În urma căruia a devenit președintele republicii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la oraș și radicalizați de propriile experiențe de epurare etnică la sat) și au asediat cartierele estice, musulmane. În paralel, În noiembrie 1993 au distrus bucată cu bucată podul otoman construit În secolul al XVI-lea peste râul Neretva, un simbol al trecutului integrat și ecumenic al orașului. Croații nu aveau așadar motive de laudă - iar printre liderii răsăriți pe ruinele comunismului, Franjo Tudjman era extraordinar de neplăcut. Mai mult decât oricine, el și-a propus să șteargă trecutul iugoslav din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lider al liber-democraților), pentru a reveni apoi la viața academică după câțiva ani agitați petrecuți În arena publică. Însă majoritatea intelectualilor din opoziție din perioada comunistă nu au reușit să se metamorfozeze În politicieni sau figuri publice (cel mult În simboluri ale tranziției), iar mulți dintre cei care au Încercat s-au dovedit ineficienți. Václav Havel a fost unica excepție, dar nici măcar el nu a reușit pe deplin. Cum spunea ironic Burke despre cu totul altă generație de revoluționari, „cei mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și Danemarca au semnat cele mai multe prevederi ale Tratatului, dar nu au subscris la moneda unică - pe de o parte, fiindcă anticipau impactul său economic restrictiv, pe de altă parte, din cauza rezonanței sale simbolice pentru niște națiuni care ezitau să cedeze simbolurile suveranității unor agenții transnaționale; iar În cazul Marii Britanii, și deoarece (ca de atâtea ori În trecut) demersurile pentru crearea Uniunii erau privite cu neîncredere, ca un nou pas către superstatul european 3. Desigur, Tratatul de la Maastricht a făcut mult caz
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
al cuvântului, nu prea mai existau. Franța a fost singura țară unde forța de muncă organizată În sindicate a reușit, cu ajutorul opiniei publice, să blocheze temporar vânzarea companiilor publice - și atunci numai În cazuri speciale precum Électricité de France, un simbol al sectorului de stat postbelic; anagajații ei erau printre puținii membri rămași În ceea ce fusese cândva un sindicat-mamut condus de comuniști: Confédération Générale du Travail (CGT). La sfârșit de mileniu, În plină liberalizare a pieței europene de energie, EdF a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Italia și statele Beneluxului, pe teritoriul Uniunii se aflau În total 15 milioane de musulmani. Prezența lor În comunități până atunci preponderent laice ridica probleme dificile legate de politica socială. Ce prevederi ar fi trebuit introduse pentru purtarea veșmintelor și simbolurilor religioase În școlile publice? Cât de mult ar fi trebuit să Încurajeze (sau să descurajeze) statul existența unor instituții culturale separate? Era bună politica de sprijinire a comunităților multiculturale (care, astfel, erau practic separate)? Ori ar fi trebuit ca autoritățile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
instituții culturale separate? Era bună politica de sprijinire a comunităților multiculturale (care, astfel, erau practic separate)? Ori ar fi trebuit ca autoritățile să Înlesnească integrarea și chiar s-o impună? În Franța, politica oficială promova intregrarea culturală și interzicea etalarea simbolurilor religioase În școli; În alte părți, Îndeosebi În Marea Britanie și Olanda, exista o toleranță mai mare față de diferențele de ordin cultural și manifestarea identității religioase a indivizilor. Pretutindeni Însă părerile erau Împărțite (vezi capitolul XXIII). Introducerea rapidă a unor astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
deprinde la orice vârstă - când ar trebui să dobândească o apreciere mai profundă pentru germană, spaniolă, arabă, japoneză, italiană, protugheză sau rusă?”. ținta atacului lui Toubon (ceea ce el numea cu dispreț „engleza mercantilă”, limba care lua locul francezei, „capitala dintâi, simbolul demnității poporului francez”) era pe cale să devină, chiar În momentul În care era luat la ochi, intangibil. Intelectuali ca Michel Serres constatau, poate, cu un aer sinistru, că străzile Parisului aveau acum mai multe nume În engleză decât pe timpul Ocupației
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cancelar, de la Adenauer la Schröder. Germania era și singura țară Întinsă de o parte și de alta a fostei Cortine. Grație unificării, imigrației și guvernării federale, Berlinul cu suburbiile lui era acum, ca suprafață, de șase ori cât Parisul - un simbol al poziției relative a celor două țări. Germania domina economia europeană. Pentru mai toate statele membre UE, ea era cel mai important partener comercial. Numai Republica Federală asigura două treimi din venitul net al Uniunii. Deși duceau greul finanțării - sau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]