34,136 matches
-
colectivit]ții în aceeași m]sur]. Observația îi poate ajuta ins] pe adepții teoriei consecințelor s] își înțeleag] oponenții și s] își consolideze, astfel, propria poziție. Ei susțin c] analizeaz] cu atenție orice idee pe care oponenții lor o consider] conving]toare. Înțeleg, de asemenea, și pot combate în acest fel ideile oponenților lor. Referințe Austin, J.: The Province of Jurisprudence Determined (1832); ed. H.L.A Harț (London: Weidenfeld, 1954). Bradley, F.H.: Ethical Studies (1876); (Oxford: Clarendon Press, 1962). Sidgwick, H.
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
puțin calit]țile unei doctrine morale credibile cu cât se detașeaz] mai mult de utilitarismul hedonist clasic și îmbr]țișeaz] idealul estetic, f]r] a ține cont dac] acest lucru este benefic sau nu ființei umane. Un r]spuns mai conving]tor la aceeasi provocare vine din partea „utilitariștilor materialiști”, care pun accent pe satisfacerea intereselor și mai puțin a unor simple preferințe. Și în cazul de fâț] asist]m la o convergent] a celor dou] modele filosofice; al doilea este subordonat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ri privind caracterul sunt absențe din aceste teorii. Dup] cum afirm] Lawrence Blum, „este surprinz]tor faptul c] utilitarismul - care susține ideea c] fiecare individ își dedic] întreaga viat] dobândirii binelui și fericirii - nu a încercat s] ofere o descriere conving]toare a unui asemenea stil de viat].” (Blum, 1988) Teoria virtuții urm]rește tocmai acest deziderat, prin descrierea unor tipologii de caracter sau a unor modele demne de urmat. Deși noțiunea de „virtute” pare oarecum învechit] (preferându-se mai degrab
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
raționare are o bâz] consistent]: dac] societ]țile care permit terminarea vieții în anumite circumstanțe nu vor alunecă pe o pant] periculoas] care va duce de la practici justificate la unele nejustificate. În versiunea să logic], argumentul pantei alunecoase nu este conving]tor. Nu exist] baze logice penru care motivele care justific] eutanasia - compasiunea și respectul pentru autonomie - ar trebui s] justifice în mod logic omorurile care nu sunt s]vârșite nici din compasiune, nici din respect pentru autonomie. În versiune empiric
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
chiar și cele lesbiene sau celibatare, acestea se pot confrunta cu sarcini nedorite. Deci pan] când nu exist] o metod] contraceptiv] complet eficace, sigur] și disponibil] tuturor femeilor, argumentele consecințialiste vor r]mane puternice. Dar aceste argumente nu îi vor convinge pe cei care resping teoriile morale consecințialiste. Dac] avortul este în mod inerent greșit, precum cred mulți, atunci nu poate fi justificat că o modalitate de a evita repercusiuni nedorite. Astfel trebuie s] lu]m în considerare dac] femeile au
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
îl acord] una alteia. Drepturile morale abordeaz] modul în care ar trebui s] ne comport]m. Faptul c], în mod evident, doar persoanele înțeleg ideea drepturilor morale nu le face mai bune decât alte ființe senzitive. Dar ne ofer] motive conving]toare pentru a ne consideră unii pe alții ca fiind egali, cu drepturi primare care nu pot fi inc]lcate pentru motive utilitariste limitate. Dac] nu am avea niciodat] încredere în alte persoane c] acestea nu ne vor ucide oricând
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
țânțarii nu sunt capabili de o astfel de reciprocitate moral], cel putin nu în interacțiunile cu ființele umane. În momentele în care interesele lor sunt în conflict cu ale noastre, nu putem spera s] folosim argumente morale pentru a-i convinge s] accepte un compromis rezonabil. Astfel, este imposibil s] le acord]m un statut moral complet egal. Chiar și religia jainist] din India, care consider] omorârea oric]rei viet]ți ca fiind un obstacol în calea ilumin]rii spirituale, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mai mult decât un produs supus legilor pieței. S-ar putea obiectă c] libertarienii pot evita un asemenea contraexemplu, deoarece Vito i-a produs o v]ț]mare lui Rocco: i-a ț]iat degetul. Dar aceast] obiecție nu este conving]toare, deoarece un libertarian pare s] îi permită lui Rocco s] judece dac] pierderea unui deget, plus un câștig de 5.000 de dolari, înseamn] v]ț]mare. Pentru libertarieni, consimt]mântul anuleaz] v]ț]marea și, de aceea, aceștia
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
