34,361 matches
-
o operă colectivă În trei părți, șapte volume și 5.600 de pagini, publicată Între 1984 și 1992, care Își propunea să identifice și să explice locurile și tărâmurile memoriei (cândva) colective: numele și conceptele, locurile și oamenii, proiectele și simbolurile care sunt - sau erau - Franța, de la catedrale la gastronomie, de la limbă la glie, de la urbanistică la harta Franței În mintea francezilor. O astfel de lucrare nu a fost concepută de nici o altă națiune și e greu de imaginat cum ar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a identității colective franceze (convingerea nezdruncinată că 800 de ani de istorie națională au lăsat Franței o moștenire comună și o singularitate care se pretează la astfel de reprezentări mnemonice), cât și o anxietate exprimată explicit În introducere de editor: simbolurile elementare ale trecutului comun erau pe cale să alunece definitiv În uitare. Aceasta e nostalgia ca Angst: teama că, Într-o bună zi - destul de curând - panourile informative de culoarea pământului amplasate pe lângă autoroutes impecabil proiectate și magnific construite nu vor mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
engleză este obsedată de cum nu erau lucrurile altădată - cultivând o nostalgie adevărată pentru un trecut falsificat. Prin contrast, fascinația francezilor pentru patrimoniul spiritual are o anumită autenticitate culturală. „Franța” s-a reprezentat dintotdeauna alegoric - vezi feluritele descrieri și avataruri ale simbolului Republicii, „Marianne”. Era firesc așadar ca nostalgia pentru secretele francității pierdute să conveargă spre un ansamblu oficial de simboluri, fie ele materiale sau spirituale. Acestea „sunt” Franța. Dacă ele se pierd sau nu mai sunt Împărtășite, Franța Încetează să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
francezilor pentru patrimoniul spiritual are o anumită autenticitate culturală. „Franța” s-a reprezentat dintotdeauna alegoric - vezi feluritele descrieri și avataruri ale simbolului Republicii, „Marianne”. Era firesc așadar ca nostalgia pentru secretele francității pierdute să conveargă spre un ansamblu oficial de simboluri, fie ele materiale sau spirituale. Acestea „sunt” Franța. Dacă ele se pierd sau nu mai sunt Împărtășite, Franța Încetează să fie ea Însăși - la acest lucru se referea Charles de Gaulle când declara că „Franța nu poate fi Franța fără
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de mult succes, rezumând pentru zeci de mii de cititori o francitate evanescentă care În viața de zi cu zi le fugea deja printre degete. În mod revelator, tomurile lui Nora acordă un loc important creștinismului (ideilor, monumentelor, practicilor și simbolurilor creștine), dar nu cuprind decât un scurt capitol despre evrei (tratați mai ales ca obiect al asimilării, excluderii sau persecuției) și nimic despre musulmani. Nu era o scăpare. Islamul nu figura În palatul memoriei franceze, iar a-i atribui retrospectiv
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
asimila, tinerii din Antwerpen, Marsilia sau Leicester se identificau acum, zgomotos, atât cu țara În care se născuseră - Belgia, Franța sau Marea Britanie -, cât și cu religia și regiunea de origine ale familiei lor. Fetele, mai ales, au adoptat veșmintele și simbolurile religioase tradiționale - uneori la insistențele familiei, deseori În semn de revoltă față de compromisurile generației anterioare. Reacția autorităților publice, după cum am văzut, a depins Întrucâtva de tradiția locală și de circumstanțe: numai Adunarea Națională franceză, Într-un paroxism de republicanism laic
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
anterioare. Reacția autorităților publice, după cum am văzut, a depins Întrucâtva de tradiția locală și de circumstanțe: numai Adunarea Națională franceză, Într-un paroxism de republicanism laic, a mers până la a interzice (cu 494 de voturi pentru și 36 Împotrivă) toate simbolurile religioase În școlile de stat. Dar această măsură adoptată În februarie 2004, deși aparent viza vălul fetelor musulmane, trebuie Înțeleasă Într-un context mai larg și mai Îngrijorător. În multe locuri, extrema dreaptă profita din plin de prejudecățile rasiale; pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o scurtătură spre prosperitatea suburbană și multe alte minunății. În plus, oricât de faimoși și talentați ar fi fost, fotbaliștii făceau parte dintr-o echipă. Ei nu puteau fi metamorfozați peste noapte, precum ciclistul francez Raymond Poulidor, etern perdant, În simbolul eforturilor zadarnice ale unei Întregi națiuni. Iar fotbalul era prea simplu pentru a căpăta dimensiunile metaforice și cvasimetafizice pe care le capătă uneori baseballul În Statele Unite. Spre deosebire de sporturile de echipă profesioniste practicate În America de Nord, jocul de fotbal este accesibil oricărui
