34,048 matches
-
și-a exersat cu succes pana și în domeniul literaturii pentru copii: Prietenii mei (1959), Revedere (1964), Flori de dumitriță (1967). Publicistica și-a adunat-o în volumul Pașii vremii (1975). SCRIERI: Meleag nesupus, Chișinău, 1956; Prietenii mei, Chișinău, 1959; Cântecul își face cale, Chișinău, 1961; Zi de vară până-n seară, Chișinău, 1962; Revedere, Chișinău, 1964; Zile de arșiță, Chișinău, 1966; Taina vechiului conac, Chișinău, 1966; Flori de dumitriță, Chișinău, 1967; Cumpăna, Chișinău, 1970; Tăcere și strigăt. Zile de arșiță. Taina
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287970_a_289299]
-
seară, Chișinău, 1962; Revedere, Chișinău, 1964; Zile de arșiță, Chișinău, 1966; Taina vechiului conac, Chișinău, 1966; Flori de dumitriță, Chișinău, 1967; Cumpăna, Chișinău, 1970; Tăcere și strigăt. Zile de arșiță. Taina vechiului conac, Chișinău, 1972; Pașii vremii, Chișinău, 1975; Cumpăna. Cântecul își face cale, Chișinău, 1976; Tăcere și strigăt, Chișinău, 1977; Vârsta de argint, Chișinău, 1979; Scrieri alese, I-II, pref. Mihai Cimpoi, Chișinău, 1984; Recviem pentru Maria, Chișinău, 1986. Repere bibliografice: Nicolae Bilețchi, Profiluri literare, Chișinău, 1972, 399-406; Andrei Hropotinschi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287970_a_289299]
-
de susținere a intereselor sovietice expansioniste, pe teritoriul Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldovenești. Primele versuri îi apar în ziarul „Plugarul roșu”, iar editorial debutează în 1930, cu placheta Versuri felurite, urmată de Tiraspolul (1932), Avânturi (1933), Lumini și umbre (1935), Cântece și poezii (1939), în care sunt evocate principalele momente din construcția social-economică și culturală a Transnistriei din deceniul ’20-’30. Nota distinctivă a poeziei lui o constituie tematica așa-numitului „realism socialist”. În anii postbelici, C. se consacră aproape în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286423_a_287752]
-
Mărioarei (1951, în colaborare cu E. Gherken) și Covorul Ilenei (1953), piesele Peste Dunărea albastră și Izvorul frăției (1956), comedia Umbra dragostei (1957), în care colportează slogane bolșevice. O permanență a activității sale a fost culegerea și publicarea creației folclorice: Cântece norodnice moldovenești (1939), Proverbe, cimilituri și expresii norodnice moldovenești (1952) ș.a. SCRIERI: Versuri felurite, Tiraspol, 1930; Tiraspolul, Tiraspol, 1932; Avânturi, Tiraspol, 1933; Pionierii în țeh, Tiraspol-Balta, 1934; Lumini și umbre, Tiraspol, 1935; Cântece și poezii, Tiraspol, 1939; Din Valea Nistrului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286423_a_287752]
-
a fost culegerea și publicarea creației folclorice: Cântece norodnice moldovenești (1939), Proverbe, cimilituri și expresii norodnice moldovenești (1952) ș.a. SCRIERI: Versuri felurite, Tiraspol, 1930; Tiraspolul, Tiraspol, 1932; Avânturi, Tiraspol, 1933; Pionierii în țeh, Tiraspol-Balta, 1934; Lumini și umbre, Tiraspol, 1935; Cântece și poezii, Tiraspol, 1939; Din Valea Nistrului, Chișinău, 1947; Povestea lui Petrică, Chișinău, 1951; Fericirea Mărioarei (în colaborare cu E. Gherken), Chișinău, 1951; Nătălica mititica, Chișinău, 1954; Opere alese, Chișinău, 1954; Piese, Chișinău, 1956; Versuri, Chișinău, 1965; Poezii, Chișinău, 1970
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286423_a_287752]
-
la Liceul „Mihai Viteazul” din Alba Iulia. În 1942-1943, elev în penultima clasă, întrerupe școala pentru un an, fiind grav bolnav. Debutează la „Universul literar”, în noiembrie 1942, cu poezia Tristia, pe care i-o comentează Ștefan Baciu în cadrul rubricii „Cântece noi”. Colaborează la publicațiile brașovene „Tribuna” (1942), „Claviaturi” (1943), iar în 1946, la recomandarea lui Ion Caraion, pe care îl cunoscuse încă din 1939 în redacția revistei „Tinerimea română”, va fi prezent în câteva numere din „Lumea”, condusă de G.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289522_a_290851]
