334,063 matches
-
cicluri brâncușiene. Brâncuși a creat mai multe versiuni ale "Sărutului", simplificând mereu formele geometrice și liniile la fiecare versiune, ducând de fiecare dată mai departe tendința spre abstractizare. Stilul său abstract subliniază liniile geometrice simple care echilibrează formele inerente în materialele sale cu aluziile simbolice ale artei figurative. Aici, forma originală a blocului de material este menținută, sculptura fiind a doua lucrare la care Brâncuși folosește tehnica „tăierii directe”. "Sărutul" este una dintre cele mai cunoscute lucrări ale lui Brâncuși, alături de
Sărutul (Brâncuși) () [Corola-website/Science/337136_a_338465]
-
și liniile la fiecare versiune, ducând de fiecare dată mai departe tendința spre abstractizare. Stilul său abstract subliniază liniile geometrice simple care echilibrează formele inerente în materialele sale cu aluziile simbolice ale artei figurative. Aici, forma originală a blocului de material este menținută, sculptura fiind a doua lucrare la care Brâncuși folosește tehnica „tăierii directe”. "Sărutul" este una dintre cele mai cunoscute lucrări ale lui Brâncuși, alături de "Muza adormită" (1908), "Prometeu" (1911), "Domnișoara Pogany" (1913), "Nou-născut" (1915), "Pasărea în spațiu" (1919
Sărutul (Brâncuși) () [Corola-website/Science/337136_a_338465]
-
au fost create prin înlăturarea straturilor de mușchi, astfel încât să descopere scheletul. Multe dintre ecorșee au fost reproduse la o scară mai mică din bronz, ca să poată fi distribuite și expuse cu ușurință. Ecorșeele erau realizate de obicei din diferite materiale: bronz, fildeș, ipsos, ceară sau lemn. Prin secolul al XVIII-la și începutul secolului al XIX-lea, ceara a fost cel mai popular material utilizat în crearea ecorșeelor statui. Producerea de ceară colorată a permis anatomiștilor să realizeze o gamă variată
Ecorșeu () [Corola-website/Science/337154_a_338483]
-
din bronz, ca să poată fi distribuite și expuse cu ușurință. Ecorșeele erau realizate de obicei din diferite materiale: bronz, fildeș, ipsos, ceară sau lemn. Prin secolul al XVIII-la și începutul secolului al XIX-lea, ceara a fost cel mai popular material utilizat în crearea ecorșeelor statui. Producerea de ceară colorată a permis anatomiștilor să realizeze o gamă variată de nuanțe și tonuri care făceau ca modelele să pară a fi reale.
Ecorșeu () [Corola-website/Science/337154_a_338483]
-
șoc când vede aceste memorii ce păreau imposibil de văzut fără o astfel de mașină încă uimitoare pentru el. Acest șoc îl are când vede că istoria din Animus nu coincide cu cea cunoscută de el din cărți și alte materiale media. Desmond chiar are o conversație într-un anumit timp din primul joc al seriei Assassins Creed cu Vidic, unde acesta îl lămurește că nu sunt așa de importante cărțile deoarece oricine le poate scrie și deci rezultă că se
Desmond Miles () [Corola-website/Science/337147_a_338476]
-
publice orășenești (denumite după 1918 biblioteci publice) care au existat în zona orașului vechi până la promulgarea Legii Marelui Berlin din 1920. Biblioteca orașului oferea o serie de servicii la nivel central pentru aceste biblioteci publice (achiziționare de cărți și alte materiale, întreținere a stocului, legătorie, formarea personalului și a funcționarilor superiori, catalogare etc.). Pe 7 septembrie 1926 Consiliul local a decis să transfere responsabilitatea pentru bibliotecile din zona orașului vechi de la biblioteca orașului către birourile districtuale ale celor șase districte (I.
