33,557 matches
-
curs, progresivă, tot mai accelerată - deci un proces global de al cărui caracter inevitabil și ireversibil trebuie să devenim tot mai conștienți) continuă însă să fie puncte de plecare actuale în tezele Clubului de la Roma; de altfel, în toate teoriile contemporane asupra globalizării (ce cere prin însăși natura sa producerea a ceea ce numim dezvoltare socială) cunoașterea are un rol necontroversat. La ultima întrunire anuală a Clubului de la Roma, ce a avut loc în octombrie 2005 în Statele Unite (Virginia), ideea centrală supusă
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Nations (FAO) proiectul de sedentarizare se baza pe forarea unor puțuri de mare adâncime pentru înființarea unor comunități agricole. În acest scop, guvernul saudit a plătit un studiu Fundației Ford din Statele Unite, a cărei misiune era și este studierea problemelor contemporane. Specialiștii acestei fundații, inspirați de litera și spiritul teoriilor modernizării, sugerau câteva rețete standard: beduinii trebuiau să treacă de la organizarea bazată pe rudenie la cea bazată pe cetățenie, de la viața solitară de tabără la viața de comunitate sedentară, de la pastoralismul
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
al altor indivizi/grupuri; menține în memoria socială amintirea colaborărilor de succes anterioare, creând „forma culturală” în care pot avea loc colaborări viitoare. Acestea sunt, în opinia mea, cele trei moduri dominante de definire a capitalului social în științele sociale contemporane: atribut al relațiilor sociale (orizontale), facilitând acțiunea individuală (mod de abordare ce reflectă, în bună măsură, dezvoltările lui Bourdieu); atribut nu doar al relațiilor sociale, ci mai ales al instituționalizării rețelelor sociale, facilitând atât acțiunea indivizilor, cât și formarea bunului
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
organizațională anterioară. Legătura cauzală dintre apartenența la organizații și leadership-ul și activismul actual nu este stabilită încă. Ambele direcții de cauzare pot fi presupuse. Rezultatele aduc detalii utile pentru înțelegerea modului de acumulare a resurselor pentru acțiune colectivă în România contemporană. Pot fi invocate trei ipoteze pentru a interpreta această relație. Toate explică carierele divergente ale liderilor, ale activiștilor și ale membrilor pasivi. O variantă plauzibilă este cea teoretizată de Brady, Verba și Schlozmann (1995) referitor la dobândirea competențelor civice prin
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
sumar balansul dintre economic și social, ca și contextul în care aspectele sociale s-au impus ca repere ale dezvoltării. O a doua parte punctează condițiile inegale sau contextele diferite în care are loc procesul globalizării. Provocările pe care inegalitățile contemporane le pun în calea reformării statului bunăstării fac obiectul unei a treia părți, pentru a încheia cu o sinteză a evoluției inegalităților în cazul țărilor în tranziție. Finalul studiului este dedicat analizei dinamicii principalelor surse de venit ale populației românești
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
ale angajaților și ale angajatorilor, care să furnizeze un venit de înlocuire corespunzător la momentul pensionării; posibilitatea participării voluntare la sisteme complementare de pensii care să suplimenteze aceste venituri; posibilitatea indexării la inflație. Căutând să identifice trăsături distinctive ale inegalităților contemporane la nivel individual, Treanor arăta ( HYPERLINK http://web.inter.nl.net/users/Paul.treanor http://web.inter.nl.net/users/Paul.Treanor) că, acum 1 500 de ani, indivizii aparținând elitei justificau situația lor favorabilă prin moștenirea primită din generație
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
aparținând elitei justificau situația lor favorabilă prin moștenirea primită din generație în generație. În schimb, privilegiatul zilelor noastre își explică situația favorabilă prin faptul că, în viitor, se va putea adapta la schimbări mai repede decât ceilalți. Prin urmare, inegalitatea contemporană se raportează la viitor, și nu la trecut. Atributele care situează un individ pe o poziție privilegiată s-au schimbat, educația - ca nivel și, mai ales, specific al cunoștiințelor - devenind un element definitoriu în asigurarea bunăstării sale. Inegalitatea în țările
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
fi urmărită prin prisma consecințelor asupra metodologiilor de măsurare sunt multiple, proeminente fiind: economic-social; indici-sisteme de indicatori, (trans)național-teritorial, obiectiv-subiectiv și dimensiuni tari (performanțe economice, venituri) dimensiuni „soft” (capital uman, capital social, capabilități etc.). Ca un concept-cheie al gândirii politice contemporane, dezvoltarea s-a impus în anii ’50, momentul nașterii putând fi considerat discursul de investire al președintelui Truman (SUA, 1949), care susținea „dezvoltarea și creșterea zonelor subdezvoltate” (Voicu, 2002). Impunerea dezvoltării sociale ca principiu al programelor politice contemporane a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