-
expresivitatea limbajului popular și reușește, cu destulă iscusință, să reconstituie atmosfera firească a narațiunii. Culegerea se încheie cu câteva anecdote și un apreciabil număr de ghicitori, apărute, în parte, în revista „Familia”. O contribuție însemnată e adusă de volumul Colinde, cântece de stea și urări la nunți (1888), realizat de S. cu sprijinul elevilor săi. Dincolo de unele neajunsuri, care decurg mai ales din culegerea neriguroasă a textelor, lucrarea se impune prin câteva observații privind datina colindatului, precum și prin descrierea amănunțită a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289526_a_290855]
-
privind datina colindatului, precum și prin descrierea amănunțită a obiceiurilor Malanca și Irozii. Mai izbutite ca realizare artistică, orațiile de nuntă prezentate sunt însoțite de note explicative și alcătuiesc o succintă schiță monografică a acestui ceremonial. Un apel pentru adunarea poveștilor, cântecelor, cimiliturilor și descântecelor populare, publicat de S. în 1858, mai întâi în „Gazeta Transilvaniei”, apoi în „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, nu are urmări. În primul număr din „Foaia Soțietății...” i-a apărut un studiu de folclor în care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289526_a_290855]
-
Cernăuți, 1899; Contribuiri pentru o istorie soțială cetățenească, religionară bisericească și culturală literară a românilor, de la originea lor încoace până în iuliu 1504, Cernăuți, 1906; Grigoriu Ureche. Contribuiri pentru o biografie a lui, București. Culegeri: Povești poporale românești, Cernăuți, 1886; Colinde, cântece de stea și urări la nunți, Cernăuți, 1888; Povești și poezii populare românești, îngr. și pref. Pavel Țugui, București, 1971. Ediții: Codicele Voronețean, introd. edit., Cernăuți, 1885. Repere bibliografice: Alexe Procopovici, Doi dascăli bucovineni: I. G. Sbiera și Sextil Pușcariu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289526_a_290855]
-
sentimentali, care întrețin lirismul într-o zonă elegiacă, dar și într-un registru dramatic. În postura ciudată de „ghid al cometei Halley” , el se vrea un tânăr Orfeu, care să restabilească legăturile rupte între om, natură și lucruri sub semnul cântecului identificat cu existența. Poezia din Lunaticul nopții scitice (1995; Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova și Premiul Uniunii Scriitorilor din România) acreditează „lunaticia” - stare de tensiune, trăire paroxistică, „barbară” și panică (în sensul lui Lucian Blaga), poetul apărând drept un „băutor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288913_a_290242]
-
la „Sfarmă-Piatră”). O vreme a lucrat la Cernăuți, la „Iconar”. Activa, din 1936, în cenaclul „Altarul cărții”, devenit Asociația Scriitorilor Români din Banat, aflându-se, în ciuda unei chinuitoare boli de piept, printre animatorii vieții culturale lugojene. Volumele Simfonia rustică (1935), Cântece de seară (1936), Cântarea dragostei (1937), Prăstă deal la nana-n vale (1937), Florile satului (1937), Amiaz liniștit (1939), Împăratul (1939) au strâns o parte din producția lui poetică. O piesă de teatru sătesc, Baba Floarea, i s-a publicat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285915_a_287244]
-
de teatru sătesc, Baba Floarea, i s-a publicat în 1943. După război, pentru orientarea sa de dreapta, nu mai poate să apară în presă până în 1956, când revine în „Scrisul bănățean”. Versuri din ultimii ani intră în volumul postum Cântecele mele (1980). Raliat tradiționalismului gândirist, B. a văzut în autohtonism un criteriu al valorii literare, recomandând „evadarea în autohton”, în acele straturi arhaice ce s-au întruchipat și se relevă prin miturile populare. Prizonier al dihotomiilor simpliste, reducea, însă, complexitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285915_a_287244]
-