Berliner Stadtbibliothek () [Corola-website/Science/337159_a_338488]
-
întâmplase în noile districte ale orașului, ce fuseseră încorporate din 1920. În 26 aprilie 1933 bibliotecarii dr. Max Wieser, directorul bibliotecii districtului Spandau, și dr. Wolfgang Engelhard, directorul "bibliotecii districtului Köpenick" au publicat o listă neagră a cărților și altor materiale considerate nocive. În perioada 1 iulie - 15 august 1933 au fost închise toate bibliotecile orășenești publice pentru a sorta stocul de carte și a elimina materialele interzise. Materialele eliminate au fost adunate în clădirea Neuer Marstall, care a fost folosită
Berliner Stadtbibliothek () [Corola-website/Science/337159_a_338488]
-
Engelhard, directorul "bibliotecii districtului Köpenick" au publicat o listă neagră a cărților și altor materiale considerate nocive. În perioada 1 iulie - 15 august 1933 au fost închise toate bibliotecile orășenești publice pentru a sorta stocul de carte și a elimina materialele interzise. Materialele eliminate au fost adunate în clădirea Neuer Marstall, care a fost folosită din 1921 de biblioteca orășenească. Războiul a adus mari pierderi în 1943, iar clădirea Marstall a fost aproape complet distrusă de bombe. După război a fost
Berliner Stadtbibliothek () [Corola-website/Science/337159_a_338488]
-
bibliotecii districtului Köpenick" au publicat o listă neagră a cărților și altor materiale considerate nocive. În perioada 1 iulie - 15 august 1933 au fost închise toate bibliotecile orășenești publice pentru a sorta stocul de carte și a elimina materialele interzise. Materialele eliminate au fost adunate în clădirea Neuer Marstall, care a fost folosită din 1921 de biblioteca orășenească. Războiul a adus mari pierderi în 1943, iar clădirea Marstall a fost aproape complet distrusă de bombe. După război a fost înființat în
Berliner Stadtbibliothek () [Corola-website/Science/337159_a_338488]
-
fost folosită din 1921 de biblioteca orășenească. Războiul a adus mari pierderi în 1943, iar clădirea Marstall a fost aproape complet distrusă de bombe. După război a fost înființat în 1945 un sistem de închiriere temporară. În vara anului 1945 materialele interzise începând din martie 1933, aflate în biblioteca orașului, au fost trimise la cele 43 de biblioteci publice existente din numărul inițial de 106 (1939). În septembrie 1945 mareșalul sovietic Gheorghi Jukov a dispus ca toate materialele național-socialiste și militariste
Berliner Stadtbibliothek () [Corola-website/Science/337159_a_338488]
-
vara anului 1945 materialele interzise începând din martie 1933, aflate în biblioteca orașului, au fost trimise la cele 43 de biblioteci publice existente din numărul inițial de 106 (1939). În septembrie 1945 mareșalul sovietic Gheorghi Jukov a dispus ca toate materialele național-socialiste și militariste din bibliotecile publice din Berlin să fie eliminate. În martie 1946 s-a stabilit că media stocurilor bibliotecilor orășenești s-a înjumătățit, comparativ cu anul 1939, iar numărul angajaților s-a redus la o treime. Abia în
Berliner Stadtbibliothek () [Corola-website/Science/337159_a_338488]
-
Est) și Amerika-Gedenkbibliothek (anterior în Berlinul de Vest) au fuzionat în 1995 într-o bibliotecă centrală și regională la Berlin (ZLB). Stocurile Bibliotecii Centrale și Regionale Berlin sunt împărțite în două clădiri ale bibliotecii. În Biblioteca orășenească Berlin se află materiale din următoarele domenii de interes:
Berliner Stadtbibliothek () [Corola-website/Science/337159_a_338488]
-
