33,499 matches
-
a datorat și faptului că drumul fusese deja pavat de promovarea constantă, timp de decenii, a unor valori imperialist-șoviniste de către o presă naționalistă, de școli, armată și diverse cluburi și asociații ”patriotice”. Totuși, nu toți germanii au fost afectați. Subcultura socialistă a rămas relativ imună. Cei crescuți în tradiția socialistă și comunistă nu s-au lăsat păcăliți de ”mitul lui Hitler”. Și catolicii au rezistat, respingând elementele extreme ale cultului. Popularitatea lui Hitler nu era absolută, iar cultul său avea un
MITUL lui Adolf Hitler. Propaganda nazistă a făcut din ”autoritatea carismatică” premiza organizatorică a Partidului () [Corola-website/Journalistic/102103_a_103395]
-
de promovarea constantă, timp de decenii, a unor valori imperialist-șoviniste de către o presă naționalistă, de școli, armată și diverse cluburi și asociații ”patriotice”. Totuși, nu toți germanii au fost afectați. Subcultura socialistă a rămas relativ imună. Cei crescuți în tradiția socialistă și comunistă nu s-au lăsat păcăliți de ”mitul lui Hitler”. Și catolicii au rezistat, respingând elementele extreme ale cultului. Popularitatea lui Hitler nu era absolută, iar cultul său avea un impact diferit în funcție de segmentele populației. Componentele mitului Analiza surselor
MITUL lui Adolf Hitler. Propaganda nazistă a făcut din ”autoritatea carismatică” premiza organizatorică a Partidului () [Corola-website/Journalistic/102103_a_103395]
-
care avea să devină imaginea operațiunii) a dispus arestarea socialistului Mario Chiesa, care primise mită de la o firmă de curățenie (sic!). Denunțurile lui Chiesa declanșează un val de arestări și anchete care duc la prăbușirea celor două mari partide italiene, Socialist și Democrat Creștin. Asemănări cu România Asemănările cu România pleacă de la mecanismul de curățare a clasei politice, scrie Mihnea Măruță. În ambele cazuri, primenirea a fost realizată prin intermediul Justiției. În Italia, simbolul luptei anticorupție a fost judecătorul Di Pietro, în
Campania anti-corupție,asemănări și deosebiri față de Mani Pulite, Italia () [Corola-website/Journalistic/102191_a_103483]
-
Semler, consulul american la Milano. Semler confirmă că Di Pietro l-ar fi anunțat că îl va aresta pe socialistul Chiesa și că, mai mult, judecătorului “îi era clar” încă de atunci că investigațiile urmau să ducă atât la liderul socialist Craxi, cât și la partidul rival, Democrazia Cristiana. În 1 septembrie 2012, fostul ministru de Externe socialist Gianni de Michelis, care fusese condamnat și el pentru corupție la mijlocul anilor ’90, declară că, după ce a citit interviurile cu Bartholomew și Semler
Campania anti-corupție,asemănări și deosebiri față de Mani Pulite, Italia () [Corola-website/Journalistic/102191_a_103483]
-
aresta pe socialistul Chiesa și că, mai mult, judecătorului “îi era clar” încă de atunci că investigațiile urmau să ducă atât la liderul socialist Craxi, cât și la partidul rival, Democrazia Cristiana. În 1 septembrie 2012, fostul ministru de Externe socialist Gianni de Michelis, care fusese condamnat și el pentru corupție la mijlocul anilor ’90, declară că, după ce a citit interviurile cu Bartholomew și Semler, nu mai are niciun dubiu că operațiunea ”s-a bazat în mare parte pe arestări preventive, ca
Campania anti-corupție,asemănări și deosebiri față de Mani Pulite, Italia () [Corola-website/Journalistic/102191_a_103483]
-
voci din lumea sportului, cum ar fi BBC Sport, acordându-i titlul de „personalitatea sportivă a anului 1976”. Agenția de știri Associated Press a desemnat-o „Atleta anului”, iar administrația Nicolae Ceaușescu i-a acordat titlul de „Erou al Muncii Socialiste”, fiind cea mai tânără deținătoare a acestei distincții. La Campionatele Europene din 1977 a obținut 2 locuri întâi (la individual compus și paralele) și un loc doi (la sărituri), însă Bucureștiul a decis să retragă lotul național din concurs înaintea
