36,294 matches
-
război mondial,în anul 1918,si a evenimentelor care sînt cunoscute ,România,î-și întregește toate teritoriile locuite de români de la Nistru pînă la Tisa. În Noiembrie 1918,Bucovina,revine în granițile României Mari, deci, și Comuna ”FURSTENTHAL” intra în componență statului român și de acum este cunoscut sub numele de ”VOIVODEASA”. Dacă pînă în anul 1918 în comuna Furstenthal că și în Bucovina,limba oficială era limba germană,din 1918 în Voivodeasa este introdusă Limba română că limba a oficialităților
Voievodeasa, Suceava () [Corola-website/Science/302015_a_303344]
-
apariția șomajului; migrarea populației de la oraș la sat și orientarea spre agricultură și creșterea animalelor; Până în anul 1967 comuna Valea Moldovei a avut denumirea de Valea Seacă. În perioada 1968-2003 comuna și-a schimbat denumirea în Valea Moldovei având în componența sa și localitatea Capu Cîmpului, care în prezent a revenit la statutul de comună. Satele componente ale comunei, Valea Moldovei și Mironu, au un istoric îndepărtat și diferit. Localitatea Valea Moldovei, sub denumirea veche de Valea Seacă, este atestată documentar
Comuna Valea Moldovei, Suceava () [Corola-website/Science/302009_a_303338]
-
în procesul de romanizare ,populația daco-romană continuînd să trăiască și după retragerea autorităților și a armatei române ,o dovadă fiind mormintele din secolul IV descoperite în satul Băbeni . Odată cu organizarea primelor voievodate și cnezate zona comunei Diculești a intrat în componență cnezatului lui Ioan ,menționat în „Diplomă Cavalerilor Ioaniți” în anul 1247. Toponimia Diculești apare menționată în mai multe documente începând cu secolulul al XVII. Este de semnalat faptul că denumirea localității a fost păstrată până astăzi. Astfel, în 1625 prin
Comuna Diculești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302018_a_303347]
-
Jiblea Nouă este o localitate componentă a orașului Călimănești din județul Vâlcea, Oltenia, România. Localitatea Jiblea-Nouă, componența a orașului Călimănești, a fost înființată în anul 1896 printr-o lege dată de Carol I pentru însurățeii de pe Valea Topologului, Coisca, cel care a înzestrat satul cu 4-5 hectare de teren arabil în platoul Cărpănoasa precum și un teren pentru
Jiblea Nouă, Vâlcea () [Corola-website/Science/302033_a_303362]
-
sudică a depresiunii Horezu, la aproximativ 10 km sud de orașul Horezu, fiind accesibilă pe drumul național DN 65C, Craiova-Horezu. Are un relief deluros, specific Subcarpaților Getici. Este străbătută de râul Luncavăț, de la nord la sud. Comuna Oteșani are în componență următoarele sate: Bogdănești, Cârstănești, Cucești, Oteșani și Sub-Deal. Oteșani este a treia cea mai mare comună din zona Horezu după Popești și Șirineasa. Comunele învecinate sunt Măldărești la nord, Popești la sud, Cernișoara la vest și Tomșani și Frâncești la
Comuna Oteșani, Vâlcea () [Corola-website/Science/302037_a_303366]
-
ascunse (bani de aur cocoșei) sub blocuri de piatră lungi de 2-3 metri și late până la 1 metru, cu grosimi între 0,6 m și 0,7 m, pe care erau încrustate litere latine. În vechime, satul Prundeni avea în componența două sate: Dăiești și Tătăroaia, cu sediul permanent în satul Dăiești, satele Călina și Zăvideni fiind independente. Zăvideni avea în componența sa mai multe sate: Bărbuceni, Băluțoaia, Sâlea, Aurești. În anul 1908, la 1 iunie aceste sate se unesc, formând
Comuna Prundeni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302040_a_303369]
-