batalioane ar fi urmat să fie personal local din Chișinău, pentru a da comandanților informații în legătură cu punctele locale de interes (depozite, locuințe ale conducătorilor, localuri ocupate de trupe). De asemenea, în dotarea transporturilor de trupe ar fi urmat să fie material și echipe de cale ferată, precum și personal și material de poștă și telegraf. După concentrarea diviziei în zona dedicată, batalionul de grăniceri ar fi urmat să fie retras din Chișinău. Pe data de 26 decembrie trimiterea de mărfuri pe căile
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]
-
zi înainte) și 2 batalioane de grăniceri români. Misiunea forțelor de sprijin a fost aceea de a se alătura detașamentului din Chișinău pentru a nimici împreună bandele rusofone antiunioniste, pentru a apăra populația românească cu avutul său și depozitele de materiale, precum și de a asigura securitatea guvernului și a instituțiilor de stat create în Basarabia. Eșalonul de ardeleni (cu un efectiv de 850 de oameni) ar fi trebuit să ajungă în gara Chișinău între miezul nopții și ora 1 a zilei
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]
-
fondat "Unione Lombarda per la Pace e l'Arbitrato" („Uniunea Lombardă pentru Pace și Arbitraj”), care milita pentru dezarmare și avea în vedere crearea Ligii Națiunilor. În ultimii ani ai secolului al XIX-lea, el s-a dedicat colectării de material documentar pentru principala sa operă istorică și literară, "Le guerre, le insurrezioni e la pace nel secolo XIX" („Războaiele, insurecțiile și pacea în secolul al XIX-lea”), apărută în patru volume publicate succesiv în 1903, 1904, 1906 și 1910. Primul
Ernesto Teodoro Moneta () [Corola-website/Science/337177_a_338506]
-
și care acum era generalizată la toate uniformele. Din considerente practice, ținând de reducerea vizibilității militarilor pe câmpul de luptă și creșterea gradului de protecție al luptătorilor, nou-introdusa uniformă de campanie avea o culoare specifică gri-bleu-verzui, fiind realizată dintr-un material textil compozit, cu fire de lână gri, verzi și albastre. Evoluțiile negative din campania anului 1916 au condus și la distrugerea sau capturarea de către inamic a unor cantități mari de echipament, fapt care a avut reprecusiuni asupra modului de echipare
Uniformele Armatei României în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/337186_a_338515]
-
justifica necestatea acestei măsuri "pentru considerațiuni de ordin ostășesc și de economie, ... având în vedere că industria națională nefiind în măsură să ne dea tot ce ne trebue, suntem nevoiți a recurge la industria străină, iar din cauza evenimentelor, prețull diverselor materiale a ajuns astăzi aproape întreit, iar unele nici nu se mai pot obține" Ca elemente de coifură erau prevăzute: capela - pentru trupă și chipiul - pentru ofițeri. Pentru ținuta de iarnă era prevăzută o căciulă din blană de oaie, de culoare
Uniformele Armatei României în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/337186_a_338515]
-
Numim arhitectură islamică arta de a construi (în arabă "al-bina") dezvoltată într-o regiune ce se întinde din Spania până în India între 622 și secolul XIX, așa numitul "Dar-al-islam", corespunzătoare califatului umayyad. Alegerea unui material depinde de mai mulți factori : regiunea în care este construită clădirea, accesibilitatea materialului, costul acesteia, destinația acestuia... Există cinci tipuri de materiale utilizate în construcție în Islam, pe lângă lemn, care poate fi găsit peste tot, și mai ales în șarpante
Arhitectura islamică () [Corola-website/Science/337179_a_338508]
-
în arabă "al-bina") dezvoltată într-o regiune ce se întinde din Spania până în India între 622 și secolul XIX, așa numitul "Dar-al-islam", corespunzătoare califatului umayyad. Alegerea unui material depinde de mai mulți factori : regiunea în care este construită clădirea, accesibilitatea materialului, costul acesteia, destinația acestuia... Există cinci tipuri de materiale utilizate în construcție în Islam, pe lângă lemn, care poate fi găsit peste tot, și mai ales în șarpante. Arcele/arcadele sunt un element major în arhitectura islamică, la fel ca și