Patru românce care au făcut istorie în lume - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102245_a_103537]
-
stinse și celelalte focare ale răscoalei. Urmări Ca urmare a eșecului tentativei de lovitură de stat din Basarabia, conducerea URSS a hotărât la 12 octombrie 1924 înființarea pe malul stâng al Nistrului a unui stat artificial denumit Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească, cu capitala în orașul Balta. Noua republică autonomă făcea parte din RSS Ucraineană și avea 210 km lungime și 95 km lățime. Propagandă și dezinformare Despre planul din 8 august 1924 stabilit de Komintern, autorul Pavel Moraru ne spune
Planul de invadare a Ucrainei, STRATEGIE SIMILARĂ exersată în România () [Corola-website/Journalistic/102255_a_103547]
-
secției de poezie, critică, istorie literară și teatru la Editura pentru Literatură (1961-1968); director al Editurii pentru Literatură Universală (1968-1969), redactor la Cahiers roumains d’études littéraires, apoi director al Direcției literaturii și publicațiilor literare din Consiliul Culturii și Educației Socialiste (1969-1983). Se pensionează în 1983 pe motiv de boală. Funcțiile deținute i-au oferit puterea de a cenzura publicarea unor cărți, care nu se încadrau în ideologia culturală a regimului comunist. a fost considerat de contemporani un om duplicitar și
Vasile Nicolescu () [Corola-website/Science/337567_a_338896]
-
Giorgio Amendola". La începutul anului 1982, ea a fost solicitată să candideze pentru un al doilea mandat, dar nebeneficiind de susținerea deputaților RPR, ea și-a retras candidatura înainte de al treilea tur de scrutin pentru a nu ușura alegerea candidatului socialist, care va fi ales, totuși, grație divizărilor din dreapta franceză. În 1981 a primit Premiul Carol cel Mare al orașului Aachen. Cu Jacques Chirac, ea a impus opoziției o listă unică la alegerile europene din 1984. Lista pe care o conducea
Simone Veil () [Corola-website/Science/337569_a_338898]
-
Victor Ghenrihovici Erlich (în , ) a fost un istoric literar american de origine rusă. s-a născut la Sankt Petersburg în 1914. Tatăl lui era Heinrich Ehrlich (1882—1942), om politic evreu și unul dintre liderii organizației socialiste evreiești Bund. Mama lui era Sofia Dubnova (1885—1986), fiica istoricului și scriitorului evreu Simon Dubnow. În anul 1918, familia Erlich a emigrat în Polonia. Victor a studiat literatura slavă în perioada 1932-1937 la Universitatea din Varșovia. În anul 1942
Victor Erlich () [Corola-website/Science/337622_a_338951]
-
Mark Lvovici Slonim (în , cunoscut, de asemenea, ca Marc Slonim și Marco Slonim; 23 martie 1894 - 1976) a fost un om politic, critic literar, cărturar și traducător rus. A fost membru al Partidului Socialist Revoluționar și, în 1917, a servit ca deputat al PSR pentru Basarabia în Adunarea Constituantă Rusă. El s-a alăturat guvernului de la Samara în primele faze ale Războiului Civil, opunându-se atât bolșevicilor, cât și elementelor conservatoare ale Mișcării Albe
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
o rudă îndepărtată a lui Ievsei Lazarevici Slonim, a cărui fiică, Vera Ievseievna, a devenit soția romancierului Vladimir Nabokov. Potrivit rusologului Michel Aucouturier, memoriile lui Slonim îl arată ca pe un erudit și un adept al estetismului, ale cărui „simpatii socialiste” au fost doar cimentate de Revoluția Rusă. În timpul studiilor secundare la gimnaziul clasic din Odesa, Slonim a intrat în contact cu socialiștii revoluționari (denumiți și "eseri") și, la fel ca fratele său mai mare, Vladimir, a devenit un susținător al
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