0,6 m și 0,7 m, pe care erau încrustate litere latine. În vechime, satul Prundeni avea în componența două sate: Dăiești și Tătăroaia, cu sediul permanent în satul Dăiești, satele Călina și Zăvideni fiind independente. Zăvideni avea în componența sa mai multe sate: Bărbuceni, Băluțoaia, Sâlea, Aurești. În anul 1908, la 1 iunie aceste sate se unesc, formând comuna Prundeni. Pe teritoriul comunei Prundeni există mai multe denumiri de locuri pe care le voi explica în câteva cuvinte, după
Comuna Prundeni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302040_a_303369]
-
miazănoapte a comunei avea ca și cătun aparținător cătunul Guguiencii. Satul Bucsani, așezat de asemenea în Valea Oltului, s-a format pe moșia lui Udrea zatreanu trecută lui Minhu Bucsenescu, de unde îi vine și denumirea. Acest sat a avut în componență cătunul Afumați, care purta anterior numele de Romaneasca, după numele unui boier care îl stăpânea. Numele afunați a fost folosit de învățătorul V. Georgescu, care, dorind să îi atragă pe locuitorii acestuia către școală și către banca Populară, a întâmpinat
Comuna Ionești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302032_a_303361]
-
cât și în zona denumită Râpa Cărămizii s-au găsit oase pietrificate de mărimi diferite ale unor reptile și animale preistorice, preluate de Muzeul arheologic Grigore Antipa București și de Muzeul regional Craiova, în anii 1937-1938. Comuna Roești are în componența sa 10 sate, făcând parte din acest punct de vedere din așezările cu sate risipite. Aceste sate sunt: Băiasa, Băjenari, Bărbărigeni, Ciocâltei, Cueni, Frasina, Piscul Scoarței, Roești, Râpa Cărămizii și Saioci. Satele sunt orientate pe direcția N-E, S-V
Comuna Roești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302041_a_303370]
-
dreapta, 4 km până în centrul civic al satului (scoală, dispensar, unități comerciale). Satul "Pietreni" se află la o distanță de 46 km de Râmnicu Vâlcea, 12 km de orașul Horezu și 34 km de orașul Băbeni. Satul "Pietreni" are în componența sa cătunele Ciorobești, Gruiețe, Pietreni și Ruget, mărginindu-se la sud cu satul Costești, la est cu satul Bărbătești la nord-est cu orașul Băile Olănești, la nord cu comuna Malaia iar la vest, cu satul Bistrița. Este un sat specific
Pietreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302039_a_303368]
-
numele.În zona locuită a satului și caracterizată prin roci sedimentare, cele mai vechi dintre acestea (de formațiune cretacic-paleogenă) sunt situate imediat la contactul cu calcarele sudice ale muntelui Buila, fiind urmate de roci tot sedimentare, neogene, ce intră în componența celor două culmi deluroase ce mărginesc râul Costești. Rețeaua hidrografică este bine dezvoltată, localitatea fiind tributară râului Costești, ale cărui izvoare își au obârșia în muntele Scânteia. În zona muntoasă, spre sud, primește următorii afluenți: Comarnice, Cracul lui Ignat (Neteda
Pietreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302039_a_303368]
-
vieții umane au vechi rădăcini în istoria țării noastre. Este o localitate de dată relativ recentă, apărând pe harta țării în anul 1923 și are un nume de rezonanță istorică, neavând însă nici o legătură cu personalitatea domnitorului și are în componența sa două sate: Ștefan cel Mare și Glavacioc. Cele două sate au datele de formare în momente cu totul diferite, unul fiind format în epoca medievală (satul Glavacioc), iar celălalt, care este și reședinta comunei este mult mai nou, datând
Comuna Ștefan cel Mare, Argeș () [Corola-website/Science/302056_a_303385]
-
pe care l-a constituit Snegur, a intrat în zona partidelor neparlamentare, odată cu pierderea alegerilor prezidențiale și a pârgiilor administrative de influență asupra electoratului. La alegerile parlamentare din 22 martie 1998, Partidul Renașterii și Concilierii din Moldova a participat în componența Blocului Electoral "Convenția Democrată din Moldova". La alegerile parlamentare de la 25 februarie 2001, Partidul Renașterii și Concilierii a obținut 5.79% de voturi (91 894 de voturi) ceea ce nu i-a permis să depășească pragul electoral de 6%. În dorința
