34,380 matches
-
franțuzesc "Lieutenant" ("lieu" + "tenant") corespunde lexical termenului "Statthalter" (vezi și locotenent). În absența monarhului, Statthalter-ul putea fi numit suveranul de drept sau regentul în funcție. Demnitatea de Statthalter i-a fost acordată prințului elector sas Frederic al III-lea de către împăratul Maximilian I în 8 august 1507 la Dieta Imperială de la Konstanz și devenea efectivă în timpul absenței împăratului din imperiu. Landgrafii de Hessen au numit câte un Statthalter în fiecare dintre cele două părți ale landgraviatului, atât pentru Niederhessen în Kassel
Statthalter () [Corola-website/Science/337476_a_338805]
-
numit suveranul de drept sau regentul în funcție. Demnitatea de Statthalter i-a fost acordată prințului elector sas Frederic al III-lea de către împăratul Maximilian I în 8 august 1507 la Dieta Imperială de la Konstanz și devenea efectivă în timpul absenței împăratului din imperiu. Landgrafii de Hessen au numit câte un Statthalter în fiecare dintre cele două părți ale landgraviatului, atât pentru Niederhessen în Kassel, cât și pentru Oberhessen în Marburg. Anton Egon von Fürstenberg-Heiligenberg a fost singurul Statthalter în Principatul Saxoniei
Statthalter () [Corola-website/Science/337476_a_338805]
-
20 noiembrie 1918. Pentru multă vreme, denumirea de Statthalter pentru un reprezentant al monarhului și al guvernului său nu a fost folosită decât rar în Monarhia Habsburgică. Însă în 1849, titlul de Statthalter a înlocuit titlul de "guvernator". În 1861, împăratul Francisc Iosif I a emis o constituție, care mai tîrziu a fost numită Patenta din Februarie pentru a putea fi deosebită ușor de alte texte constituționale. În codurile de legi pentru fiecare țară a Coroanei cuprinse în această constituție, Statthalter-ul
Statthalter () [Corola-website/Science/337476_a_338805]
-
o structură administrativă asemănătoare întrucîtva unei prefecturi din sistemul românesc sau franțuzesc actual; spre deosebire de prefecturile românești sau franțuzești, țările Coroanei aveau cîte o dietă proprie și un executiv propriu, deci erau mult mai autonome). În țările Coroanei Landeschef-ul numit de împărat purta titlul de "Landespräsident" și conducea nu atît o "Statthalterei" (prefectură), cît un guvern local. Domeniul de competență al funcției era însă același ca în cazul unui Statthalter. Statthalter-ul cezaro-crăiesc a fost numit de împărat pînă în 1918 pentru următoarele
Statthalter () [Corola-website/Science/337476_a_338805]
-
țările Coroanei Landeschef-ul numit de împărat purta titlul de "Landespräsident" și conducea nu atît o "Statthalterei" (prefectură), cît un guvern local. Domeniul de competență al funcției era însă același ca în cazul unui Statthalter. Statthalter-ul cezaro-crăiesc a fost numit de împărat pînă în 1918 pentru următoarele țări ale Coroanei Pentru ultimele trei țări ale Coroanei din această listă, exista o "Statthalterei" comună "(a litoralului austriac)" în Triest. Împăratul era oricând liber să numească sau să destituie un Statthalter. În acest sens
Statthalter () [Corola-website/Science/337476_a_338805]
-
însă același ca în cazul unui Statthalter. Statthalter-ul cezaro-crăiesc a fost numit de împărat pînă în 1918 pentru următoarele țări ale Coroanei Pentru ultimele trei țări ale Coroanei din această listă, exista o "Statthalterei" comună "(a litoralului austriac)" în Triest. Împăratul era oricând liber să numească sau să destituie un Statthalter. În acest sens, k.k. Ministerpräsident-ul în funcție putea să-l sfătuiască pe împărat. Poziția de Statthalter era supusă controlului parlamentar doar în măsura în care Ministerpräsident-ul putea fi chestionat despre Statthalter în
Statthalter () [Corola-website/Science/337476_a_338805]
-
