35,167 matches
-
dreptunghiulară ce este o caracteristică a fortificaților ridicate în secolul al XVI-lea. Cele nouă turnuri au fost poziționate pe colțurile incintelor. Zidurile incintelor au o înălțime de circa șapte metri, drumul de strajă aflându-se la înălțimea de patru metri, sprijinit pe console de lemn. De-a lungul timpului meterezele au fost zidite aproape în totalitate. Turnurile comunicau cu curțile interioare prin intrări aflate fie pe drumul de strajă, fie prin scări mobile. În ziua de astăzi se mai păstrează
Biserica fortificată din Archita () [Corola-website/Science/326689_a_328018]
-
cu curțile interioare prin intrări aflate fie pe drumul de strajă, fie prin scări mobile. În ziua de astăzi se mai păstrează intact drumul de strajă al incintei exterioare precum și meterezele sale distanțate una de alta la circa 3 - 4 metri. Turnul sud - vestic dotat cu două mici ferestre la catul al doilea si al treilea, a fost cândva locuit și mai conservă azi o galerie din lemn. În partea vestică era turnul porții care avea nivelurile superioare cu destinația de
Biserica fortificată din Archita () [Corola-website/Science/326689_a_328018]
-
În anul 1873, zidul de incintă a fost dărâmat până la jumătatea înălțimii initițale. Un al doilea zid de incintă, pentru apărarea celui vechi, se construiește în 1911. La sfârșitul secolului al XIX-lea, înălțimea inițială a curtinei, de aproximativ 7-8 metri, a fost redusă la 2-3 metri.
Biserica fortificată din Bazna () [Corola-website/Science/326695_a_328024]
-
a fost dărâmat până la jumătatea înălțimii initițale. Un al doilea zid de incintă, pentru apărarea celui vechi, se construiește în 1911. La sfârșitul secolului al XIX-lea, înălțimea inițială a curtinei, de aproximativ 7-8 metri, a fost redusă la 2-3 metri.
Biserica fortificată din Bazna () [Corola-website/Science/326695_a_328024]
-
glonțului variază între 110 și 158 grains (între 7.13 și 10.24 grame), în funcție de model. Viteza pe care o atinge un glonț tras cu un revolver modelul "Smith & Wesson", calibrul 38 Special (9 mm), variază între 234 și 340 metri/secundă. Adrian Năstase a fost transportat de urgență la Spitalul Floreasca unde a suferit o intervenție chirurgicală în dimineața zilei de 21 iunie 2012, rămânând sub supraveghere medicală la secția de Terapie Intensivă. La data de 30 ianuarie 2013 Inspectoratul
Dosarul „Trofeul calității în construcții” () [Corola-website/Science/326700_a_328029]
-
din Podișul Hârtibaciului, astfel încât în 1940 mai erau doar 620 de lutherani iar în 1995 comunitatea să fie doar de 17 membri. Casa parohială a fost vândută cu 3 ani înainte, adică în 1992. Zidurile bisericii, groase de 1,20 metri și înalte de 12 metri, au avut și rol de apărare. Deși pare opacă și simplă pe dinafară, lăcașul este bogat ornamentat pe dinăuntru. Are o sală și un cor pentagonal, iar pe fațada apuseană se află portalul principal, singura
Biserica fortificată din Brădeni () [Corola-website/Science/326701_a_328030]
-
1940 mai erau doar 620 de lutherani iar în 1995 comunitatea să fie doar de 17 membri. Casa parohială a fost vândută cu 3 ani înainte, adică în 1992. Zidurile bisericii, groase de 1,20 metri și înalte de 12 metri, au avut și rol de apărare. Deși pare opacă și simplă pe dinafară, lăcașul este bogat ornamentat pe dinăuntru. Are o sală și un cor pentagonal, iar pe fațada apuseană se află portalul principal, singura intrare inițială în biserică, care
Biserica fortificată din Brădeni () [Corola-website/Science/326701_a_328030]
-
-lea, și este de formă patrulateră, fiind prevăzută cu patru bastioane rectangulare în cele patru colțuri. Bastionul de nord-est a fost demolat, iar cel din sud-est a fost reclădit în 1866. Inițial zidurile fortificației aveau înălțimea de 5 sau 6 metri. Zidul sud - estic a fost dublat cu unul exterior în secolul al XVII-lea. De asemenea au fost făcute intrări acoperindu-se totul cu un șopron în care se depozitau cereale.
