35,079 matches
-
mea, iubite Sărută-mă cu buze tremurânde. Gând aiurea de Violeta L. Scriu despre toate și totuși despre nimic Încerc marea cu degetul cel mic Păsările în înaltul cerului, zboară alene Vântul mă bate pe obraz și piere. Cu tine, speranța are culoarea tot mai verde Un gând mă ucide și totuși mă fierbe Zâmbesc în colțul gurii cu un zâmbet, care Mă duce departe, în alte zâmbete, numărând milioane. Toamna zboară acum spre mine O întâlnire care mă înfioară până-n
Articole, eseuri şi poezii din Gazeta Străzii () [Corola-website/Science/296062_a_297391]
-
mulți oameni au avut de suferit în centru. Directorul dinainte a fost potrivit pentru funcția lui. Dar noua directoare e foarte rea, a schimbat cu 180 de grade. Noi am fugit din țările de origine, am venit în România în speranța că vom avea condiții pe cât posibil mai bune. Dar sunt oameni care nu doresc asta, mai ales din partea IGI! De acolo vine problema - dacă IGI aprobă ceva, atunci se face, dacă nu, degeaba discuți. Înainte să vină directoarea de acum
Noi acolo suntem ca într-o închisoare! () [Corola-website/Science/296093_a_297422]
-
știe pe unde și răsar dimineața. Și stau, și stau... Oprește o mașină și în grabă cineva dinăuntru strigă: - Am o grădină de săpat! Necăjiții își respectă rândul. Pleacă la muncă cine a venit primul. Pe la nouă deja se pierd speranțele. - Hai la Conad! E un supermarket care nu aruncă la gunoi marfa expirată; emigranții o găsesc în saci, pâinea la pâine, produsele din carne separat etc. Sunt ambalate în vid și încă bune. Dacă nu se găsește de muncă, de
Încă pot coborî! () [Corola-website/Science/296089_a_297418]
-
produsele din carne separat etc. Sunt ambalate în vid și încă bune. Dacă nu se găsește de muncă, de mâncare se găsește. La depozit am cunoscut un român înalt, frumos și blond ca Nichita Stănescu... Omul ăsta nu mai avea speranță, dar râdea. Se considera norocos pentru că locuia într-o rulotă pe care o găsise, stricată, pe o străduță din Roma. Fără ușă, fără geamuri, pusese celofan să mai oprească frigul. Când nu muncea, mergea la Conad, își gătea la o
Încă pot coborî! () [Corola-website/Science/296089_a_297418]
-
fi niciodată înțelese ca o întoarcere la normalitate, așa cum pretind gânditori neoconservatori ca Liiceanu, atunci când normalitate înseamnă să înghiți batjocura că ai fi un sine incomplet, născut pe meleaguri derizorii. Liberalii s-au închinat, cum se închină și astăzi, în speranța că odată și odată copiii care suntem noi cu toții se vor emancipa în ochii Occidentului; conservatorii s-au erijat în arbitrii ai autenticității, sfârșind ca păstori ai națiunii cu consecințe patriarhale grele pentru noi toate și toți. Dar nici unii, nici
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
discursul hegemonic al liberalismului anti-comunist ca niște evenimente rușinoase ce atestă ideea conform căreia istoria e importantă și tragică doar când se întâmplă la centru, iar atunci când are loc la periferie este o farsă ridicolă și brutală. Fetișul, aspirația și speranța Acest lucru a fost posibil și pentru că, în privirea subalternă, narațiunea triumfalistă a Occidentului se oglindește sub forma unui fetiș. Occidentul a fost și este fetișizat în fazele de producție capitalistă, imaginea sa purificată și transformată într-un model de
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
în centrul său dezvrăjirea față de Occidentul european, trăită de muncitorii precari din est și reflectată aici doar în cultura manelelor. Acestă dezvrăjire, dezamăgire și precauție ce devine tot mai specifică clasei muncitoare - dacă o putem numi așa - trebuie să înlocuiască speranța iluzorie tipică susținătorilor lui Iohannis; o speranță de a fi occidental și alb, o speranță atât de toxică prin funcția sa de a legitima rasismul și ura față de săraci. Aceasta va fi piatra de încercare a societății românești în era
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
trăită de muncitorii precari din est și reflectată aici doar în cultura manelelor. Acestă dezvrăjire, dezamăgire și precauție ce devine tot mai specifică clasei muncitoare - dacă o putem numi așa - trebuie să înlocuiască speranța iluzorie tipică susținătorilor lui Iohannis; o speranță de a fi occidental și alb, o speranță atât de toxică prin funcția sa de a legitima rasismul și ura față de săraci. Aceasta va fi piatra de încercare a societății românești în era globalizării multipolare. Noi nu suntem tradiționali, chiar dacă
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
