34,737 matches
-
o noutate, în timp ce tu rămâi tânără și frumoasă. Eu mă sacrific pentru tine. De asta te cheamă Magdalena, pentru că supraviețuiești oricărei jertfe. De fapt, e prea complicat pentru prima întâlnire. Mă gândeam la suitul ăsta pe motocicletă. Când te-ai urcat, nu m-ai întrebat unde mergem... — Unde am putea să mergem în orașul ăsta ? E miercuri, cluburile sunt închise... — Uitasem de cluburi, constată Tili și se simți și mai bătrân. Sări de pe șa, pornind cu pasul săltat : Tocmai de aia
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se întinseră, iar vârful ciorapului se opri între sprâncenele groase. — Să-l așezăm pe scaun, spuse un bărbat. — Lasă-l, spuse altul. Se trezește și singur. Ieșiră unul după unul. O femeie mai simțitoare îi ură bătrânului noapte bună. Maca urcă, ținându-și cearșaful. În cameră nu mai era nimeni. Aprinse lumina, își zâmbi singur și căută sticla de votcă. Găsi doar sutienul, uitat în grabă pe întuneric. Era alb, cu un volănaș de dantelă acolo unde un nasture descheiat al
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Maca se strânse în geaca de piele, vârându-și mâinile în buzunare. Dacă știam, l-am fi oprit, spuse. Numai că ne-am dat seama prea târziu. Cât să ne spună câteva vorbe înainte să sară în tren. S-a urcat din mers, ții minte, ne-a lăsat pe toți cu gura căscată. A fost un salt nemaipomenit, parcă eram în jocul celor o sută de frunze. — Până la barieră, trenul mergea mai încet. De-asta zicea s-o luăm pe pasarelă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
niște cocoși bătrâni după găini, la rotiserie. — Și unde a dispărut ? încercă Tili să-l potolească pe Maca. Nu știu, spuse Jenică. A ieșit unul din casă, tuns la chelie și cu ochelari negri. A vorbit ceva în rever, a urcat-o în mașină și au tăiat- o. — A vorbit în rever ? Cu cine ? — Habar n-am, adăugă, obosit, Jenică. Undeva, în altă parte, cu alt rever... POVESTEA MORȚII CARE ARE VÂRSTELE EI ȘI CARE VINE CÂND E CHEMATĂ. „A trăit
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să vie. Acum desenase chipul unor ființe pentru care moartea rămăsese în urmă. Pentru care moartea nu era o presimțire înspăimântată, ci o nostalgie. Dar nu putea spune asta nimănui, căci nimeni nu l-ar fi crezut. Și atunci pictorul, urcând, împleticit, treptele în spirală spre atelierul său, se hotărî să- și folosească ultimele puteri pe care le mai avea asupra morții. Își așeză șevaletul astfel încât să-i fie la îndemână. N-ar fi putut spune de ce nu încercase asta până
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vorbească, dar mărturisitoare. — Și ca să ierți, ai nevoie de dovezi, spuse, într-un târziu, Maca. Cine își asumă răspunderea să ierte ? Silit de tăcerea din jur, bătrânul se ridică anevoie și o porni înainte. Mergea împleticindu-se, de parcă ar fi urcat povârnișul unui deal. Pașii îi erau tot mai înceți, mulțimile îl urmau fără să se grăbească. Bătrânul se opri iarăși, îi era tot mai greu să pășească. Își scoase batista și își șterse fața. Încercă s-o îndese la loc
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
tăie vârful. Dar lozul decapitat cu foarfecele nu se dovedi cu nimic mai bun decât cel rupt cu degetele. Jenică numără de câte ori foarfecele clănțănea și lozurile cădeau ca niște fluturi cu aripile smulse. Estimp, planta își înfășura lujerii pe deasupra aracului, urca pe pereți, iar floarea ei răspândea un miros dulceag și ostenit, ca al vieților lipsite de speranță. Vocile de copii se auzeau tot mai depărtate, însoțite de zurgălăi. Dar e încă toamnă, se gândi Jenică. Ajunsese la nouăzeci și nouă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Venele i se umflară de parcă așteptaseră de mult asta și nu voiau ca vârfurile ascuțite să-și greșească ținta, apoi oftară ușurate și se lăsară cuprinse de moliciune. Frunzele redeveniră cum fuseseră și jocul își recâștigă noima. Pe tavan planta urca în arcade și Magul frunzelor fremăta, cu capul în jos, ca liliecii. Jenică le dibui în mormanul de hârtii pe cele mânjite de sânge și devenite lipicioase. Atunci îl găsi pe al o sutălea. Îl rupse și citi, cu privirile