Biserica fortificată din Brădeni () [Corola-website/Science/326701_a_328030]
-
elicopterul pe deasupra hangarului unde se făceau cercetările. „"Caracatița zburătoare"”, unul dintre cele mai mari exemplare ale timpului, avea o greutate totală de 1650 kg. Suprafața portantă era de 90 mp asigurată de patru elice cu un diametru de 7,62 metri montate pe un șasiu cruciform din aluminiu. Fiecare elice avea șase pale cu incidență variabilă. Ele erau acționate de un motor Gnome et Rhône T de 170 CP prin intermediul unor reductoare. Elicopterul a zburat de mai multe ori la altitudine
George de Bothezat () [Corola-website/Science/326713_a_328042]
-
de 170 CP prin intermediul unor reductoare. Elicopterul a zburat de mai multe ori la altitudine mică și pe distanțe scurte. Prima dată a zburat în 18 decembrie 1922 când s-a menținut în aer la o înălțime de 1,8 metri timp de un minut și 42 secunde. Următorul zbor a fost în 19 ianuarie 1923 când a avut la bord două persoane și s-a ridicat până la înălțimea de 1,22 metri. La 23 februarie 1923 elicopterul s-a menținut
George de Bothezat () [Corola-website/Science/326713_a_328042]
-
în aer la o înălțime de 1,8 metri timp de un minut și 42 secunde. Următorul zbor a fost în 19 ianuarie 1923 când a avut la bord două persoane și s-a ridicat până la înălțimea de 1,22 metri. La 23 februarie 1923 elicopterul s-a menținut în aer timp la înălțimea de 4,5 metri timp de 2 minute și 45 secunde. Din cauza costurilor mari, zborurile experimentale au fost sistate. Muzeul Național al Aerului și al Spațiului din
George de Bothezat () [Corola-website/Science/326713_a_328042]
-
zbor a fost în 19 ianuarie 1923 când a avut la bord două persoane și s-a ridicat până la înălțimea de 1,22 metri. La 23 februarie 1923 elicopterul s-a menținut în aer timp la înălțimea de 4,5 metri timp de 2 minute și 45 secunde. Din cauza costurilor mari, zborurile experimentale au fost sistate. Muzeul Național al Aerului și al Spațiului din Washington expune și astăzi părți din elicopterul său. Gheorghe Botezatu a publicat:
George de Bothezat () [Corola-website/Science/326713_a_328042]
-
conduși de Lerenz Pekri aflat în slujba principelui Francisc Rákóczi al II-lea. Turnul incintei aflate în nordul fortificației nu avea metereze, drumuri de strajă sau guri de aruncare, zidurile având în schimb o grosime impresionantă de circa 3,5 metri. Tradiția orală vorbește despre existența pe această colină a unui vechi palat regal, dar cercetările arheologice efectuate în zonă, menționează existența unei biserici vechi care domina incinta de nord. Ca urmare a unor deteriorări accentuate, susceptibile de distrugeri armate, cărora
Cetatea din Slimnic () [Corola-website/Science/326723_a_328052]
-
suscitat vii controverse în rândul specialiștilor. Astfel, Vasile Drăguț a presupus că biserica servise drept lăcaș de închinăciune ostașilor însărcinați cu paza cetății. Diferit, Radu Popa îi subliniase rolul de paraclis al curții cneziale alăturate, identificată la câteva sute de metri în aval. Adrian Andrei Rusu și Cristian Moisescu susțin că ctitoria nu a fost nici biserică a garnizoanei (donjonul alăturat s-a ridicat abia la mijlocul secolului al XIV-lea), nici capelă (despre o curte cnezială nu se poate vorbi decât
Biserica cnezilor Cândea din Suseni () [Corola-website/Science/326722_a_328051]
-
Sf. Dumitru, dar rezidirea bisericii nu a avut loc. ARHITECTURA DINAINTE DE RECONSTRUCȚIE Vechea arhitectură a Bisericii avea planul bisericii de astăzi, având forma bisericilor bizantine de tip constantinopolitan, ca și Biserica Domnească din Curtea de Argeș. Dimensiunile probabile erau de peste 30 de metri lungime și 15 metri lățime. Naosul avea forma crucii grecești, cu bolțile desemnate în interior și în exterior, pe acoperiș, de unde rezultau și cele două frontoane laterale rotunjite. Altarul avea două abside laterale înalte până la cornișa principală, în loc de a fi
Catedrala Mitropolitană din Craiova () [Corola-website/Science/326718_a_328047]
-
bisericii nu a avut loc. ARHITECTURA DINAINTE DE RECONSTRUCȚIE Vechea arhitectură a Bisericii avea planul bisericii de astăzi, având forma bisericilor bizantine de tip constantinopolitan, ca și Biserica Domnească din Curtea de Argeș. Dimensiunile probabile erau de peste 30 de metri lungime și 15 metri lățime. Naosul avea forma crucii grecești, cu bolțile desemnate în interior și în exterior, pe acoperiș, de unde rezultau și cele două frontoane laterale rotunjite. Altarul avea două abside laterale înalte până la cornișa principală, în loc de a fi joase, ca la biserica
Catedrala Mitropolitană din Craiova () [Corola-website/Science/326718_a_328047]
-