aici doar în cultura manelelor. Acestă dezvrăjire, dezamăgire și precauție ce devine tot mai specifică clasei muncitoare - dacă o putem numi așa - trebuie să înlocuiască speranța iluzorie tipică susținătorilor lui Iohannis; o speranță de a fi occidental și alb, o speranță atât de toxică prin funcția sa de a legitima rasismul și ura față de săraci. Aceasta va fi piatra de încercare a societății românești în era globalizării multipolare. Noi nu suntem tradiționali, chiar dacă locuim la sat; și nici provinciali, chiar dacă în loc de
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
alegerea ce asigură disocierea fără echivoc de o populație extra-europeană, percepută în logica colonială ca o amenințare civilizațională. În contextul românesc a dominat „nu”-ul, arătând amnezia societală față de experiențele extrem de dure ale migrației populației locale. Amnezia este însoțită de speranța recunoașterii de către Occidentul european potrivit căreia - conform logicii coloniale - societățile adolescentine ale Europei de Est s-au maturizat în sfârșit și au devenit suficient de albe, civilizate și stabile. Și iată că, în sfârșit, începem azi să avem o Europă
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
lui Ioan și a Angelei, de la strada principală, trebuie să treci prin curtea comună a taberei, unde locuiesc alte 10-15 familii</i></spân><spân><i>.</i></spân><spân>)</spân> Simțiți vreo schimbare în situația voastră de când ați ajuns aici? Ce speranțe aveți legat de locuință, de copii, de nevoile de zi cu zi pe care le aveți? Ioan: Cu locuința nu prea, dar de mâncare așa este, facem rost, ne descurcăm. Mai facem și câte un ban, tot din adunat fier
Relocare temporară la hotel, dar să fie liniște! Apoi, la frontieră. () [Corola-website/Science/296088_a_297417]
-
și de la Primărie câteva persoane să ne anunțe că vom fi dați afară de aici și ne-au luat și datele tuturor. Au spus că se caută locuințe pentru noi, dar nu se știe nimic sigur, nu ne-au dat vreo speranța. Ne-au spus că ne pot oferi să stăm la un hotel pentru o perioadă, mie însă mi-au spus că e mai greu să mă bage la hotel pentru că<spân> am prea mulți copii. Dar am auzit că pe
Relocare temporară la hotel, dar să fie liniște! Apoi, la frontieră. () [Corola-website/Science/296088_a_297417]
-
nesfârșit despre arta, dar numai din punct de vedere politic. Și cu toții am căzut de acord că arta nu putea fi decât un instrument al luptei de clasă, dacă în genere avea vreo valoare. Sub imperiul amintirilor trecutului, dezamăgiți în speranțele noastre, nu vedeam salvarea omenirii decât într-o soluție radicală: lupta organizată a proletariatului, cucerirea puterii.” (Pișcător 1966, 27) Apariția teatrului politic și a experimentelor de teatru muncitoresc german se leagă de numele lui Erwin Pișcător (regizor) și Bertolt Brecht
Teatru proletar în Germania și Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/296106_a_297435]
-
ani singură cu copiii. Prima dată am plecat în 1999. Am plecat cu copiii mei cu ghiozdanele în spate și cu cărți. Deci așa am plecat. Am apucat perioadă aia când era foarte greu, fără posibilitate de locuință, dar cu speranță la noi. Din două saltele mi-am făcut o „casă”. Îmi puneam o saltea așa, jos, sprijinită de zid, și una o puneam acoperiș. Așa dormeam. Unde dormeați?</em> Pe câmp sau pe lângă casa unui om. Așa am dormit cu
Când casa ți-e o prelată și-o saltea, un pat îți pare un vis! () [Corola-website/Science/296090_a_297419]
-
de nimic. De-asta am plecat. Nu mi se mai arată nimic. Dar eu insist: străinătatea lasă urme grele. Duci cu tine că ești al nimănui, duci granița-n spinare și speri, și tot speri. Când ți s-a terminat speranța, ești un om terminat! Ce vă doriți cel mai mult?</em> Să-mi văd copiii și nepoții ochi în ochi, nu ochi în poze! Să le fac o ciorbă, să le pun masă, să-i am aproape. Că tot am
Când casa ți-e o prelată și-o saltea, un pat îți pare un vis! () [Corola-website/Science/296090_a_297419]
-
asociată resemnării, visului și neputinței, în care se coc laolaltă idei despre iubire, literatură și politică; în fine, apare foarte des judecarea „la rece” a unui <b>timp al fantasmei</b> - cel al anilor '90 -, încărcat de efervescență, entuziasm și speranță, și urmat de o profundă dezamăgire. Împreună, aceste elemente formează, cred, punctele de forță ale discursului colectiv din poveștile adunate în volumul semnat de Svetlana Aleksievici.</p> „Femeile noastre trebuie să fie mai puternice decât bărbații.” Nu doar că în
Vremuri Second-Hand, de Svetlana Aleksievici – Istorii afective, de revendicat () [Corola-website/Science/296112_a_297441]
-
prieten. Tenacitatea lui Garabet Ibrăileanu de a-l susține pe Ionel Teodoreanu, în care vedea un membru al grupării de la "Viața Românească" cu drepturi egale față de ceilalți, se sprijinea nu atât pe valoarea intrinsecă acordată „Jucăriilor pentru Lily”, cât pe speranțele mari pe care și le pune în viitorul artistic al protejatului său. Speranțele criticului nu sunt înșelate, și încă din primul an al noii ei apariții "Viața românească" începe să aibă în Ionel Teodoreanu pe unul dintre colaboratorii ei tot