feerice și cadențe de rit mioritic, în timp ce fluxul metaforic dezlănțuit în jurul motivului magic al „vestirii”, din poemul Împăratul, și viziunea unui destin glorios hărăzit românilor nu acoperă nici tezismul concepției, nici convenționalismul artizanal al autorului. SCRIERI: Simfonia rustică, Timișoara, 1935; Cântece de seară, Timișoara, 1936; Cântarea dragostei, Timișoara, 1937; Prăstă deal la nana-n vale. Poezii în grai bănățean, Timișoara, 1937; Florile satului. Poezii în formă populară, Lugoj, 1937; Amiaz liniștit, Lugoj, 1939; Împăratul, Lugoj, 1939; Baba Floarea, Timișoara, 1943; [Versuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285915_a_287244]
-
-n vale. Poezii în grai bănățean, Timișoara, 1937; Florile satului. Poezii în formă populară, Lugoj, 1937; Amiaz liniștit, Lugoj, 1939; Împăratul, Lugoj, 1939; Baba Floarea, Timișoara, 1943; [Versuri], în Ano, Ano! Lugojano!, îngr. și pref. Gabriel Țepelea, Timișoara, 1974, 92-102; Cântecele mele, pref. Dim. Rachici, București, 1980; Repere bibliografice:Țepelea, Studii, 302-307; Ilea, Mărturisirile, 201-220; Ungureanu, Imediata, I, 49-66; Negrilă, Însemnări, 171-178; Dicț. scriit. rom., I, 400; Popa, Ist. lit., II, 293. S.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285915_a_287244]
-
1975; O poveste cu povești, București, 1967; Camera 210, București, 1968; Poeme în marș, București, 1969; Dincolo de azur, București, 1970; Aventurile lui Țâncu-Năzdrăvanul, București, 1971; Ctitorie în albastru, București, 1972; Țară și scut, București, 1972; Bătrânul și livada, Iași, 1973; Cântec deasupra apelor, București, 1973; Voievod de stea, București, 1973; Satul cu oameni frumoși, București, 1975; Pasărea Phoenix, București, 1976; Poemele de-acasă, Iași, 1977; Arboroasa, București, 1978; Cerbul singuratic, București, 1979; Poeme sub drapel, București, 1979; Dulcile și uneori ciudatele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290548_a_291877]
-
asemenea unei succesiuni de picături rare. Viață nu are nici bunicul povestitor din E mult de-atunci, neajungând totuși la golul persistent din existența femeii. Memoria lui confruntă epoci agitate („zaveră... ciumă... jaf”) cu momente calme, evocând „vin bun și cântece frumoase”. Scurgerea timpului nu declanșează crize dramatice, iar nucul „falnic”, simbol al unor „vremi de trai patriarhal”, întinde peste lucruri coroana-i protectoare. Câte o notă mai dinamică se consumă repede. Sfidând vifornița hibernală, la „orândă” domnește o suspectă „voie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
naturii”, crede, împreună cu alții, în forța regeneratoare a pădurilor. Germinația universală, în primăvară, atenuează fiorul morții, făcându-l să privească filosofic „iarba ce crește pe morminte”. Sublimul nu e departe: „Ah, de ce n-am zece vieți,/ ca să te cânt, natură!” (Cântec de primăvară). Un jurnal de călătorie, intitulat Icoane din Carpați, substituie culorii emoția: „Mă cheamă-n zare munții, munții mei!/ Ce dor, ce dor adânc mi-era de ei!” Romanticul „nebun de libertate” adoră muntele misterios și caută luna, „melancolicul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
poetul dispune, dacă nu de strălucire metaforică, de o vădită sinceritate. Fraza simplă, aproape banală, păstrează în timbru frăgezimea emoției; liedul sentimental-ironic al lui Heine continuă monocord, în sens patetic. Adresate Corinei (fiica ucisă de bombele unui zeppelin, în 1916), Cântec de leagăn și Cântec sfânt țin de un temperament cvasifeminin, repliindu-se asupră-și la orice atingere. În posesia unei tehnici remarcabile, lui I. i se datorează excelente versiuni românești la Visul unei nopți de vară de Shakespeare, Cidul de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
de strălucire metaforică, de o vădită sinceritate. Fraza simplă, aproape banală, păstrează în timbru frăgezimea emoției; liedul sentimental-ironic al lui Heine continuă monocord, în sens patetic. Adresate Corinei (fiica ucisă de bombele unui zeppelin, în 1916), Cântec de leagăn și Cântec sfânt țin de un temperament cvasifeminin, repliindu-se asupră-și la orice atingere. În posesia unei tehnici remarcabile, lui I. i se datorează excelente versiuni românești la Visul unei nopți de vară de Shakespeare, Cidul de Corneille, utilizate în teatre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