Mircea Snegur () [Corola-website/Science/302112_a_303441]
-
să fie guvernată de un Consiliu de Regență alcătuit din paisprezece membri. Ducele de Orléans (fiul fratelui mai mic al lui Ludovic al XIV-lea) urma să fie președintele consiliului însă toate deciziile urmau să fie luate prin vot majoritar. Componența Consiliului, inclusiv Maine, Toulouse și diferiți membri ai administrației lui Ludovic al XIV-lea, însemna că Orléans deținea o poziție slabă. Conținutul testamentului a devenit cunoscut înainte de moartea regelui Ludovic al XIV-lea și diverse facțiuni au început deja lupta
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
alt obstacol în calea dezvoltării economice l-a constituit faptul că Bosnia a devenit victima tensiunilor dintre cele două componente ale Monarhiei. Ungaria a blocat în mod constant construirea unor căi ferate care să realizeze legătura cu Dalmația (aflată în componența Austriei). Această opoziție a frânat dezvoltarea economică a provinciei. Un alt proces esențial în aceasă perioadă este finalizarea procesului de identificare etnică a comunităților creștine din Bosnia cu sârbii și croații din afara provinciei. Desigur, un sentiment de înrudire existase și
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
dominației austro-ungare a constituit o perioadă de intrare în modernitate, însă reformele Monarhiei au fost incomplete, au păstrat o structură socială în mod evident perimată și au determinat o dezvoltare inegală a provinciei. În 1918 Bosnia și Herțegovina intră în componența Regatului Sârbo-Croato-Sloven (care s-a transformat în 1929 în Regatul Iugoslaviei), în calitate de provincie regală, condusă direct de monarh. În 1921 provincia este desființată, în contextul politicii de centralizare a noului regat. Viața politică a Regatului era dominată de conflictul între
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
de-a lungul întregii istorii a Uniunii Sovietice. Dzerjinski s-a născut într-o familie de șleahtici polonezi bogați, pe moșia Kojdanów (numit în zilele noastre: Dziarzhynava), lângă Ivianets și Rakau, în partea de vest a Belarusului, (pe atunci în componența Imperiului Rus). A fost exmatriculat din școala din Vilnius pentru "activități revoluționare". A intrat în rândurile organizației marxiste cunoscute cu numele de Partidul Social Democrat Lituanian în 1895 și a fost fondatorul în anul 1900 al Social Democrației Regatului Poloniei
Felix Edmundovici Dzerjinski () [Corola-website/Science/302157_a_303486]
-
a avut denumiri diferite determinate de evoluția și componența sa precum și de influențele străine asupra limbii folosite în cancelaria domnească. întrunit într-o formă restrânsă s-a numit în Țara Românească "sfat" sau "sfatul țării", uneori "divan", "singlit", "pretoriu" și "scaun de judecată". Dacă sfatul domnesc se întrunea într-
Sfatul domnesc () [Corola-website/Science/302172_a_303501]
-
află în partea central-sud-estică a României Mari, în nord-estul regiunii Muntenia. Actualmente mare parte din teritoriul lui face parte din județul Buzău, cu excepția părții de nord, care face parte din județul Vrancea, si a părții de est, care intră în componență județului Brăila. Județul se învecina la nord cu județul Putna (parțial peste râul Milcov), la est cu județele Tecuci și Covurlui (cu ambele peste râul Siret), la sud-est cu județul Brăila (peste râul Buzău), iar la vest cu județul Buzău
Județul Râmnicu-Sărat (interbelic) () [Corola-website/Science/302178_a_303507]
-