la fel ca fratele său mai mare, Vladimir, a devenit un susținător al lor. Radicalismul lor i-a plasat în opoziție cu tatăl lor, care susținea moderat-liberalul Partid Constituțional Democratic. Slonim, care se considera el însuși mai degrabă un libertarian socialist decât un marxist, a lucrat la înființarea unor „cercuri de autoinstruire” în care circula literatura interzisă în rândul elevilor și muncitorilor și a călătorit în Europa pentru a se întâlni cu Osip Minor. Așa cum își amintea în anii 1960, conducerea
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
susținea Slonim, nu reprezenta un fundament adevărat al culturii și identității ruse. Aceste poziții au fost rezumate în caracterizarea sarcastică a lui Slonim în "Sovremennye Zapiski" ca o „voce nepartizană a frontului larg liberal-democrat, cu unele tendințe care sunt uneori socialiste, alteori religioase”. "Volya Rossii" și-a declarat sprijinul pentru „socialismul moral”, bazându-se pe „activitatea spontană și creativitatea maselor”. În timp ce grupul emigranților se aduna în jurul ideilor lui Slonim despre organicismul rus și federalismul post-imperial, el a respins, de asemenea, cu
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
s-a datorat industrializării. Articolele sale au apărut în mod regulat în alte publicații ale emigranților: "Sotsialist-Revolyutsioner", "Problemy" și "Novaya Gazeta" la Paris; "Russkiy Arkhiv" la Belgrad; și americana "Moskva". Slonim și-a concentrat atenția pe descrierile contrapropagandistice ale realismului socialist, care intrau în discursul politic și literar sovietic oficial în perioada conducerii lui Iosif Stalin. Cititorii textelor sale au realizat comentarii contrastante: Aucouturier consideră că studiul său din 1930 dedicat "Stalinismului în literatură" este „important”; cu toate acestea, potrivit sociologului
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
un politician german, membru al Partidului Social Democrat din Germania (SPD). El a îndeplinit funcția de ministru al apărării ("Reichswehrminister") al Republicii de la Weimar, între 1919 și 1920. Noske a fost o figură controversată pentru că, deși era membru al mișcării socialiste, el a folosit armata și forțele paramilitare pentru a înăbuși în sânge revoltele socialiste/comuniste din 1919. Noske s-a născut pe 9 iulie 1868 în Brandenburg an der Havel, Prusia. El era fiul țesătorului Karl Noske (n. 1838) și
Gustav Noske () [Corola-website/Science/337683_a_339012]
-
funcția de ministru al apărării ("Reichswehrminister") al Republicii de la Weimar, între 1919 și 1920. Noske a fost o figură controversată pentru că, deși era membru al mișcării socialiste, el a folosit armata și forțele paramilitare pentru a înăbuși în sânge revoltele socialiste/comuniste din 1919. Noske s-a născut pe 9 iulie 1868 în Brandenburg an der Havel, Prusia. El era fiul țesătorului Karl Noske (n. 1838) și al muncitoarei Emma Noske (născută Herwig, în 1843). În perioada 1874-1882 a urmat cursurile
Gustav Noske () [Corola-website/Science/337683_a_339012]
-
1919 președintele nou ales Ebert a numit un nou guvern, condus de Philipp Scheidemann. Noske a devenit "Reichswehrmninister" (ministrul apărării). În prima jumătate a anului 1919 Ebert și Noske au repetat ceea ce au făcut la Berlin în întregul Reich. Revoltele socialiste au fost zdrobite cu brutalitate de forțele militare, formate atât din armata regulată, cât și din forța paramilitară Freikorps. Ca "Reichswehrminister" în guvernele lui Philipp Scheidemann și Gustav Bauer, care a preluat funcția de cancelar în iunie 1919, Noske a
Gustav Noske () [Corola-website/Science/337683_a_339012]
-