personale. Deci, din acest punct de vedere, principiile morale imparțiale dicteaz] c] trebuie s] cultiv]m relații personale. Din momentul în care acestea presupun p]rtinire, este absolut legitim] tratarea persoanelor cunoscute în mod preferențial. Acest r]spuns este destul de conving]tor, deși poate s] nu fie în întregime adecvat în acest caz. Chiar dac] aceast] manevr] rezolv] tensiunea aparent] dintre moral] și interesul propriu la acest nivel, o problem] paralel] apare la un alt nivel. Considerațiile precedente susțin faptul c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mari care însoțesc pozițiile dezirabile. Susțin]torii pieței afirm] deseori c] asemenea venituri sunt necesare pentru a încuraja persoanele cu mai multe abilit]ți s] obțin] calific]rile necesare dobândirii pozițiilor dorite mai mult. Acest argument nu este ins] foarte conving]tor datorit] faptului c] acele poziții sunt, de obicei, cele mai satisf]c]toare din societate. Cei care promoveaz] argumentul referitor la viitor pentru susținerea tratamentului preferențial consider] c] acesta va conduce la stabilirea principiului consider]rii egale a intereselor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cu deficiențe mintale deoarece acestea sunt ființe umane, iar obligațiile noastre fâț] de ele deriv] din ins]și natura uman]. Avocat al utiliz]rii limitate atât a animalelor, cât și a persoanelor din aceast] categorie, Frey ofer] un r]spuns conving]tor tuturor celor care susțin ideea supremației umane. „Nu pot înțelege de ce apartenența la o specie este un criteriu suficient pentru a susține c] avem o relație moral] special] cu semenii noștri... Cum este posibil s] ai o relație moral
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
altcineva deoarece consider]m c] este incorect sau injust s] folosim persoanele nevinovate drept mijloace pentru beneficiul societ]ții. Acesta ar fi motivul major pentru care, spre exemplu, nu sunt pedepsite familiile criminalilor chiar și în momentul în care suntem convinși c] asemenea pedepse ar fi cele mai eficiente pentru reducerea ratei infracționalit]ții severe. Pare a fi incorect] pedepsirea infractorilor care nu au putut evita comiterea unor fapte incriminate de legea penal]. Astfel, infractorii care au cauzat în mod accidental
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mental al f]ptașului în momentul comiterii infracțiunii, ins] numai pentru a se descoperi formă potrivit] de tratament. Tratamentul este menit s] previn] pericolul repet]rii infracțiunii (Wootton, 1981). Dar pledoaria pentru un sistem al igienei sociale nu este unul conving]tor. Legea penal] nu este justificat] din punct de vedere moral în direcția adopt]rii oric]ror mijloace doar pentru c] va atinge într-o manier] foarte eficient] scopul prevenirii sau reducerii comportamentelor negative. De exemplu, poate fi posibil] reducerea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
principe care dorește s]-si mențin] poziția s] învețe cum s] nu fie bun și s]-si foloseasc] sau nu cunoștințele, în funcție de nevoie” (The Prince [Principele], 1513, p. 52) el contest] într-adev]r o imagine adânc înr]d]cinat] și conving]toare a moralei. Potrivit acestei imagini, putem înțelege ce înseamn] a tr]i o viat] corect] în termeni de virtute și/sau îndatoririle unui cod moral, iar o asemenea înțelegere ne ofer] o îndrumare final], autoritar] asupra felului în care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ale cet]țenilor. Liderii politici sunt priviți ca având obligații speciale fâț] de națiunea lor, fâț] de districtul lor electoral, fâț] de partidul lor, fâț] de facțiunea lor, si chiar fâț] de rasă lor. Astfel, teza imparțialit]ții nu este conving]toare. (Vezi capitlolul 28, „Relațiile personale”, pentru o evaluare a tezei imparțialit]ții în morală privat]; pentru o abordare din perspectiva consecințelor vezi capitolul 19, „Consecințialismul”). iv. Problema corupției Toate aceste argumente au de înfruntat o dificultate mai general] în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
face. S] presupunem c], în postura de lider politic, ați fost responsabil pentru amestecarea națiunii dumneavoastr] într-un r]zboi nedrept, injustiție pe care ați ajuns s] o conștientizați și s] o regretați. Sunteți, astfel, responsabil pentru c] i-ați convins pe oameni s] cread] în dreptatea cauzei respective și pentru c] ați inspirat devotament pentru aceast] cauz]. În cazul în care ați comandă încetarea imediat] a conflictului, nu v-ați lovi doar de pericolul că ordinele s] v] fie nerespectate
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de vedere, statul este o entitate superioar] și complet diferit], care transcende constrângerile aplicate indivizilor. Așa cum voi face pe tot parcursul acestui scurt articol, m] voi mulțumi numai s] indic argumentele și nu s] le analizez în detaliu; ins] sunt convins c] nici una dintre aceste poziții nu este corect] și c] realismul, în ciuda influenței sale, este o teorie nefundamentat]. Dat fiind faptul c] politicile naționale par s] se bazeze pe raționamente extrem de prudente, nu ar trebui s] ne surprind] faptul c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