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe Maca să pună câte o țigară în palma fiecăruia. Țâncii se retraseră, ca păpușile ce reintră în ceasornicul cel mare, după ce fac ocolul la ora exactă. El le așteptă mulțumirile, dar, cum nu veniră, spuse doar „cu plăcere“ și urcă spre etajul întâi, acolo unde cele două femei dolofane oficiau ritualul cepei prăjite. — Ai venit la timp, spuse una dintre ele, întorcând, într-o sfârâială care împroșca totul, un cârnat în tigaie. Azi avem carne adevărată. Când n-ai, ține
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Începeau să prindă contur, trăsăturile li se alungeau, când se întorceau una spre alta, le putea vedea profilurile, fruntea teșită, bărbia ascuțită, nasul lacom, adulmecând, ca nevăstuicile. El e, înțelese Maca, ghemuindu-se lângă perete, el și ai lui. Multiplicat, urcând din podea și coborând din tavan. Simți dintr- odată că e închis într-o imensă gură, iar întunericul îl mestecă și îl înghite. Sări în picioare, căută pe pat bricheta și o aprinse iarăși. Umbrele se retraseră pe pereți, sâsâind
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
porumb sub capacul ceaunului. De jos năvăleau pași pe scări. Maca se strâmbă la bătrân, încercând să-i imite rictusul, apoi înșfăcă rața de plastic de pe dulap și o luă pe scări în sens invers, îmbrâncindu-se cu cei ce urcau. La parter dădu peste bărbatul în pijama, care ocupa ușa de la intrarea în bloc. Nu părea interesat de învălmășeală. Îi făcu doar semn către buzunarul de la piept, nu voia o țigară, cerea tot pachetul. Cine știe ce va fi mâine... Maca i-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
tărtăcuțe duble, flori și frunze. Peste ani am aflat că recipientul era folosit pentru a fi depuse în el darurile aduse tribut împăratului. Toate șapte executăm ceremonia de salut și ne așezăm în genunchi. Mă simt ca și cum tocmai aș fi urcat pe o scenă. Deși îmi țin capul plecat, văd vazele minunate, picioarele magnific sculptate ale bazinelor de apă, lampioanele de pe podea, cu cozile din dantelă atingând pământul, și imensele mănunchiuri aducătoare de noroc împodobite cu mătase din colțurile încăperii. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
atrage atenția împăratului; însă dacă vei încerca să fii ispititoare, iar Majestatea Sa te va dori, Marea Împărăteasă ar putea să-ți taie membrele! Haideți să mergem la Templul Milei și să chemăm spiritul tatălui vostru, zice mama. Trebuie să urcăm sute de trepte pentru a ajunge la templu, în vârful Muntelui Gâștei. Aprindem tămâie și plătim cea mai scumpă contribuție. Însă nu primesc nici un sfat de la spiritul tatălui meu. Mintea îmi este tulburată și devin din ce în ce mai conștientă de faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ca o paiață, mă uit la țestoase și la broaște. Dimineața, soarele zăbovește deasupra grădinii și două țestoase înoată alene. Plutesc o vreme la suprafața apei și apoi se cațără pe o piatră netedă ca să se odihnească. Încet, una se urcă peste cealaltă și stau nemișcate, în aceeași poziție, ore întregi, iar eu stau cu ele. Frumoșii ochi larg deschiși par morți, deși ținuta ei este dreaptă, iar costumu-i e magnific - versurile dintr-o operă veche mi se repetă în cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Pe o ușă laterală intră două fete. Au în jur de nouăsprezece ani și sunt îmbrăcate în robe subțiri de brocart. Deși au trăsături plăcute, nu arată nici un fel de ospitalitate. Scuipă semințe de floarea-soarelui, își aruncă papucii și se urcă în pat. Desfăcându-și picioarele, se ghemuiesc deasupra ouălor ca două găini. Patroana pocnește iarăși din degete și fetele încep să-și legene fundul. Priveliștea e de un comic insuportabil și nu reușesc să-mi înăbuș dorința de a chicoti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
împăratul Hsien Feng a trimis după mine. Pentru a-mi potoli emoțiile, merg în grădina de bujori. Terasele constituie cel mai frumos decor arhitectural din palatul meu. Lângă malul heleșteului sunt plantate flori de o culoare mai închisă. Pe măsură ce grădina urcă pe panta dealului, florile sunt din ce în ce mai deschise la culoare, creând iluzia unui peisaj care se estompează în depărtare. Priveliștea mă inspiră, fiind un exemplu nemaipomenit al minunățiilor pe care le poate oferi viața. La prânz cer să mi se facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