prin intermediul scărilor din lemn. Turnul din est se presupune că era prevăzut și el cu platforme dar avea o boltă semicilindrică. Din turnul din sud se mai păstrează doar elementele de la bază. Curtina are o înălțime de 6 până la 7 metri, la jumătatea sa putându-se observa găurile în care se fixau bârnele consolelor care susțineau drumul de strajă. În partea de sud se mai observă mașiculiuri, iar în vestul curtinei exista o fântână cu adâncime de circa 70 de metri
Cetatea Feldioarei () [Corola-website/Science/326754_a_328083]
-
metri, la jumătatea sa putându-se observa găurile în care se fixau bârnele consolelor care susțineau drumul de strajă. În partea de sud se mai observă mașiculiuri, iar în vestul curtinei exista o fântână cu adâncime de circa 70 de metri. O refacere a fortificației este posibil să fi fost făcută după anul 1420, fapt determinat de existența unui document din 1439 care menționează că locuitorii Feldioarei au fortificat un ""castrum"" în vederea apărării bunurilor lor. Astfel, pe vremea lui Sigismund de
Cetatea Feldioarei () [Corola-website/Science/326754_a_328083]
-
a primit loc lângă un alt obelisc, mai mic, adus petru aceeași spina de Augustus. Acela se găsește astăzi în Piazza del Popolo. Marele obelisc a fost regăsit după 1250 de ani pe același loc, la o profunzime de 7 metri și rupt în trei bucăți. Săpăturile s-au întreprins, în 1587, din dispoziția papei Sixtus Quitus (Papa Sixt al V-lea), care a avut grijă să restaureze monumentul și să-l așeze în Piața Sfântul Ioan de Latran, în anul
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
constituind un mare eveniment pentru o Romă aflată în ruină, mizerie și decadență arhitectonică. Obeliscul a luat locul statuii ecvestre a împăratului Marcus Aurelius, care a fost mutată pe Capitoliu. O parte din bază, pe o lungime de 0,30 metri nu s-a mai putut recupera, precum și vârful piramidal. Înălțimea actuală atinge 32,18 metri, față de cea originară de 32,50 metri. Împreună cu piedestalul atinge 45,70 metri, iar greutatea monolitului este apreciată la aproape 350 de tone. Obeliscul este
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
a luat locul statuii ecvestre a împăratului Marcus Aurelius, care a fost mutată pe Capitoliu. O parte din bază, pe o lungime de 0,30 metri nu s-a mai putut recupera, precum și vârful piramidal. Înălțimea actuală atinge 32,18 metri, față de cea originară de 32,50 metri. Împreună cu piedestalul atinge 45,70 metri, iar greutatea monolitului este apreciată la aproape 350 de tone. Obeliscul este cel mai mare și mai greu din Roma și Europa. Nu se poate trece cu
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
Marcus Aurelius, care a fost mutată pe Capitoliu. O parte din bază, pe o lungime de 0,30 metri nu s-a mai putut recupera, precum și vârful piramidal. Înălțimea actuală atinge 32,18 metri, față de cea originară de 32,50 metri. Împreună cu piedestalul atinge 45,70 metri, iar greutatea monolitului este apreciată la aproape 350 de tone. Obeliscul este cel mai mare și mai greu din Roma și Europa. Nu se poate trece cu vederea că faimosul Sixt al V-lea
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
pe Capitoliu. O parte din bază, pe o lungime de 0,30 metri nu s-a mai putut recupera, precum și vârful piramidal. Înălțimea actuală atinge 32,18 metri, față de cea originară de 32,50 metri. Împreună cu piedestalul atinge 45,70 metri, iar greutatea monolitului este apreciată la aproape 350 de tone. Obeliscul este cel mai mare și mai greu din Roma și Europa. Nu se poate trece cu vederea că faimosul Sixt al V-lea (Quintus) a transformat anticul Forum Romanum
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
tone. Obeliscul este cel mai mare și mai greu din Roma și Europa. Nu se poate trece cu vederea că faimosul Sixt al V-lea (Quintus) a transformat anticul Forum Romanum, în depozit de materiale, acoperind vestigiile venerabile sub zece metri de resturi de dărâmături. Forumul, vechi de pe timpul Tarquinilor, a devenit atunci „Câmpul vacilor” (Campo vaccino), „o suprafață prăfuită înconjurată de biserici mediocre, pe lângă care se ridicau unele coloane ce ieșeau din pământ pe jumătate, o suprafață melancolică și pustie
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
In 1818, la cele patru colțuri ale bazei s-a adăugat câte o fântână, străjuită de câte un leu sculptat și așezat pe un postament propriu. Este lucrat din granit roșu de Syena, din apropiere de Assuan, măsoară 23,30 metri și cântărește în jur de 235 de tone. Obeliscul de la Pantheon sau se numără printre obeliscurile de mici dimensiuni aduse la Roma. El a fost destinat să împodobească templul zeiței egiptene Isis din capitala imperială. Hieroglifele săpate pe el adeveresc
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]