influențare a comportamentului al uneia sau mai multor persoane. Pe scurt, terorismul const] în violarea cerinței discrimin]rii. Având în vedere aceste lucruri, ar trebui s] accept]m abordarea axat] pe agent a actului uciderii pentru a ne putea susține conving]tor condamnarea neechivoc] a terorismului. Ceea ce ne repugn] în cazul terorismului nu este neap]rât violență asupra nevinovaților. Numeroase acte legitime de r]zboi implic] violent] asupra nevinovaților. Ceea ce distinge terorismul de aceste acte de r]zboi este faptul c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
țintelor militare ar inc]lca cerință proporționalit]ții, fie în mod direct, prin efectele imediate asupra populației civile, fie indirect, prin riscul escalad]rii la niveluri de violent] disproporționate. Alți critici ai Argumentului Intențiilor Imorale au susținut, dar nu foarte conving]tor, c] descurajarea este sau ar putea fi bazat] pe ameninț]ri pe care nimeni nu intenționeaz] s] le pun] în aplicare; ea nu ar implica astfel intenții imorale (vezi Hâre în Cohen și Lee, 1986). Alți fie au respins
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
atac este dat] de posibilitatea unui act planificat de agresiune în scopul atingerii unor obiective politice, atunci acel atac trebuie descurajat, fie prin creșterea costurilor și riscurilor atacatorului, fie prin etalarea unei capacit]ți defensive suficient de solide pentru a convinge potențialii agresori de lipsă de sens a unui atac. (Presupunem c] este vorba de un atac nedrept.) Dac], pe de alt] parte, amenințarea unui atac este dat] de posibilitatea că adversarul s] loveasc] preventiv de teama de a nu fi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c] este vorba de un atac nedrept.) Dac], pe de alt] parte, amenințarea unui atac este dat] de posibilitatea că adversarul s] loveasc] preventiv de teama de a nu fi atacat primul, atunci încercarea de a face descurajarea și mai conving]toare poate fi contraproductiv]. Propria poziție de descurajare poate fi problemă. De aceea, este necesar că potențialul adversar s] fie asigurat c] intențiile nu sunt agresive. (Admiterea faptului c] preg]tirile militare mai degrab] provoac] decât descurajeaz] atacuri a condus
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Acest lucru trebuie f]cut dac] programul dorește s] realizeze ceva concret. Dac] morală se bazeaz] pe biologie, atunci trebuie s] formul]m un set de cerințe pe baza naturii umane. Acestea trebuie s] fie (i) suficient de specifice; (îi) conving]toare din punct de vedere rațional sau cel puțin foarte persuasive; și (iii) credibile din punct de vedere moral. Pan] acum, nu au fost formulate astfel de cerințe. Inc] sper]m. (Michael Ruse analizeaz] relația dintre biologie și etic] în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mijloc verbal prin care încearc] s] influențeze atitudinile și comportamentul oamenilor. În mod firesc, rezult] c] motivele sunt orice considerații care vor avea efectul dorit, care vor influența atitudinile și comportamentul în modul dorit. S] presupunem c] încerc s] v] conving s] respingeți p]rerea lui Betty Friedan cu privire la avort. Știind c] sunteți antisemit, spun: „Friedan, la urma urmei, nu este decât o evreic]”. Cu asta o scot la cap]ț; atitudinea dumneavoastr] se schimb], și sunteți de acord c] p
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
lui Darius din opera istoricului grec Herodot. Darius i-a întrebat pe greci câți bani ar cere pentru a accepta s] m]nânce trupurile taților lor decedați. Ei au r]spuns c] nici o sum] de bani nu i-ar putea convinge s] fac] așa ceva. Pe urm], el i-a întrebat pe niște indieni care mâncau de obicei trupurile taților lor decedați, contra c]rei sume de bani ar accepta ei s] ard] trupurile taților. Printre exclamații r]sun]toare, aceștia i-
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sun]toare, aceștia i-au poruncit s] nu vorbeasc] despre o astfel de blasfemie (opera lui Montaigne, Of Custom [Despre obiceiuri] (1595) și cea a lui Herodot R]zboaiele persane, Cartea a III-a, 38). Dar, în timp ce mulți au fost convinși de astfel de exemple s] adopte relativismul moral, argumentul legat de diversitate nu susține în nici un fel, simplu sau direct, relativismul). Așa cum au ar]țâț dialogurile socratice ale lui Platon, suntem motivați s]-i ascult]m doar pe cei înțelepți
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]