gândirii politice contemporane, dezvoltarea s-a impus în anii ’50, momentul nașterii putând fi considerat discursul de investire al președintelui Truman (SUA, 1949), care susținea „dezvoltarea și creșterea zonelor subdezvoltate” (Voicu, 2002). Impunerea dezvoltării sociale ca principiu al programelor politice contemporane a fost precedată de o serie de abordări teoretice din secolele trecute (List, Marx, Weber, Parsons, printre alții) care au delimitat semnificațiile conceptului. Creșterea interesului pentru sistemele de indicatori a fost stimulată ca urmare a activității unor comisii guvernamentale: Recent
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Sistem de indicatori de incluziune socială la nivel județean, CASPIS. Atkinson, Tony; Cantillon, Bea; Marlier, Eric; Nolan, Brian, 2002, Social Indicators: The EU and Social Inclusion, Oxford University Press, Oxford. Bădescu, Ilie; Baltasiu, Radu; Dungaciu, Dan, 1996, Istoria sociologiei. Teorii contemporane, Editura Eminescu, București. Bigman, D.; Deichmann, U., 2000, „Geographical Targeting: A Review of Methods and Approaches”, în D. Bigman, D, Fofack (coord.), Geographical Targeting for Poverty Alleviation: Methodology and Aplication, WB, Washington, DC. Blakemore, Michael, 2005a, „Indicators of Development”, în
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Eyal, Szelenyi și Townsley (2001) documentează procesul pentru Cehia, Ungaria, Germania și Polonia, Brucan (1996) îl discută în spațiul românesc, Kolankiewicz (1996) aduce alte argumente privind Polonia etc. Așa cum remarcă Cuco i Giner (2000), acesta este unul dintre paradoxurile lumii contemporane: capitalul social relațional e privit ca punct de pornire al dezvoltării economice și politice, însă tocmai relațiile sunt cele care o pot și frâna atunci când conduc la expansiunea neobișnuită a „economiei darului” în detrimentul celei contractuale. Celelalte alegeri posibile erau „destul de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
dată de mărimea descrescătoare a saturațiilor. Nu am introdus în setul de indicatori încrederea în biserică și cea în armată, cele două reprezentând cazuri speciale de instituții ierarhice (vezi Dogan, 1998, 2002; Inglehart, 1997; Sandu, 1999; etc.), nespecifice sistemelor democratice contemporane. De altfel, introducerea lor în analiză este însoțită de comunalităti scăzute, în jurul lui 0,1, sugerând faptul că cele două variabile aparțin unui alt spațiu valoric. Am exclus de asemenea, încrederea în guvern, extrem de sensibilă la variațiile date de poziționarea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Colecția ACADEMICA 109 Seria Istorie Ottmar Trașcă este doctor în istorie, specializat în istorie contemporană și relații internaționale, cercetător științific principal în cadrul Institutului de Istorie "George Barițiu" al Academiei Române din Cluj-Napoca. A mai publicat (în colaborare): Colectivizarea agriculturii în România. Aspecte legislative, 1945-1962, 2000; Bibliografia istorică a României, vol. IX (1994-1999), 2000; Rebeliunea legionară în
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
antisemite promovată de regimul antonescian în perioada 1940-1944 a constituit una din temele predilecte ale istoriografiei române postdecembriste. Este indiscutabil faptul că interesul manifestat de istoricii români și străini față de această temă de cercetare, extrem de controversată și tragică din istoria contemporană a României, s-a materializat prin îmbogățirea constantă în ultimii ani a literaturii de specialitate consacrate Holocaustului. Volumele de documente, lucrările generale, speciale, memorialistice, jurnalele, etc, publicate au abordat diverse aspecte referitoare la persecutarea, deportarea și exterminarea evreilor din România
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
creat premisele necesare investigării pe baze noi, cu adevărat științifice, a unor teme de cercetare denaturate, ignorate sau interzise înainte de 1989, printre care se înscria și pogromul din Iași, totuși rezultatele obținute în cercetarea acestui eveniment extrem de controversat din istoria contemporană a României nu au fost întotdeauna pe măsura așteptărilor. În paralel cu realizările științifice remarcabile consacrate investigării situației evreilor din România în perioada celui de-al doilea război mondial, în cadrul istoriografiei postdecembriste au fost elaborate, din nefericire, inclusiv lucrări sau
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
Problema 33, volumul 10 bis, f. 11-12. 1445 Ėdouard Chapuisat (1874-1955), jurist și jurnalist elvețian. Studii de Drept la Universitățile din Geneva, Paris și Berlin; avocat (1899); secretar general al Consiliului administrativ al orașului Geneva (1900-1913); profesor universitar de istorie contemporană la "École Polytéchnique Fédérale" și la Centrul de studii istorice de la Sorbona (1933-1935); membru onorific al Academiei române; membru al Comitetului Internațional al Crucii Roșii (1938-1955); vicepreședinte al Comitetului Internațional al Crucii Roșii (1946-1947). A îndeplinit diferite însărcinări din partea Comitetului
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