Arhitectura islamică () [Corola-website/Science/337179_a_338508]
-
întinde din Spania până în India între 622 și secolul XIX, așa numitul "Dar-al-islam", corespunzătoare califatului umayyad. Alegerea unui material depinde de mai mulți factori : regiunea în care este construită clădirea, accesibilitatea materialului, costul acesteia, destinația acestuia... Există cinci tipuri de materiale utilizate în construcție în Islam, pe lângă lemn, care poate fi găsit peste tot, și mai ales în șarpante. Arcele/arcadele sunt un element major în arhitectura islamică, la fel ca și în arhitectura occidentală. Unele sunt comune estului și vestului
Arhitectura islamică () [Corola-website/Science/337179_a_338508]
-
în relief din fațadă. În general, este flancat de două minarete, dar nu întotdeauna. Sistemul de închidere a ferestrelor este un element care este tratat în diferite moduri, în lumea islamică. "Mashrabiya", un fel de garduri din lemn (sau alte materiale, de exemplu marmura în India) sunt utilizate frecvent. Uneori, adevărate bariere de mashrabiya sunt create, ca în complexele și moscheile mamelucilor. Există o mie și una de modalități de a decora o clădire în ținuturile Islamului. Ceramica, sculptura, pictura, mozaicul
Arhitectura islamică () [Corola-website/Science/337179_a_338508]
-
în general, este frecvent figurativ. O excepție importantă, cu toate acestea, o constituie clădirile cu vocație religioasă care, teoretic, nu pot să conțină reprezentări ale omului sau animalului. Desigur, decorul unei clădiri este determinat mai întâi de componentele arhitecturii sale. Materiale, arcuri, paranteze, cupole sunt tot atâtea suporturi de decor: nu este o întâmplare că Marea moschee din Cordoba are coloane de marmură albă și albastră, arce cu bolțari de culori alternate, uneori polilobate, și muluri în cupole! În proiectarea unei
Arhitectura islamică () [Corola-website/Science/337179_a_338508]
-
oriental prin secolul X, dar circulă și alte ipoteze (Egipt, occident, Bagdad...). Oricum, este larg răspândit în întreaga lume islamică, și magnificele bolți cu muqarnas ale Alhambrei din Granada nu au nimic de invidiat la cele ale Timurizilor. Mai multe materiale sunt utilizate pentru a le crea, în funcție de regiuni și perioade : stuc și faianță în Iran, piatră în Egipt și Siria. "A""blaq" este, de asemenea, o tehnică islamică, răspândită în principal în Siria și Egipt, dar care poate fi, de
Arhitectura islamică () [Corola-website/Science/337179_a_338508]
-
iwans, pare a fi o amprentă. În afară de Iran, există "madrase" în Anatolia sub selgiucizi și apoi sub otomani, în Siria și în Egipt sub Ayyubizi și Mameluci, iar în Maghreb începând cu Marinizii. "M""adrasa anatoliană" selgiucidă se caracterizează prin materialul lor - piatra, și prin curțile lor înguste sau chiar inexistente, din cauza climei reci din regiune. Portalul este, de obicei, un pretext pentru o abundență de decor sculptat. Tradiția madrasei continuă în Anatolia, în secolele XIV și XV; apoi, sub otomani
Arhitectura islamică () [Corola-website/Science/337179_a_338508]
-
în Istanbul, Topkapı Sarayı și în Cairo; de asemenea, au supraviețuit câteva din perioadamamelucă. Cu toate acestea, cele mai multe dintre palate au fost distruse de către cuceritori, dornici de a șterge urmele dinastiilor anterioare, sau de timp, atunci când au fost construite din materiale perisabile, cum ar fi cărămida nearsă și lemnul. Un maristan (sau bimaristan) este un spital. Aproape întotdeauna administrat de un waqf, este de multe ori parte dintr-un complex, având în vedere vocația sa caritabilă. În fapt, un maristan are
Arhitectura islamică () [Corola-website/Science/337179_a_338508]