34,136 matches
-
grupurile de interese se folosesc În principal de Comisie, pentru a-și impune punctul de vedere asupra actorilor guvernamentali naționali, și, pe de altă parte, există opinia conform căreia Comisia poate manipula grupurile de interese În așa fel Încât acestea, convinse de utilitatea unor măsuri europene, să preseze guvernele naționale să le adopte. Însă colaborarea dintre Comisie și grupurile de interese private nu pare naivă nici de o parte, nici de alta. Neavând suficiente resurse, Comisia este deschisă la consultări cu
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
privind rotația a câștigat rapid în audiență. Totodată, este interesant de remarcat că, după o scurtă perioadă de răceală, colegii noștri finlandezi nu ne-au "purtat pică". Este, desigur, adevărat că delegația noastră a făcut eforturi deosebite spre a-i convinge pe oficialii finlandezi că atitudinea României nu era îndreptată împotriva țării lor, ci se inspira dintr-o poziție de principiu, care urmărea să așeze Consultările pe baze democratice. În acest efort, întrucât în cadrul delegației noastre se stabilise ca eu să
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
din nou auzite opiniile potrivit cărora "consensul nu poate fi împins până la absurd" care, în subtext, evocau posibilitatea eliminării Maltei de la lucrări. Și în acest caz, revenea delegației române, ministrului de externe George Macovescu, misiunea deloc ușoară de a-l convinge pe liderul maltez că dimensiunea meditaraneeană a Conferinței putea fi foarte bine asigurată în modalități care să nu pericliteze Conferința în ansamblul ei și regula de aur a consensului. În final, Dom Mintoff era convins să accepte formula convenită la
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
deloc ușoară de a-l convinge pe liderul maltez că dimensiunea meditaraneeană a Conferinței putea fi foarte bine asigurată în modalități care să nu pericliteze Conferința în ansamblul ei și regula de aur a consensului. În final, Dom Mintoff era convins să accepte formula convenită la Dipoli, și problema era rezolvată. Un alt test pentru regulile de procedură era trecut cu bine atunci când, în cadrul Consultărilor, aveau să se stabilească locurile de desfășurare ale celor trei faze ale Conferinței, testul privind în
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
anterioare și de atmosfera deschisă din Comisie. Sper să fie de bun augur. Vă mulțumesc". Ne-am despărțit, strângându-ne cu căldură mâinile. Aceeași căldură a dominat și întrevederile noastre ulterioare. În drum spre ambasadă, colegul meu încă nu era convins că totul se încheiase. El se așteptase la o punere la zid a României, fiind surprins de comportamentul deschis, dar nu inamical al membrilor Comisiei și aprecierile parlamentarului englez. Ajunși la ambasadă, am informat pe șeful misiunii și am făcut
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
și nu va putea veni în România. E. Leijon, șeful de Cabinet al președintelui Adunării Parlamentare, s-a referit la vizita delegației de la Consiliu. A confirmat că Suedia preia președinția Adunării Parlamentare. A arătat că președintele Louis Jung s-a convins personal de realitățile românești, pe care le-a prezentat și la sesiunea Comitetului Miniștrilor. Din câte cunoaște, președintele francez, François Mitterrand, nu este dispus să facă o vizită în România. Aceeași rezervă este manifestată și la nivelul președinției Parlamentului European
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
cu poziția oficială și categorică a propriilor autorități. Singura modalitate de salvare "găsită" în acel moment, atât față de partea română, cât și față de cea coreeană, a fost să dea vina pe interpret (au și ei acarul lor) și să îi "convingă", atât pe președintele Ceaușescu, cât și pe cei care îl însoțeau, sau cel puțin să le lase impresia că o asemenea "problema" nu a existat decât în capul interpretului. După întrevedere, oaspeții au fost invitați de președintele Nicolae Ceaușescu la
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
de a-si scrie articolele, ci și pentru c] au fost de acord s] le revizuiasc] în funcție de p]rerile mele despre cum ar trebui s] arate acest volum. În mod mai puțin evident, Stephan Chambers de la Basil Blackwell m-a convins s] realizez acest volum; f]r] inițiativa lui, volumul nu ar fi existat. Alyn Shipton s-a ocupat apoi de procesul de editare și a fost o surs] neprețuit] de încurajare și de sfaturi. Richard Beatty s-a ocupat de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