trei țări ale Coroanei din această listă, exista o "Statthalterei" comună "(a litoralului austriac)" în Triest. Împăratul era oricând liber să numească sau să destituie un Statthalter. În acest sens, k.k. Ministerpräsident-ul în funcție putea să-l sfătuiască pe împărat. Poziția de Statthalter era supusă controlului parlamentar doar în măsura în care Ministerpräsident-ul putea fi chestionat despre Statthalter în Consiliul Imperial. Însă Consiliul Imperial nu avea drept de decizie, Statthalter-ul îndeplinindu-și funcția "în numele împăratului", precum guvernul k.k.. Oficiul Statthalter-ului a fost
Statthalter () [Corola-website/Science/337476_a_338805]
-
Ministerpräsident-ul în funcție putea să-l sfătuiască pe împărat. Poziția de Statthalter era supusă controlului parlamentar doar în măsura în care Ministerpräsident-ul putea fi chestionat despre Statthalter în Consiliul Imperial. Însă Consiliul Imperial nu avea drept de decizie, Statthalter-ul îndeplinindu-și funcția "în numele împăratului", precum guvernul k.k.. Oficiul Statthalter-ului a fost desființat prin lege în Austria Germană la 14 noiembrie 1918, iar legea a intrat în vigoare începînd cu 20 noiembrie 1918. Instituția anterioară "Statthalterei" a intrat din acel moment sub conducerea Landeshauptmann-ului
Statthalter () [Corola-website/Science/337476_a_338805]
-
țării") era în Imperiul Austriac și în jumătatea vestică a Dublei Monarhii Austro Ungaria un organ permanent al Dietei Țării cu atribuții executive, premergător al guvernelor federate ("Landesregierungen") instaurate în 1920. În fruntea acestui organism se găsea conducătorul numit de împărat al dietei fiecărei țări (al cărui titlu era "Landeshauptmann"; în Regatul Boemiei, Austria de Jos și Galiția, titlul lui era "Landmarschall"). "Landesausschuss"-ul era o contrapondere a Landeschef-ului cezaro-crăiesc (care în diverse țări ale Coroanei se numea "Statthalter" sau "Landespräsident
Landesausschuss (Austria) () [Corola-website/Science/337479_a_338808]
-
Landeshauptmann"; în Regatul Boemiei, Austria de Jos și Galiția, titlul lui era "Landmarschall"). "Landesausschuss"-ul era o contrapondere a Landeschef-ului cezaro-crăiesc (care în diverse țări ale Coroanei se numea "Statthalter" sau "Landespräsident") deoarece acesta din urmă era un reprezentant al împăratului și al guvernului cezaro-crăiesc de la Viena.
Landesausschuss (Austria) () [Corola-website/Science/337479_a_338808]
-
(în , prescurtat "gemeinsames Ministerium"), apărut după Compromisul austro-ungar din 1867, a fost comitetul de consiliere și de pregătire a deciziilor monarhului în calitatea sa de împărat al Austriei și de rege al Ungariei. Consiliul Ministerial comun consta din cele trei ministere comune și din prim-miniștrii ambelor jumătăți ale monarhiei. Pe politicienii care aparțineau Consiliului Ministerial comun îi numea și îi destituia însuși monarhul, care nu
Consiliul Ministerial pentru Afaceri Comune al Monarhiei Austro-Ungare () [Corola-website/Science/337485_a_338814]
-
funcționari. Adesea era prezent și șeful de stat major, care avea dreptul să raporteze direct monarhului. Prezența monarhului rămânea la propria lui alegere. Doar primul președinte al Consiliului Ministerial comun a purtat titlul de "cancelar imperial" ("Reichskanzler"), care corespundea dorințelor împăratului și politicienilor de vârf ai vechilor țări ale coroanei, dar care nu mai era conform realității politice. Reprezentanții tot mai emancipatului în timp Regat al Ungariei au avut grijă ca, începând cu 1871, președintele Consiliului Ministerial să nu mai poarte
Consiliul Ministerial pentru Afaceri Comune al Monarhiei Austro-Ungare () [Corola-website/Science/337485_a_338814]
-
comun, prim-miniștrii părții maghiare trebuiau să ia parte activ la dezbateri și nici un singur pas important nu putea fi făcut fără consimțământul lor. Cea mai grea de consecințe hotărâre a Consiliului Ministerial a fost recomandarea dată în iulie 1914 împăratului și regelui de a declara război Regatului Serbiei. Declarația de război a fost înaintată în numele monarhului de ministrul de externe imperial și regal. În Primul Război Mondial a domnit un contrast între ritmul rapid al desfășurării războiului și lentoarea, pasivitatea