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Iar mesajul a fost Întărit de o lege maghiară postcomunistă care interzice arborarea oricărui Însemn din trecutul nedemocratic al țării: nu numai svastica sau crucea cu săgeți, ci și steaua roșie, secera și ciocanul. În loc să distingă Între regimurile pe aceste simboluri le reprezintă, Ungaria a preferat (cum declara premierul Orban la inaugurarea Casei Terorii pe 24 februarie 2002) să „trântească ușa În urma bolnavului secol XX”. Dar ușa aceasta nu se Închide atât de simplu. Ungaria, ca și restul Europei Centrale și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de azi, doar de rude și amatori. Numai istoria ne va ajuta să ne amintim, În anii care vin, de ce trebuia cu orice preț să se Înalțe o Europă anume pe crematoriile de la Auschwitz. Noua Europă, unită prin semnele și simbolurile trecutului ei teribil, este o izbândă remarcabilă, dar ea rămâne legată pentru totdeauna de acel trecut. Pentru ca europenii să nu piardă această verigă vitală - pentru ca trecutul Europei să ofere mai departe Europei prezente o Învățătură și un țel moral -, istoria
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Emilio 197 Serge, Victor 514 Serres, Michel 694 Seydoux, Jacques 270 sfârșitul erei ideologiilor 356 Sharett, Moshe 252 Shtern, Lina 177 Siegfried, André 328 Șik, Ota 394, 402, 404 Silone, Ignazio 189, 198, 207-208, 210-212, 515 Silva, Aníbal Cavaço 473 simbolurile contra-culturii 367 Șimečka, Milan 393 Simone, André 202 sindicate 308-310; britanice 333 sindicatul minerilor din Durham 156 sindromul Vichy 736 Siniavski, Andrei 391-392 sistem de patru clase sociale 673 sisteme complete de asistență socială 81 sisteme de pensii 80; fondul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ajungă, cavalerul Mesei rotunde ne oferea deja imaginea omului de astăzi care face înconjurul lumii fără a-și găsi liniștea. Mereu mai repede! Mereu mai departe! Reînviate în fiecare an în timpul culesului, via și vinul, două elemente puternic încărcate de simboluri, reprezintă fără îndoială mai mult decât oricând, verigile care ne leagă de trecut dar care ne trimit și spre viitor, cu speranța că viitoarea recoltă va fi rodnică. Colette spunea că numai vinul ne poate face să înțelegem savoarea pământului
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
comuniune a tuturor oamenilor: Dumnezeul lui Noe, cel al grecilor și cel al romanilor, Dionisos și Bachus; înaintea lor a existat licoarea zeului Sôma: băutura Vêna; astăzi, în fiecare zi la Liturghie, nu înainte de a fi sfințit, este oferit ca simbol al sângelui lui Hristos: "Vinul, rodul viei și al ostenelii omului". Astfel, lucrarea naturii și cea a omului se află mereu în legătură. Chiar și cel mai modest dintre oameni, atunci când gustă sau oferă vin, duce mai departe milenarele tradiții
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
era, într-adevăr, percepută de evrei ca prefigurarea Împărăției lui Dumnezeu care, după cum spune Evanghelia după Matei (20:1) este "asemenea viței de vie". La începuturile erei creștine, speranța mesianică a iudaismului este exprimată prin comparația cu o podgorie mitică. Simbol 7 al Împărăției lui Dumnezeu, vița de vie este de asemenea personificarea lui Mesia: "Eu, va spune Iisus Hristos sub pana Sf. Ev. Ioan (15:1), Eu sunt vița cea adevărată și Tatăl Meu este lucrătorul." Temă recurentă a profeției
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
de Filip cel Îndrăzneț în anul 1383 pentru a servi drept necropolă familiei regale, conservă opera sculptorului francez de origine olandeză Claus Sluter, Puțul lui Moise, unde artistul a simbolizat amestecul dintre apa și vinul Euharistiei. Arta creștină a folosit simboluri specifice pentru reprezentarea anotimpurilor și a lunilor, folosind strugurele drept imagine a lunii septembrie, perioada culesului. De altfel, Fabre d'Eglantine nu va fi recurs la altă sursă de inspirație atunci când, în calendarul republican, a înlocuit septembrie cu "recoltător" (luna
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Acest caracter inițiatic este foarte prezent în Grecia, în orașul Eleusis, la nord-vest de Atena, unde erau celebrate mari ceremonii în onoarea lui Demeter, zeița grâului. În civilizațiile antice, în mod esențial agrare, ciclul bobului de grâu era trăit ca simbolul destinului omului. În civilizațiile antice predominant agrare, stadiile bobului de grâu reprezentau destinul uman. Pentru grecii antici, nu exista nimic mai misterios decât rodnicia pământului, acesta fiind în același timp și mormântul natural al omenirii. Zeii care îl locuiau cunoșteau
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
mare măsură arta funerară a creștinilor. Scenele dionisiace în care zeul păgân este înlocuit de Bunul Păstor au înfrumusețat primele sarcofage creștine. Folosirea temelor legate de zeul vinului arată că această băutură era în egală măsură considerată a fi un simbol al nemuririi: vinul creștinilor este în esență o băutură mistică. IV. Vinul creștinilor După căderea Imperiului Roman, viticultura a rezistat în urma distrugerii orașelor care au răspândit-o pe pământul Galiei, reușind să se mențină și să se dezvolte datorită faptului
