334,708 matches
-
a fost imposibil de realizat. Din punct de vedere militar-operativ al înțelesului sintagmei de „corp de armată", în cursul anului 1917 nu s-a putut înființa, așadar, preconizatul „Corp al Voluntarilor Români”, existând și funcționând ca atare la Kiev doar structura de comandă destinată, inițial, formării unei asemenea mari unități. Aceasta sub presiunea evenimentelor și-a redus activitatea la primirea, echiparea, organizarea în subunități și expedierea în România a voluntarilor înrolați și și-a adaptat structura pentru a asigura, în același
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
ca atare la Kiev doar structura de comandă destinată, inițial, formării unei asemenea mari unități. Aceasta sub presiunea evenimentelor și-a redus activitatea la primirea, echiparea, organizarea în subunități și expedierea în România a voluntarilor înrolați și și-a adaptat structura pentru a asigura, în același timp, atât activitatea de înrolare a voluntarilor, cât și ajutorarea sub multiple forme a prizonierilor de origine română. Noile structuri de comandă înființate de către Ministerul de Război, condus de către Vintilă Brătianu, au fost divizate fiecare
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
echiparea, organizarea în subunități și expedierea în România a voluntarilor înrolați și și-a adaptat structura pentru a asigura, în același timp, atât activitatea de înrolare a voluntarilor, cât și ajutorarea sub multiple forme a prizonierilor de origine română. Noile structuri de comandă înființate de către Ministerul de Război, condus de către Vintilă Brătianu, au fost divizate fiecare în parte în câte două servicii specifice identice, denumite: central (la Kiev) și exterior (cu acțiune în teritoriul rus, prin intermediul comisiilor de recrutare și a
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Român" asupra propriilor soldați. Pe data de 26 ianuarie 1919, respectivul "Corp de Voluntari" s-a transformat într-o "Legiune a Voluntarilor din Transilvania și Bucovina", care ar fi urmat să acționeze în conformitate cu ordinele Misiunii Militare Franceze din Siberia. În structura acesteia au intrat 3 batalioane: I „Horia” comandat de maiorul Kitchano, II „Mărășești” comandat de maiorul Nosek și III de , o companie de , o școală de grenadieri și o companie de Stat Major condusă de către sublocotenentul Manilich. Șef de Statul
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
este încă incomplet și fragmentar tratat în istoriografie. Cu toate acestea el s-a impus deja în istoria României, cu semnificațiile sale politice, militare și morale. Cercetarea actuală este îngreunată de lipsa concentrării materialului arhivistic într-un singur fond, aparținător structurilor de voluntari care l-au creat, categorii întregi de documente ale acestora aflându-se patrimoniul diferitelor muzee, biblioteci și direcții județene ale Arhivelor Naționale ale României.
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
ulterior la Arad), Senatul a recunoscut autoritatea acestuia. Procesul de divizare a regimentelor pe criterii etnice s-a petrecut în general în mod pașnic. Nucleul grupării de soldați români din Viena l-a constituit "Regimentul 64 Infanterie Orăștie", a cărui structură inițială s-a descompus în noaptea de 30/31 octombrie odată cu izbucnirea revoluției la Viena. Cu toate că 65 % din componența acestuia era formată din români, aceștia predominau în rândul soldaților, doar o parte dintre ofițeri și gradați fiind de aceeași etnie
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
de la Viena înrolându-se în Gărzile Naționale Române. Este de remarcat că pe parcurs colonia română din Viena împărtășind și îmbrățișând acțiunile Senatului, a avut o contribuție activă în slujba cauzei naționale. Româniiidin oraș au facilitat întâlniri premergătoare constituirii respectivei structuri, au fabricat material de propagandă și acordat sprijin material și moral soldaților români
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
2010. Atunci a apărut un articol internațional în jurnalul "Angewandte Chemie (International Edition)". în care s-a susținut identificarea unui aminoacid rar și foarte instabil care a fost responsabil pentru intoxicațiile ce au cauzat decesele cu câțiva ani în urmă: Structurile de aminoacizi citotoxici izolați anterior din ciuperci motivaseră acest studiu, demonstrând existența unui aminoacid aziridin, numit "Pleurocybellaziridine", găsit în ele. Formele de esteri în pleurocybellaziridine sintetizat au fost utilizate pentru a confirma faptul că corpurile fructifere ale bureților conțin cantități
Aripi de înger () [Corola-website/Science/336123_a_337452]
-
(în , în , fostă "Hala Ludowa") este o clădire istorică din Wroclaw, Polonia. Aceasta a fost construită după planurile arhitectului Max Berg în 1911-1913, atunci când orașul făcea parte din Imperiul German. Max Berg a proiectat să servească drept structură multifuncțională pentru a găzdui „expoziții, concerte, spectacole de teatru și operă și evenimente sportive”. Construcția și împrejurimile sunt vizitate frecvent de turiști și de populația locală. Aceasta se află aproape de alte atracții turistice populare, cum ar fi Grădina Zoologică din