Ionel Teodoreanu () [Corola-website/Science/297557_a_298886]
-
care vedea un membru al grupării de la "Viața Românească" cu drepturi egale față de ceilalți, se sprijinea nu atât pe valoarea intrinsecă acordată „Jucăriilor pentru Lily”, cât pe speranțele mari pe care și le pune în viitorul artistic al protejatului său. Speranțele criticului nu sunt înșelate, și încă din primul an al noii ei apariții "Viața românească" începe să aibă în Ionel Teodoreanu pe unul dintre colaboratorii ei tot mai activi și mai de valoare. Anii 1920, 1921, 1922 și 1923 nu
Ionel Teodoreanu () [Corola-website/Science/297557_a_298886]
-
asigurare. Deși costul de ansamblu al sistemului sanitar este unul dintre cele mai mari din lume, comparația cu cele din alte țări europene îi este favorabilă în termeni de calitate a îngrijirii și pacienții sunt mulțumiți de el. În 2006, speranța de viață la naștere era de 79 de ani pentru bărbați și 84 de ani pentru femei. Aceste cifre sunt printre cele mai mari din lume. Cheltuielile cu sănătatea sunt deosebit de ridicate, reprezentând 11,5% din PIB (2003) și, din
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
nu a mai putut să o facă în 1948. Modelul său de navigator l-a constituit , aidoma căruia ar fi vrut să plece în jurul lumii. Deși propria sa goeletă rămăsese neterminată, succesul romanului a fost atât de mare încât goeleta „Speranța” (cum intenționa să o numească) a fost efectiv realizată în 1968, la comanda studioului cinematografic „București”, la șantierul naval din Tulcea și în rada portului Brăila, cu ajutorul uzinelor de utilaj greu „Progresul”, pentru turnajul filmului inspirat de roman: "Toate pînzele
Radu Tudoran () [Corola-website/Science/297622_a_298951]
-
și Farmacie din Cluj (1958-1964).<br> a renunțat la profesia de medic psihiatru și s-a dedicat literaturii. Metodele psihiatrice de investigare a conștiinței umane se vor regăsi în romanele sale.<br> a debutat cu volumul de nuvele "Capul Bunei Speranțe" în 1963.<br> A fost redactor la revista "Tribuna" din Cluj. Din 1990 a devenit președinte al Fundației Culturale Române, iar între 2003-2004 al Institutului Cultural Român. În prezent este directorul revistei "Cultura". Augustin Buzura se oprește în romanele sale
Augustin Buzura () [Corola-website/Science/297625_a_298954]
-
nu dețineau decât casele și grădinile. Șerbia dispăruse din Franța, dar existau un milion de șerbi în est, mai ales în Franche Comte. Copii lor nu puteau moșteni bunurile personale, fără să plătească stăpânului drepturi considerabile. Țăranul săraci nu avea speranța de mai bine și trăia într-o stare de nesiguranță cronică. Vremea rea sau epidemiile îl puteau aduce în rândul vagabonzilor care trăiau din cerșit, furt și slujbe ocazionale. Toți țăranii erau obligați să plătească dijma bisericii, impozite statului și
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
că acesta nu a acceptat constituția și că se uneltea împotriva revoluției. Erau 130 de girondini în Adunare, astfel, pentru a obține majoritate, aveau nevoie de sprijinul lui La Fayette și al adepților săi. Brissot a obținut majoritatea exploatându-le speranțele și temerile printr-o campanie în favoarea războiului. Anglia nu se putea amesteca, Rusia era ocupată cu Polonia, iar Prusia ar lupta pentru Franța. Un război cu Austria ar spori durabilitatea noului regim. Exceptând câțiva politicieni, printre care Robespierre, majoritatea deputaților
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
Europei. Pe mare, imperiul a susținut războaie cu Liga Sfântă (din care făceau parte Spania Habsburgică, Republica Veneția și Ordinul Suveran al Cavalerilor de Malta) pentru controlul Mării Mediterane. În Oceanul Indian, după descoperirea de către portughezi, în 1488, a Capului Bunei Speranțe, marina otomană se confrunta, frecvent, cu o nouă concurență - flota portugheză, în scopul de a-și apăra monopolul tradițional asupra rutelor comerciale maritime între Asia de Est și Europa de Vest. În plus, turcii au fost, ocazional, în stare de război cu
Turcia () [Corola-website/Science/297606_a_298935]
-
5%. Oamenii din grupa de vârstă 15-64 ani constituie 67% din totalul populației, grupei de vârstă între 0-14 ani îi corespunde 26% din populație, în timp ce grupei de vârstă de 65 și peste 65 ani îi corespunde 7% din totalul populației. Speranța de viață la bărbați este de 71,1 ani și la femei 75,3 ani, cu o medie globală de 73,2 ani pentru întreaga populație. Educația este obligatorie și gratuită pentru 6-15 ani. Rata de alfabetizare este de 96
Turcia () [Corola-website/Science/297606_a_298935]