bune consecințe, dar resping ideea utilitarist] clasic] conform c]reia pl]cerea este singurul bun intrinsec, iar durerea singurul r]u intrinsec. Acest articol clarific] distincția între astfel de teorii consecințialiste și rivalele lor, argumentând c] abordarea consecințialist] este mai conving]toare. Utilitatea și binele ROBERT E. GOODIN Ce lucruri sunt bune în sine? Este evident c] teoriile consecințialiste au nevoie de un r]spuns la aceast] întrebare; la fel de mult] nevoie are ins] și orice etic] care promoveaz] în anumite condiții
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
la aceast] întrebare; la fel de mult] nevoie are ins] și orice etic] care promoveaz] în anumite condiții binele. Utilitarismul clasic sugereaz] c] doar pl]cerea este bun] în sine; versiunile ulterioare ale utilitarismului au oferit ins] răspunsuri diferite și poate mai conving]toare. Spre deosebire de eseul precedent, acest articol se concentreaz] pe conținutul, măi degrab] decât pe structura teoriilor consecințialiste și a oric]rei îndatoriri sau obligații de a promova binele. Teoria virtuții GREG PENCE Poate c] întrebarea: „Cum trebuie s] tr]iesc
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dezbaterile principale asupra naturii eticii. Dac] ființele umane parcurg în general etape de dezvoltare morale care corespund dezvolt]rii lor psihologice și, dac] s-ar ar]ta c] aceste etape sunt aceleași pentru toți, s-ar dovedi astfel în mod conving]tor c] morală nu este pur subiectiv] și nici relativ] la cultur]. Metod] și teorie moral] DALE JAMIESON Ultimul articol din aceast] secțiune este diferit de celelalte, deoarece el nu trateaz] natură eticii, ci natură teoriei morale, adic] a acelor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
efectelor obișnuinței, ar duce, în mod natural, la Regula de Aur, «Poart]-te cu ceilalți așa cum ai dori că ei s] se poarte cu tine», care st] la baza moralei” (Darwin, 1859, p. 106). viii. Problemă parțialit]ții Cât de conving]toare este aceasta? Desigur c] nu putem proba generalizarea lui Darwin în mod empiric; nu am comunicat suficient de bine cu nici o specie nonuman] pe care o recunoaștem ca fiind de inteligent]. (Ne-ar fi de enorm ajutor dac], de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
decât competiția pentru supraviețuire dintre indivizi. ix. Este morală reversibil]? Presupunând deci c] acestor tr]s]turi, din cauza limit]rii lor, nu le este într-adev]r refuzat] participarea ca material esențial la dezvoltarea moralei, devine tabloul conturat de Darwin unul conving]tor? El își expune cu vehement] ideea c], f]r] îndoial], morală devine necesar] prin conflict - c] acea stare de armonie ideal] nu ar face-o necesar]. Dac] este adev]rât, atunci ideea de „imoralitate” că o alternativ] de a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
valori a început s] se clatine în momentul în care Enkidu și Ghilgameș au p]truns în locuri sacre aducând ofense zeilor. Enkidu a fost condamnat la moarte, iar Ghilgameș a devenit, astfel, conștient de statutul s]u de muritor. Convins de validitatea unei etici bazate pe fort] și autoritate, el s-a hoț]rât s] înving] moartea. Pornit în misiunea să, a f]cut popas la o cârcium], unde hangita l-a avertizat cu privire la nebunia c]ut]rii sale, sugerându
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de toți ceilalți, interzicerea c]s]toriilor între evrei și neevrei (Neemia 10.30), mergând pan] acolo încât se insistă că și c]s]toriile deja consumate s] fie desf]cute (I Ezdra 10.18-19). Cei doi conduc]tori erau convinși c] mariajele între evrei și neevrei nu numai c] întinau puritatea iudaismului (Neemia 13.23-26), dar inc]lcau și legile Scripturii (Neemia 13.1-3), provocând furia divin] (Ezdra 10.14). Nu toat] lumea era de acord cu aceast] diviziune. Autorul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
spunea c]lug]rilor s] nu cear] ceva anume, ci s] accepte ceea ce li se oferea, excepție în acest sens f]când doar c]lug]rii bolnavi. În ceea ce privește principiile, c]lug]rul putea accepta carnea oferit] drept hran], dac] era convins c] sacrificarea animalului nu fusese f]cut] anume pentru el. Deși Buddha era împotriva unor meserii precum vânzarea de arme, vânarea sau vinderea animalelor, el nu a impus restricții legate de hrană c]lug]rilor, interzicând doar consumul alimentelor otr