Sala Centenarului () [Corola-website/Science/336134_a_337463]
-
și cu un diametru interior de de metri și o înălțime de de mare era cea mai mare clădire de acest fel, la momentul construcției. Cupola însăși are oțel și sticlă. "Jahrhunderthalle" a devenit o referință cheie pentru dezvoltarea de structuri de beton armat în secolul 20. Sala a fost inițial prevăzut cu o orgă Sauer construită de Walcker Orgelbau, care pe atunci, cu cele 15.133 de tuburi și 200 de registre, era cotată ca fiind cea mai mare din
Sala Centenarului () [Corola-website/Science/336134_a_337463]
-
radarului P-12 în următoarele variante: Toate radarele P-12 au avut în dotare interogatorul terestru prin radiolocație NRZ-12 pentru determinarea apartenenței de stat a aparatelor de zbor. Totodată s-au făcut lucrări pentru trecerea stației P-12MP pe o nouă structură și conjugarea ei cu un nou sistem de identificare a apartenenței de stat a avioanelor ("Kremnîi-2M"). Ca urmare a acestei modernizări stația radar a fost numită P-18 ("Terek" - 1RL131) și după testul din 1971 a fost admisă în exploatare
P-12 (radar) () [Corola-website/Science/336142_a_337471]
-
lângă biserica romanică Adormirea Maicii Domnului de la vest de actualul complex. În jurul anului 1220 a început să se construiască un castel de piatră pe marginea unui promontoriu stâncos în spatele unui șanț adânc tăiat în stâncă. Așa-numitul donjon este singura structură care s-a mai păstrat din această etapă veche de construcție. Regele Ioan al Boemiei a promis castelul nobilului Jan de Vartemberk în 1311, dar fiul său, margraful Moraviei Carol (viitorul împărat roman Carol al IV-lea), a primit proprietatea
Castelul Veveří () [Corola-website/Science/336164_a_337493]
-
a locuit acolo în perioada 1668-1670. La sfârșitul secolului al XVII-lea, complexul fortificat a aparținut Casei de Collalto. Mai târziu, când Casa de Sinzendorf (1707-1804) a înlocuit această familie, a fost realizată o amplă reconstrucție și din acel moment structura exterioară a castelului a rămas, practic, neschimbată. În 1742, Armata Prusacă, după ce a intrat în castel prin trădarea pârcălabului, a jefuit toate obiectele de valoare pe care le-a găsit acolo. La începutul secolului al XIX-lea, magnatul industrial Vilém
Castelul Veveří () [Corola-website/Science/336164_a_337493]
-
de sus a portalului se află blazoanele lui Zigmund de Tiefenbach și ale celor două soții ale sale, Kateřina de Lomnice și Bohunka de Žerotin. Pornind de la Poarta de Sud a palatului este podul castelului, menționat ca unul dintre primele structuri din beton armat din fostul Imperiu Austro-Ungar. El a fost construit în 1896 pe locul în care a fost un pod gotic și mai târziu un pod baroc decorat cu statuile a patru sfinți. De la pod se trece printr-un
Castelul Veveří () [Corola-website/Science/336164_a_337493]
-
orasul Kaspi. Potrivit unei tradiții georgiene, prima mănăstire de pe acest loc a fost fondată de către misionarul asirian Isidore în 572 și reconstruită mai târziu în secolul al X-lea. Nici una dintre aceste clădiri nu au supraviețuit totuși. Cele mai vechi structuri existente datează din secolul al XI-lea, principalul edificiu fiind construit în 1030 așa cum se găsește pe inscripția dintr-o piatră, acum pierdută. Catedrala a fost construită de către un episcop local și de un arhitect iscusit Ilarion, care, de asemenea
Catedrala Samtavisi () [Corola-website/Science/336183_a_337512]
-
a fost ctitorul bisericii din apropiere de la Ashuriani. Puternic afectată de o serie de cutremure, catedrala a fost parțial reconstruită în secolele al XV-lea și al XIX-lea. Excelenta fațadă de este decorată este singura care a supraviețuit din structura originală. este caracterizată de o structură cruciformă particulară care constituie un exemplu pentru alte arhitecturi religioase ale Georgiei medievale. La exterior se distinge prin utilizarea generoasă a a unui tip de arcade compuse dintr-o serie de arcade de mici
Catedrala Samtavisi () [Corola-website/Science/336183_a_337512]
-
de la Ashuriani. Puternic afectată de o serie de cutremure, catedrala a fost parțial reconstruită în secolele al XV-lea și al XIX-lea. Excelenta fațadă de este decorată este singura care a supraviețuit din structura originală. este caracterizată de o structură cruciformă particulară care constituie un exemplu pentru alte arhitecturi religioase ale Georgiei medievale. La exterior se distinge prin utilizarea generoasă a a unui tip de arcade compuse dintr-o serie de arcade de mici dimensiuni. Poziția internă a absidelor este
Catedrala Samtavisi () [Corola-website/Science/336183_a_337512]
-
principale, complexul Samtavisi include o reședință cu două etaje a episcopului grav avariată, o biserică mică (5.8х3.2m) și un turn-clopotniță de trei etaje (5.7х7.3m) anexată unui gard înalt de 3-5m din piatră și cărămidă. Toate aceste structuri datează din secolele al XVII-lea - al XVIII - lea.