Consiliul Ministerial pentru Afaceri Comune al Monarhiei Austro-Ungare () [Corola-website/Science/337485_a_338814]
-
război a fost înaintată în numele monarhului de ministrul de externe imperial și regal. În Primul Război Mondial a domnit un contrast între ritmul rapid al desfășurării războiului și lentoarea, pasivitatea structurii constituționale a monarhiei. În cursul târziu al războiului, sub împăratul Carol I, Consiliul Ministerial comun a fost limitat la consiliere și la ponderarea problemelor comune. Puterea monarhului, o ultimă rămășiță a absolutismului, a împins la o parte Consiliul Ministerial ca parte a structurii constituționale. Însă din cauza lipsei sale de experiență
Consiliul Ministerial pentru Afaceri Comune al Monarhiei Austro-Ungare () [Corola-website/Science/337485_a_338814]
-
(în ) este o denumire generică a celor cinci "legi de bază" ("Staatsgrundgesetze") și a "Legii delegației" ("Delegationsgesetz"), care au fost aprobate de Împăratul Austriei, Francisc Iosif I, în 21 decembrie 1867 și care au intrat imediat în vigoare. "" a avut validitate doar în țările cisleithanice ale Dublei Monarhii, până la prăbușirea din octombrie/noiembrie 1918. Conform Compromisului austro-ungar din iunie 1867, "Legea delegației" a
Constituția din decembrie () [Corola-website/Science/337486_a_338815]
-
Între 1868 și 1918, a fost termenul oficial generic pentru Statthalter sau Landespräsident, adică pentru reprezentanții împăratului și ai guvernului central în țările Coroanei din Austro-Ungaria. Oficiul de "" a fost definit în "Legea asupra instituirii autorităților guvernamentale politice" (în ) emisă în baza Constituției din decembrie 1867 la data de 19 mai 1868. Anterior, cel mai târziu de la
Landeschef () [Corola-website/Science/337477_a_338806]
-
19 mai 1868. Anterior, cel mai târziu de la patenta imperială din 4 martie 1849 ("Reichsverfassung für das Kaiserthum Österreich", mai tâziu cunoscută și ca "Oktroyierte Märzverfassung"), funcția era numită vag în tot Imperiul Austriac drept "Statthalter". Landeschef-ul era însărcinat de către Împăratul Austriei ca reprezentant al persoanei imperiale și al guvernului cezaro-crăiesc din Viena (potrivit § 2 al legii). În Salzburg, Carintia, Craina, Silezia austriacă (Ducatul Sileziei de Sus și de Jos) și Ducatul Bucovinei, potrivit § 5 al legii, Landeschef-ul purta titlul de
Landeschef () [Corola-website/Science/337477_a_338806]
-
jumătățile Dublei Monarhii, deci nu era subordonată guvernului de la Viena responsabil de Cisleithania, ci era un condominium administrat de Ministerul Imperial și Regal de Finanțe, care era responsabil de afacerile comune ale întregii Austro-Ungarii. Landeschef-ul sau Statthalter-ul era numit de către împărat la propunerea guvernului cezaro-crăiesc. În cazul în care țara se confrunta cu relații politice încordate (cum a fost mai mereu cazul Regatului Boemiei), Statthalter-ul era schimbat des, după o scurtă perioadă de ocupare a funcției. De cele mai multe ori, Landeschef-ul era
Landeschef () [Corola-website/Science/337477_a_338806]
-
Statthalter, au fost miniștri cezaro-crăiești. Landeschef-ul trebuia să prezinte guvernului cezaro-crăiesc din Viena deciziile legislative realizate în dieta țării și să le însoțească de propriile sale observații și comentarii; aceleași inițiative legislative acompaniate de propriile-i declarații le supunea atenției împăratului, care urma să ia o hotărâre în privința lor. După cumpănirea declarațiilor Landeschef-ul și ale guvernului cezaro-crăiesc, împăratul putea să „sancționeze” hotărârile dietei (adică să-și dea acordul în privința inițiativei legislative, după care noua lege era publicată în ziarul oficial regional
Landeschef () [Corola-website/Science/337477_a_338806]