bine, totul a început cu eunucul-șef Shim, care mi-a spus o poveste... Vino, Orhideea, întinde-te lângă mine. Nu are ce rău să-ți facă, nu? Poate că asta o să te transforme într-o fantomă bună. În timp ce mă urc în pat, mă încurc în cămașa de noapte. — Jos, jos cu aia. Împăratul arată cu degetul spre cămașa mea. Îmi dezgolesc trupul cu jenă. Ce piesă ciudată în care să joci un rol! — Era o poveste despre împăratul Yuan Ti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ajunge la Sala Dezvoltării Spirituale. Înainte de a fi conduși în sala tronului, aceștia sunt primiți în camerele de oaspeți din aripa vestică: funcționarul registraturii Curții are datoria de a se ocupa de ei. Se servește numai ceai. Când împăratul se urcă în palanchin, cel convocat este anunțat și i se spune să se ridice și să stea cu fața spre est până sosește Majestatea Sa. Înainte ca împăratul Hsien Feng să coboare din palanchin, se pocnește de trei ori din bici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
În spatele se află trei rândunici de panouri din lemn sculptat, fiecare decorat cu dragoni din aur. Scena îi oferă împăratului posibilitatea să se uite în ochii a mai mult de o sută de funcționari. Audiența începe când prima persoană convocată urcă treptele dinspre est și îi dă împăratului un registru cu însemnări. Împăratul Hsien Feng nu atinge niciodată registrul: secretarul său îl ia și îl pune pe o cutie galbenă de lângă tron. Împăratul se poate uita în registru, dacă acest lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
nu își dă voie să simtă asta cu adevărat; probabil că nu mai poate. Împăratul mi-a spus cândva că Orașul Interzis nu e nimic altceva decât o colibă de paie care arde în mijlocul imensei sălbăticii. Cărăușii ce poartă palanchinul urcă încet dealurile. În spatele nostru, eunucii cară o vacă, o capră și o căprioară, legate fedeleș cu funii. Poteca e alunecoasă. Uneori suntem nevoiți să coborâm și să mergem pe jos. După ce ajungem la locul strămoșesc, eunucii ridică un altar, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
a numit consilierul său militar. Schall a ajutat la confecționarea armelor care au facilitat suprimarea unei mari răscoale țărănești. — Cum a ajuns Marea Împărăteasă să-l cunoască pe Schall? — Păi, Schall a prezis că fiul ei, prințul Shih Chung, va urca pe tron, de vreme ce copilul supraviețuise variolei, în timp ce alți copii ai împăratului nu. Desigur că la acea vreme nimeni nu înțelegea ce e variola și nimeni nu l-a crezut pe Schall. După câțiva ani, fratele lui Shih Chung, Shih Tsu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
istorie despre o concubină geloasă care și-a instruit eunucul să desfacă o placă de ceramică din acoperișul rivalei sale, astfel încât să alunece și s-o lovească pe aceasta în cap, lucru care s-a și întâmplat! Înainte de a mă urca în palanchin, An-te-hai verifică întotdeauna să nu fie vreun ac ascuns în perna mea. E convins că rivalele mele ar face orice ca să-mi provoace o pierdere de sarcină. Înțeleg cauza unei asemenea răutăți, dar nu aș fi capabilă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
care o reprezintă pe ea pare adevărată, deși e așa cum arăta Marea Împărăteasă pe vremea când era tânără. Figurina poartă o rochie cu magnolii. Înainte de a începe ceremonia, este ridicat un catarg de treizeci de picioare. În vârful lui e urcat un pergament pe care scrie tien, „în memoria“. Este pentru prima oară când am ocazia să fiu martoră la acest ritual. Cu secole în urmă, manciurienii locuiau pe câmpii vaste, astfel că era greu să-și anunțe rudele despre o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
la salut. — Ce se întâmplă, Shim? îl întreb. — Regulile îmi interzic să vă vorbesc, doamnă Yehonala. Încearcă să pară umil în glas, dar în tonul său se simte o bucurie ascunsă. Vă rog, dați-mi voie să vă ajut să urcați în palanchin. Simt cum în jurul gâtului mi se înfășoară o sfoară nevăzută. Așa cum privește în jos de pe tronul ei, Nuharoo este într-adevăr maiestuoasă. Mă las în genunchi și îi fac o plecăciune. Nu au trecut decât câteva săptămâni de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
adânci ca să-și pună pantofii. Trebuie să-l rog înainte de a fi prea târziu să-mi acorde dreptul de a-l crește eu pe fiul nostru! Acest gând mi-a venit în timp ce țineam copilul și îl priveam pe Hsien Feng urcând în palanchin. Am mai menționat această dorință și înainte, dar nu a existat nici un răspuns. După părerea lui An-te-hai, împăratul nu o va jigni niciodată pe Nuharoo luându-i dreptul de a fi prima mamă. Fiului meu, care s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]