Caleidoscopul lui A. Mirea (în colaborare cu D. Anghel), I-II, București, 1908-1910; Carmen saeculare (în colaborare cu D. Anghel), București, 1909; Cireșul lui Lucullus (în colaborare cu D. Anghel), București, 1910; Portrete (în colaborare cu D. Anghel), București, 1910; Cântece, București, 1912; Domnița mea erai, București, 1930; Din zile mari, București, 1930; Poezii, îngr. Șerban Cioculescu, București, 1939; ed. 2, București, 1944; Opere alese, I-II, îngr. și introd. Ion Roman, București, 1962; Corespondență, îngr. și pref. Horia Oprescu, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
St. O. Iosif, Scrieri, I-II, îngr. și pref. Ion Roman, București, 1982; Poezii, îngr. I. Roman, repere istorico-literare Aurora Slobodeanu, București, 1983. Traduceri: Al. Petöfi, Apostolul și alte poezii, București, 1896, Poezii alese, Craiova, 1897; Heinrich Heine, Romanțe și cântece, București, 1901; Paul Verlaine, Traduceri din..., București, [1903] (în colaborare cu D. Anghel); Henric Ibsen, Poezii, București, 1906 (în colaboare cu D. Anghel); Goethe, Dragoste cu toane, Brașov, 1907; Richard Wagner, Tannhäuser sau Lupta cântăreților de la Wartburg, București, 1908, Lohengrin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
Continental”. A mai colaborat la „Gazeta literară”, „Viața românească”, „Secolul 20”, „Luceafărul”, „Cronica”, precum și la „Literatur und Kritik”, „Die Presse” (Austria), „Die Welt”, „Ensemble” (Germania), „Cahiers de l’Herne” (Franța). Primele volume de versuri ale lui B., Poezii (1950) și Cântece de zi și noapte (1954, Premiul de Stat), stau sub semnul „literaturii noi”, proletcultiste: în spiritul cerințelor ideologice ale momentului, poeziile sale cântă pământul care „e al celor ce-l muncesc”, tractoarele, iarna „când Lenin a murit”, „lumina vremii noi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
SCRIERI: Poezii, București, 1950; Copiii din Valea Arieșului, București, 1951; Să dăm poporului muncitor produse de bună calitate (în colaborare cu I. Dragomirescu), București, 1951; Constructorii vieții noi (în colaborare cu M. Sadoveanu, Maria Banuș, E. Camilar ș.a.), București, 1951; Cântece de zi și noapte, București, 1954; Itinerar bulgar, București, 1954; Două poeme, București, 1956; Colocviu critic, București, 1957; Dincolo de iarnă, București, 1957; Fluxul memoriei, București, 1957; Călătorii în Europa și Asia, București, 1960; Versuri, București, 1961; Imn către zorii de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
99-105; Mircea Popa, Alegorie și simbol la A. E. Baconsky, ST, 1994, 4-5; Gh. Grigurcu, A. E. Baconsky între realitate și mit, RL, 1995, 5; Negoiță Irimie, Când poezia era rege, ST, 1995, 6; Aurel Rău, Într-o roză a cântecelor, ST, 1995, 6; Mănucă, Analogii, 221-228; Simion, Fragmente, II, 46-49; Dicț. analitic, I, 95-98, 109-110, 231-232, II, 9-10, 83-84; Glodeanu, Dimensiuni, 98-102; Manolescu, Litere, 81-91; Dicț. esențial, 46-49; Manolescu, Lista, I, 85-88, II, 106-110; Popa, Ist. lit., I, 920-927, passim
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
în maniera lui Geo Bogza, însumând experiența sociologică a echipelor studențești inițiate de D. Gusti. Prima carte de poezie, Cântice țigănești, îi apare în 1941 și revelează un lirism singular prin rafinarea unei materii lirice umile și reabilitarea ingenios-stângace a cântecului de lume și a unui bogat limbaj argotic. Volumele următoare - Cântarea României (1951), Laude (1953), Declarația patetică (1960), Versul liber (1965), Tristele (1968) - marchează efortul poetului de a găsi formula unui lirism direct, dezbrăcat de artificii, solidar cu mutațiile social-istorice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]