-
dieta țării și să le însoțească de propriile sale observații și comentarii; aceleași inițiative legislative acompaniate de propriile-i declarații le supunea atenției împăratului, care urma să ia o hotărâre în privința lor. După cumpănirea declarațiilor Landeschef-ul și ale guvernului cezaro-crăiesc, împăratul putea să „sancționeze” hotărârile dietei (adică să-și dea acordul în privința inițiativei legislative, după care noua lege era publicată în ziarul oficial regional și intra în vigoare) sau să le respingă (ceea ce însemna că hotărârile dietei țării nu erau publicate
Landeschef () [Corola-website/Science/337477_a_338806]
-
compromisul austro-ungar din 1867 o dietă regală. Parlamentul Regatului Croației și Slavoniei, o țară a coroanei maghiare, s-a numit mereu Sabor. Până în 1848, dietele țărilor erau tradiționalele adunări ale stărilor. După revoluția de la 1848, acestea au fost desființate de către împăratul Francisc Iosif I și au fost reconvocate pentru prima dată după 1860, sub o nouă formă: cele 11 parlamente regionale ale celor 13 țări nemaghiare ale Coroanei (cele trei țări care, până în 1861, erau adunate sub numele de Litoralul austriac
Dieta Țării (Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/337478_a_338807]
-
1860, sub o nouă formă: cele 11 parlamente regionale ale celor 13 țări nemaghiare ale Coroanei (cele trei țări care, până în 1861, erau adunate sub numele de Litoralul austriac au pătrat un singur parlament regional comun) au fost înființate de către împărat în 26 februarie 1861 printr-o anexă la o patentă imperială, numită de juriști și de istorici Patenta din Februarie pentru a o deosebi ușor de alte corpusuri legislative precum Diploma din octombrie 1860 și Constituția din decembrie 1867. Din
Dieta Țării (Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/337478_a_338807]
-
ocupat din 1878, a fost oficial anexat în 1908. Dieta provincială avea dreptul de a elabora și emite legislație în privința politicilor sociale, economice și de educație ale țării. Pentru a intra în vigoare, aceste legi aveau nevoie de aprobarea („sancțiunea”) împăratului, care era obținută prin intermediul Statthalter-ului, și de publicarea în ziarul oficial al fiecărei țări ("Landesgesetzblatt"; a nu se confunda "Landesgesetzblatt", care era o publicație oficială provincială, cu "Foaia legilor imperiale", care era o publicație oficială a întregii Cisleithanii). Fiecare "Dietă
Dieta Țării (Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/337478_a_338807]
-
imperiale", care era o publicație oficială a întregii Cisleithanii). Fiecare "Dietă a Țării" alegea din rândul membrilor ei un Landesausschuss — un comitet executiv sau un guvern provincial autonom al țării Coroanei. "Landesausschuss"-ul era prezidat de președintele dietei desemnat de împărat (numit în general "Landeshauptmann"; în Arhiducatul Austriei de sub Enns, Regatul Boemiei și Regatul Galiției și Lodomeriei se numea "Landmarschall"). Lui îi făcea contrapondere Landeschef-ul cezaro-crăiesc (numit și Statthalter sau Landespräsident) care era un reprezentant al împăratului și al guvernului central
Dieta Țării (Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/337478_a_338807]
-
președintele dietei desemnat de împărat (numit în general "Landeshauptmann"; în Arhiducatul Austriei de sub Enns, Regatul Boemiei și Regatul Galiției și Lodomeriei se numea "Landmarschall"). Lui îi făcea contrapondere Landeschef-ul cezaro-crăiesc (numit și Statthalter sau Landespräsident) care era un reprezentant al împăratului și al guvernului central de la Viena. În Austria Germană, vechile diete provinciale ale monarhiei au fost desființate în noiembrie 1918 și au fost înlocuite mai întâi prin adunări regionale provizorii ("Provisorische Landesversammlungen") până când, la 10 noiembrie 1920, a intrat în
Dieta Țării (Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/337478_a_338807]