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
dus la o rafinare a sensibilității alimentare care nu putea fi decât în favoarea vinului. Plăcerea de a sta la masă, mai ales la cea de sărbătoare, a dus la aceea că vinul a căpătat o conotație aparte, devenind unul din simbolurile artei de a trăi, festiv și convivial în același timp. II. De la Dionisiile à la française la Serbările vinului "Beaujolais Nouveau" Sărbătorită în întreaga lume, în fiecare an în cea de-a treia joi a lunii noiembrie, lansarea vinului "Beaujolais
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
ca vinul nou să fie cel puțin la fel de bun și proaspăt ca cel din roada anului care a trecut, iar tradiția serbării lui să dăinuie mereu."53 III. Sărbătorile culesului viilor și carnavalurile viticole Dionisiile, Bacanalele, Lupercaliile, Saturnaliile, aceste sărbători simbol al reînnoirii dar totodată și prilej al răsturnării perceptelor morale curente, care invadau străzile orașelor antice cu freamătul sarabandelor nebunești și obscene, reprezentau deja încălcări legale și periodice ale ordinii stabilite. Carnavalul este, de asemeni, o "încălcare controlată a ordinii
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
dată din Consiliul Europei. Textul rezoluției lor aduce alegerii făcute o justificare poetică, dacă nu chiar păgână: Pe fondul albastru al cerului Apusului, stelele care simbolizează popoarele Europei formează cercul în formă de unire. Ele sunt în număr de douăsprezece, simbol al perfecțiunii și al desăvârșirii..."91 Tot în anul 1955, mai exact între 1 și 3 iunie, conferința de la Mesina avea să concretizeze "relansarea europeană". La data de 25 martie 1957, la Roma, în Galeria Capitoliului, cunoscută ca fiind a
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
al XIX-lea redă episodul biblic: Noe, Patriarhul nostru, E faimos doar datorită Arcei? Nu, el este și mai cunoscut Că viță de vie a plantat, Așa că, spuneți dumneavoastră, E bine că n-a pierit pe apă! 7 Etimologic vorbind, simbolul este la origine "un semn de recunoaștere alcătuit din două jumătăți complementare ale aceluiași obiect. Prin extensie, el califică o entitate, un concept, un obiect, o persoană sau o povestire care întruchipează o altă entitate, în virtutea unei analogii esențiale sau
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
poate admira în absida altarului un vitraliu al meșterului sticlar Max Lugrand, oferit de către Consiliul Europei, ce o înfățișează pe Fecioara Maria, protectoarea orașului. Ea este îmbrăcată cu o manta de culoarea cerului și poartă coroana cu douăsprezece stele aurii "simbolul perfecțiunii și a desăvârșirii...". 92 În tratatul semnat în orașul olandez Maastricht (Maëstricht în franceză) la data de 7 februarie 1992, instituțiile comunitare își măresc numărul de la patru la cinci: Parlamentul European, Consiliul Miniștrilor, Comisia Europeană, Curtea de Justiție, la
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Pe urmele lui Lucian Blaga (Suivre leș pas de Lucian Blaga), Mircea Vaida réalise " une monographie de l'existence du poète et du philosophe "793, considérant que la biographie de Blaga est intimement liée à son œuvre : " Biografia gravitează în jurul simbolului vetrei. Drumurile iradiază din acest focar, spre a reveni la el. Relația vatră-drum e analizată atât în spațiul real, geografico-istoric, cât și în cel poetic, al ficțiunii creatoare. În acest sens, biografia și opera se completează reciproc. "794 Voilà donc
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
întregului mod de viață al oamenilor. Cel care în „sociologie” a studiat și a statuat cu claritate acest mod specific de comportament al omului religios, a fost sociologul francez Émile Durkheim (1858-1917), după care „religia este în definitiv sistemul de simboluri prin care societatea își capătă conștiința de sine, este modul de a gândi specific ființei colective”<footnote Durkheim, Émile, Le Suicide, PUF, Paris, 1983, p. 333 (a se vedea Lallement, Michel, Istoria ideilor sociologice, vol. 1, Editura Antet, București, 1998
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
Nu numai managementul resurselor umane, ci și întreaga noastră viață se proiectează și se desfășoară în raport cu munca. Aceasta devine un adevărat „ax” în jurul căruia se structurează activitățile noastre, ocupând „o proporție substanțială în majoritatea trăirilor noastre. Ea poate fi un simbol al valorilor personale, generează statutul, recompensele economice și potențialitatea noastră. De asemenea, ea poate fi privită ca o pedeapsă, munca și situația de angajat structurează viețile noastre și modelează inegalitățile condițiilor și oportunităților”<footnote Wilson, Fiona M., Organizational Behaviour and
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]