cel al strămoșilor presupuși ai șleahticilor, sarmații. Acest sistem de credințe a devenit o parte importantă a culturii nobililior polonezi, afectând toate aspectele vieții lor. Prin sarmatism erau păstrate cu sfințenie tradițiile vieții rurale, pacea și pacifismul. Tradițiile sarmatice explicau componența costumului nobiliar cu influențe orientale: żupan, kontusz, sukmana, pas kontuszowy și delia. Aceleași tradiții au transformat szabla (sabia) curbată (iataganul) într-un obiect obligatoriu în costumul de zi cu zi al șleahticilor. Sarmatismul a folosit la integrarea nobilimii multietnice și
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
unde s-a ridicat monumentul de la Tropaeum Traiani. Printre barbarii care au început să apară pe teritoriul Dobrogei în secolul al III-lea se numără goții, gepizii și hunii. Odată cu împărțirea definitivă a imperiului roman din 395, Dobrogea intră în componența Imperiul Roman de Răsărit, treptat creștinat și denumit mai târziu (de istoricii mai recenți, începând cu germanul Hieronymus Wolf) "Imperiul Bizantin". Odată cu împărțirea definitivă a imperiului (395) Dobrogea (numită pe atunci Scythia Minor) intră în componența Imperiului Bizantin. Împăratul Iustinian
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
395, Dobrogea intră în componența Imperiul Roman de Răsărit, treptat creștinat și denumit mai târziu (de istoricii mai recenți, începând cu germanul Hieronymus Wolf) "Imperiul Bizantin". Odată cu împărțirea definitivă a imperiului (395) Dobrogea (numită pe atunci Scythia Minor) intră în componența Imperiului Bizantin. Împăratul Iustinian I a întărit cetățile de pe Dunăre, cartea lui Procopius ("Despre construcții") enumerând 90 de cetăți restaurate de împărat pe acest fluviu, dintre care aproape 50 în Dobrogea. Numele acestora sunt fie cele antice (Abrittus, Aegyssus, Axiopolis
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
moare în 1388 în timpul expediției Marelui Vizir Çandarli Ali Pașa împotriva Țaratului Târnovo (și a cetății Dârstorului atunci în stăpânirea Țării Românești). În urma expediției, peste jumătate din teritoriul Dobrogei cade sub dominația Imperiului Otoman, în timp ce Dobrogea de Nord intră în componența Țării Românești, care îl învinge pe Marele Vizir. De notat că istoria Dobrogei independente este ocultată de aproape toate atlasurile istorice și lucrările de vulgarizare, fiind menționată doar în lucrările și articolele de specialitate, nu fără câteva polemici de altfel
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
Kogălniceanu au reprezentat România la Berlin și au susținut poziția țării conform „dreptului cel vechi” și jertfelor făcute în război. Expunerea delegaților români nu a fost luată însă în considerație. Prin Tratat s-a recunoscut independența României în a cărei componență intrau Delta Dunării, Insula Șerpilor și Dobrogea de nord, frontiera cu Bulgaria urmând a fi stabilită ulterior (1880) de către o comisie internațională. Poziția categorică a delegației țariste, lesne de înțeles prin prisma intereselor sale urmărite sub stindardul panslavismului, a respins
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
etnicilor bulgari din Constanța să dispună și de avutul românilor evacuați. Victoriile românești din vara anului 1917 pe frontul din sudul Moldovei, de la Mărăști, Mărășești și Oituz, spulberând mitul invincibilității armatelor Kaiserului, au permis Dobrogei să rămână măcar parțial în componența României, în ciuda revendicărilor Bulgariei. La aceste momente de epopee militară și-au adus o importantă contribuție și ostașii Diviziei a 9-a Constanța. Din păcate, retragerea Rusiei din război a izolat total România în fața puterilor centrale. În ciuda victoriilor de la Mărăști
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]