Ferdinand () a fost un politician socialist, scriitor și orator german. El este cunoscut mai ales ca unul dintre fondatorii Partidului Social Democrat al Muncitorilor din Germania (SDAP) în 1869, care în 1875 a fuzionat cu Asociația Generală a Muncitorilor Germani în Partidul Muncitorilor Socialiști din Germania
August Bebel () [Corola-website/Science/337685_a_339014]
-
în propria țară ca inapt fizic pentru serviciul militar. În 1860 s-a stabilit la Leipzig ca meșter strungar. S-a alăturat mai multor organizații muncitorești. Deși era inițial un adversar al socialismului, Bebel a fost atras treptat de ideile socialiste prin pamfletele lui Ferdinand Lassalle, care a popularizat ideile lui Karl Marx. În 1865 a intrat sub influența lui Wilhelm Liebknecht și ulterior s-a alăturat pe deplin cauzei socialiste. După moartea lui Lassalle, Bebel s-a aflat printre socialiștii
August Bebel () [Corola-website/Science/337685_a_339014]
-
adversar al socialismului, Bebel a fost atras treptat de ideile socialiste prin pamfletele lui Ferdinand Lassalle, care a popularizat ideile lui Karl Marx. În 1865 a intrat sub influența lui Wilhelm Liebknecht și ulterior s-a alăturat pe deplin cauzei socialiste. După moartea lui Lassalle, Bebel s-a aflat printre socialiștii care au refuzat să-l urmeze pe noul lider al partidului Johann Baptist von Schweitzer la Conferința de la Eisenach din 1867, acțiune care a făcut ca membrii acestei facțiuni marxiste
August Bebel () [Corola-website/Science/337685_a_339014]
-
Berlin, care doreau să abandoneze acțiunea parlamentară; Bebel a obținut o victorie în confruntarea cu aceștia. Pe de altă parte, el a fost implicat într-o ceartă cu Volmar și adepții săi, care doreau renunțarea la îndeplinirea completă a idealului socialist și au susținut că politica partidului trebuie să vizeze ameliorarea graduală a societății și nu răsturnarea ei. Acest conflict de tendințe a continuat, iar Bebel a ajuns să fie privit drept principalul exponent al politicii tradiționale a partidului marxist. Deși
August Bebel () [Corola-website/Science/337685_a_339014]
-
17 ianuarie 1904). Bebel nu a fost descurajat; mai târziu, el a continuat să se opună teoriilor ierarhiei rasiale și purității rasiale. Cartea "Femei și Socialism" a lui Bebel a fost tradusă în limba engleză de Daniel DeLeon din Partidul Socialist al Muncii din America ca "Woman under Socialism". Ea a avut un rol proeminent în controversa Connolly-DeLeon după ce James Connolly, pe atunci membru al PSL, a denunțat-o ca o carte „cvasi-lascivă” care i-ar respinge pe potențialii recruți ai
August Bebel () [Corola-website/Science/337685_a_339014]
-
Muncii din America ca "Woman under Socialism". Ea a avut un rol proeminent în controversa Connolly-DeLeon după ce James Connolly, pe atunci membru al PSL, a denunțat-o ca o carte „cvasi-lascivă” care i-ar respinge pe potențialii recruți ai mișcării socialiste. Cartea conținea un atac la instituția căsătoriei pe care Bebel a identificat-o cu una dintre cele mai extreme forme de socialism. În prefața la traducerea lui DeLeon, "Femeia în socialism", DeLeon s-a distanțat de la Bebel la acest moment
August Bebel () [Corola-website/Science/337685_a_339014]
-
dintre care 7 au decedat. Bineînțeles, poliția a ripostat, împușcând nu mai puțin de două sute de oameni, multi dintre ei fiind răniți mortal. 1 MAI. În România, Ziua Muncii a fost sărbătorită pentru prima dată în anul 1890 de către mișcarea socialistă. În perioada comunistă, erau organizate manifestații de amploare pe marile bulevarde, cănd coloane de oameni ieșeau în ținute festive și scandau lozinci în timp ce purtau pancarte. Cum era relevata ziua de 1 Mai în publicațiile vremii 1 MAI. Ziua Muncii este
1 MAI. Cum a devenit Ziua Internațională a Muncii. Semnificația și cum era sărbătorit 1 Mai în România-VIDEO by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101179_a_102471]