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Max Weber a numit „tipuri ideale”, încercându-se o evidențiere a elementelor distinctive și a diverselor tendințe din cadrul fiec]ruia. Faptul c] ele s-au manifestat în mod constant de-a lungul istoriei creștine înseamn] c] fiecare are un caracter conving]tor. De pild], tipul „Hristos împotriva culturii” se manifest] foarte puternic atunci cand creștinii se confrunt] cu forme de conducere opresive și ostile; acest tip se poate manifestă și în cazul unei minorit]ți aflate într-un mediu str]în. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fi inutil). Dar el se confrunt] cu opinia potrivit c]reia a se comportă nedrept este cel mai bun lucru pentru agent, pe care oponentul lui Socrate îl consider] a și mai important. Într-adev]r, Socrate reușește doar s] îl conving] la final, demostrându-i - prin mijloace necinstite - c] epitetul „rușinos” trebuie, la rândul s]u, înțeles în același sens. Regulile drept]ții, din aceast] perspectiv], sunt doar o limitare a libert]ții de acțiune, impus] fie de societate, fie, dup] cum
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
39, „Relativismul”. Mai general spus, pozitiviști precum Moritz Schlick (1881-1936) au susținut c] acele credințe care nu trec testele pe care credințele științifice le presupun nu sunt doar false, ci și lipsite de sens. Moore și alți gânditori i-au convins pe mulți c] afirmațiile despre moral] nu pot fi derivate pe baza faptelor. În acest caz, au susținut pozitiviștii, credințele morale nu pot fi testate empiric asemenea celor științifice. În consecinț], credințele morale sunt doar expresii ale sentimentului și nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pentru cititorul modern expresia e destul de curioas]. Totuși, Cicero susține cu destul] claritate c] a crede în dreptul natural înseamn] a crede c], atât la nivel individual și social, comportamentul uman este guvernat de rațiune oferindu-se astfel soluții precise și conving]toare pentru organizarea vieții ființelor sociale raționale. În ciuda dezacordurilor asupra conținutului dreptului natural, formul]rile standard ale teoriei în Europa Evului Mediu se asem]nau cu cele propuse de c]tre Cicero. Teoria elaboart] de Toma din Aquino (care poate
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
lor iluzoriu. Astfel, ar putea fi subliniat faptul c] numeroase explicații lipsite de egoism, cu privire la comportamentul cuiva sunt adesea suspecte. Din moment ce etică dezaprob] atitudinea egoist], oamenii ar putea fi tentați s]-si ascund] adev]ratele scopuri egoiste, încercând s] îi conving] pe cei din jur de varianta contrarie. Nu de puține ori aceste pretexte ale lipsei de egoism ies la lumin], dezv]luind ipocrizia sau o decepție proprie ț]inuit], fapt care nu justific] totuși o generalizare a tuturor contextelor deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c] acțiunea corespunde, la urma urmei, propriilor interese. Într-o cunoscut] remarc], episcopul Butler afirmă urm]toarele: „Atunci cand ne acord]m o or] de liniște și odihn], nu putem g]și o explicație acestui fapt pan] ce nu vom fi convinși c] el este spre fericirea noastr] sau cel puțin nu împotriva ei.” (Butler, 1726, predică 11, paragraful 20). Deși Butler folosește cuvântul „fericire” în locul „binelui (absolut)”, cele dou] exprimând același lucru, de vreme ce fericirea constituie, într-adev]r, binele absolut. Al]turi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
lor atâta vreme cât ele asigur] atingerea telului moral prin promovarea binelui absolut. A patra și a cincea versiune - egoismul etic și cel raționalist - înf]țișeaz] egoismul că pe un ideal pragamatic de natur] moral] sau rațional]. În ceea ce privește egoismul psihologic, putem fi convinși de inconsistenta să, prin încercarea de a demască și a denigra în mod voit natură uman]. Cu privire la a treia form] a egoismului (în aspectul s]u de cale ce conduce înspre binele colectiv) e aproape sigur faptul c] nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
aceste valori. Prin aceast] afirmație, ei sugereaz] c] un astfel de fapt este cel mai bun mod prin care un agent poate garanta c] alegerea f]cut] promoveaz] valorile adoptate. Totuși, aceast] replic] din sfera nonconsecințialist] nu reprezint] un argument conving]tor, deoarece presupunerea este fals] în mod explicit. S] revenim la îndr]gostit și la iubita să. Dac] îndr]gostitul își calculeaz] fiecare îmbr]țișare, armonizând-o cu cerințele fericirii generale, nu va exista pl]cere pentru nici una dintre p
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
consecințialismului Cheia principalului argument al consecințialismului este o premis] considerat] pan] acum ca fiind implicit]; conform acesteia orice teorie moral] apeleaz] la anumite valori care necesit] a fi promovate, potrivit consecințialismului, sau onorate, potrivit curentului opus acestei teorii. Premisa este conving]toare. Orice teorie moral] recomand] individului anumite alegeri. În orice caz, ceea ce teoria recomand] nu este o alegere sau alta de c]tre un agent oarecare, ci alegerea unui anumit tip de opțiune de c]tre un anumit agent în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]