a unor concepte pedagogice fundamentale (de exemplu, finalități, curriculum, evaluare etc.), abordarea istorică a unor instituții educaționale, istoria reformelor educaționale, critici ale unor evoluții actuale ale sistemelor educaționale prin prismă istorică, istoria comparată a educației în spațiul internațional, istoria problemelor contemporane ale educației. Fiecare dintre aceste direcții de valorificare a metodei istorice presupune demersuri elaborate și surse de documentare specifice. Am putea asocia acestor considerații și remarca potrivit căreia toate cercetările contemporane debutează cu aspecte istorice privind studiul problemei de interes
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
istoria comparată a educației în spațiul internațional, istoria problemelor contemporane ale educației. Fiecare dintre aceste direcții de valorificare a metodei istorice presupune demersuri elaborate și surse de documentare specifice. Am putea asocia acestor considerații și remarca potrivit căreia toate cercetările contemporane debutează cu aspecte istorice privind studiul problemei de interes. Orice articol sau lucrare mai amplă se deschide cu trecerea în revistă a studiilor de referință în domeniul vizat, criteriul cel mai des aplicat fiind cel istoric. Tehnicile și instrumentele de
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
care cunosc în detaliu obiectivele și natura cercetării sînt recomandați pentru interviu. -În timp ce ancheta este o metodă cantitativă, interviul este o metodă calitativă. Multe dintre argumentele de mai sus sînt solid susținute. Considerăm însă că, prin prisma cercetării contemporane, cel puțin distincția cantitativ/calitativ operată pentru a deosebi ancheta de interviu este discutabilă. Atît ancheta realizată prin intermediul chestionarului, cît și interviul pot îmbrăca forme care să le plaseze în afara cantitativului, respectiv calitativului - fie în faza aplicării lor, fie în
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
Petrișor și Paul Goma”. După 1970 a publicat peste douăzeci de volume proprii, traduceri - unele însoțite de prefețe sau studii introductive -, a întocmit antologii, a îngrijit ediții critice. Colaborează frecvent, uneori regulat, la diferite publicații literare sau culturale, „România literară”, „Contemporanul” și, în special „Viața românească”, unde, la începutul anilor ’80, e titularul cronicii literare pentru cartea de critică și eseu; în anii ’90, după o prezență activă în mai multe reviste, mai multe certuri și ruperi de relații cu redacțiile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
și Șerban Cioculescu, în general a criticii interbelice, al cărei continuator el se consideră - în chip explicit - a fi. S-a ocupat de autori dintre cei mai diferiți, cu precădere din secolul al XX-lea, mai ales interbelici ori propriu-zis contemporani. Tudor Arghezi, E. Lovinescu, Mateiu I. Caragiale și I. L. Caragiale au făcut obiectul unor monografii, contribuții solide, de neignorat. În Marele Alpha, criticul a întreprins o examinare a receptării operei lui Arghezi, procedând la reconsiderarea polemică a exegezei argheziene. În jurul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
Nicolae Manolescu, Fără început și fără sfârșit, RL, 1984, 52; Ioan Holban, Text și intertext, CRC, 1985, 6; Iorgulescu, Prezent, 215-218; Adrian Marino, Despre livresc, TR, 1987, 37; Barbu Cioculescu, Amiaza cumpănită a unui literator, VR, 1988, 12; Negoițescu, Scriitori contemporani, 186-191; Radu Bogdan, Nonconformismul fertil, RL, 1995, 16; Mihai Dragolea, „Sunt un om al revenirilor” (interviu cu Alexandru George), VTRA, 1995, 11-12; Micu, Scurtă ist., IV, 106-108; Barbu Cioculescu, Un roman între romane, CNP, 1997, 1; Doru Burlacu, La sfârșitul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
justifice forța, nici să fortifice justiția 26. Sistemul Tratatelor de Pace de la Paris nu a putut fi perfect. Dar el a statuat și a recunoscut o serie de principii care au stat și stau și azi la baza dreptului internațional contemporan, între care cel mai important este acela al autodeterminării popoarelor. Marile Puteri învingătoare, în tendința lor de a-și extinde sferele de influență economice și politice, au adoptat, cîteodată, o politică ce amintea de perioada anterioară. Din această poziție trebuie
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
dintre Moscova și București. Gheorghiu-Dej era mai încrezător. În aprilie, el a trimis o delegație comercială în Italia și Elveția. Demonstrația de 1 Mai, de la București, nu s-a mai limitat la o unică imagine, aceea a unui lider sovietic contemporan, ceea ce însemna o desprindere semnificativă de trecut 1029. În mai, Hrușciov a trimis la București o delegație de înalți demnitari, condusă de Nikolai Podgornîi, membru al Prezidiului PCUS. Se pare că scopul acestei vizite de 13 zile era acela de
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
sectorului militar, pentru a transfera personalul managerial competent în industriile producătoare de bunuri de consum. Și totuși, fără un climat internațional favorabil, nu se putea realiza nici o îmbunătățire pe plan intern. Gorbaciov era conștient de interdependența și multilateralitatea relațiilor internaționale contemporane 2369. El voia să facă din "coexistența pașnică" nu doar un subterfugiu tactic care să se consume într-o clipită, "într-o răsuflare", ci chiar obiectivul pe termen lung al politicii externe sovietice. O politică externă conflictuală nu era compatibilă
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]