Catedrala Samtavisi () [Corola-website/Science/336183_a_337512]
-
de la înființare, Artmark desfășoară două activități distincte, una proeminent comercială, de casă de licitații de artă, iar alta predominant culturală, de afirmare a artei de patrimoniu, sub bagheta directorului și curatorului Ruxandra Garofeanu, prin Fundația Centrul Cultural ArtSociety. "Cu o structură organizatorică bine definită și o strategie pe măsură, Artmark ajunge destul de repede în topul caselor de licitații, nu doar prin sumele obținute în urma vânzărilor, ci și prin strategiile de marketing și PR, neabordate de niciuna dintre casele concurente". Prima licitație
Artmark () [Corola-website/Science/336180_a_337509]
-
a avut o fiică, Krystyna, din prima căsătorie. "" a fost pseudonimul scriitorului. Numele Brzechwa se traduce drept "coadă de săgeată". Poeziile sale au fost scrise în mare parte în stilul melodic de versuri din 8 silabe accentuale, cea mai populară structură ritmică printre variațiunile stilistice poloneze. În 1926 a publicat "Oblicza zmyślone" ("Fețe imaginare"), prima sa carte de poezii. Primul său set de poezii pentru copii "Tańcowała igła z nitką" a fost publicată în 1937. Printre cele mai populare lucrări este
Jan Brzechwa () [Corola-website/Science/336196_a_337525]
-
în imaginarul arab. El este în primul rând un poet conștient deasupra celorlalți, cunoaște poezia veche, este un "rawi" (rapsod) și are o voce frumoasă. Pentru a-și exprima suferința și sentimentele recurge la poezie. Poemul arab, "qasida", are o structură fixă, a cărei parte introductivă este nostalgică. La Majnun, dragostea apare ca un destin („"sufletul meu s-a legat de al ei dinainte de a ne fi născut"”, "„legați vom rămâne și în întunericul mormântului Nebunia poate să apară sub forma
Iubirea beduină în literatura arabă () [Corola-website/Science/336213_a_337542]
-
a 7-a ediții a Jocurilor de iarnă asiatice. Stadionul de 30.000 de locuri a fost conceput ca un vast amfiteatru cu o formă distinctivă și ușor de recunoscut atunci când este privit de la distanță și din apropiere. Este o structură pe două niveluri, partea de jos, cu o capacitate de 16.000 de locuri, înconjoară terenul de joc în timp ce partea superioară de pe laturile de est și de vest adaugă alte 14.000 de spectatori. Există o separare pentru VIP-uri
Astana Arena () [Corola-website/Science/336211_a_337540]
-
Castelul Regal Sandomierz este o structură medievală situată în Sandomierz, Polonia. Acesta a fost construit pe o pantă pe malul râului Vistula de către Cazimir al III-lea al Poloniei și extins în secolul 16. Clădirea originală a fost aruncată în aer în 1656, lăsând în picioare
Castelul Sandomierz () [Corola-website/Science/336217_a_337546]
-
construit pe locul unei fortărețe existente din secolul al X-lea. Între 1146-1166 a fost locul unde domnea prințul Henry de Sandomierz, fiul lui Bolesław al III-lea al Poloniei. Castelul gotic a fost construit de Cazimir cel Mare. Resturile structurii gotice sunt vizibile în fundațiile turnului octogonal din colțul de sud care este partea cea mai veche a monumentului. Turnul existent a fost construit în timpul domniei lui Cazimir al IV-lea al Poloniei în secolul al XV-lea ca parte
Castelul Sandomierz () [Corola-website/Science/336217_a_337546]
-
cu acoperișuri de mansardă proeminente și lucarne bogat înrămate, tipice stilului neo-baroc din cel de-al doilea imperiu francez și lucrărilor din lemn în stilul neorenascentist așa cum sunt găsite în unele interioare. La intrarea dinspre oraș, axa rămâne centrată pe structura barocă originală, flancată acum de o aripă. Extinderea elaborată a fost realizată de Contele Tasziló Festetics, care s-a căsătorit cuLady Mary Douglas-Hamilton (1850-1922) pe 2 iunie 1880. Aici a fost cazat prințul de Wales, Edward, în vizitele sale "incognito
Palatul Festetics () [Corola-website/Science/336230_a_337559]