34,136 matches
-
exemplu, c] uneori action]m liber, c] exist] o lume exterioar], si asa mai departe. Din acest punct de vedere, din moment ce nu putem decât s] credem aceste lucruri, aceste credințe sunt autojustificate. Dar aceast] presupunere este departe de a fi conving]toare. Este posibil s] fim tipul de ființe care nu se pot împiedica s] cread] anumite lucruri care nu sunt adev]rate. Se pare c] nu exist] nici o garanție c] abilit]țile noastre epistemice ne confer] într-adev]r acces la
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
egali și tratați impersonal. Dar, dup] cum a susținut și Ross Pole în Morality, Masculinity and Market [Moral], masculinitate și piaț]] (1985), utilitarismul nu a putut oferi o moral] adecvat], în principal, deoarece nu a putut niciodat] s] ofere motive conving]toare care s] explice de ce oamenii trebuie s] se supun] unei datorii sau obligații care nu era în interesul lor. Kantianismul, sugereaz] el, ofer] o moral] mai adecvat] pentru conceptul de piaț]. Alte aspecte trebuie s] figureze în schema lucrurilor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
latura noastr] biologic] ne-ar putea ajuta s] evit]m alegerea unor variante pe termen scurt care indic] pl]cerea, pentru a evita un dezastru. Aceste întreb]ri r]mân deschise pentru viitor. Deocamdat], este suficient dac] cititorul s-a convins c] latura biologic] nu este atat de irelevant] pentru morală noastr] cum a crezut majoritatea noastr] pentru mult timp. Referințe Darwin, C.: The Origin of Species (London: John Murray, 1859) Dawkins, R.: The Selfish Gene (Oxford, 1976); ediția a doua
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și „o distribuire corect]”, afirmând c] asemenea fraze „confund] înf]țișarea real]” a clasei muncitoare cu un „verbiaj învechit” și „un gunoi ideologic” pe care aceast] abordare științific] a f]cut-o demodat] (MEW 19:22, SW 325). În vreme ce alții îl conving pe Marx s] includ] retoric] moral] blând] în Principiile Primei Internaționale, el crede c] trebuie s] îi cear] scuze lui Engels pentru aceasta: „Am fost obligat s] inserez dou] fraze despre „datorie” și „drept”... același lucru despre „adev]r, moral
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
morală, reținând o perspectiv] rațional] și umanist], așa cum a f]cut Marx. Morală nu este singurul remediu posibil pentru abuzurile de care a suferit marxismul și îndr]znesc s] spun c] nu este nici cel mai bun remediu. Fanaticii ne conving în fiecare zi c] pan] și cele mai pure intenții nu împiedic] crime monstruoase, cu excepția cazului în care inteligență dubleaz] entuziasmul moral. Un remediu mai bun ar însemna ca intelectul uman s] fie l]sat s] decid] dac] mijloacele noastre
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de radical], de periculoas] și de original] - mai ales de când, dup] cum am incercat s] susțin, este in acelasi timp o idee deranjant de bine motivat] în contextul concepției materialiste a lui Marx despre istorie. Totuși, chiar dac] nu suntem convinși de materialismul istoric, critică lui Marx asupra moralei ridic] întreb]ri care ne ridic] probleme. Pretindem noi c] înțelegem adev]rata semnificație social] și istoric] a standardelor morale pe care le utiliz]m? Putem fi siguri c] am mai accepta
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
convingeri religioase. Bineînțeles c] Bertrand Russell știa c] a ucide este un lucru r]u în ciuda ateismului s]u bine-cunoscut. În primul rând, considerarea acestui lucru drept un simplu façon de parler ar necesita o argumentare peste m]sur] de conving]toare. În al doilea rând, negând posibilitatea justific]rii concepțiilor morale f]r] a apela la Dumnezeu, atitudinea în chestiune atrage dup] sine respingerea fiec]rei teorii nonteiste despre etic]. Kant, de exemplu (precum și mulți alții), a susținut c] întreaga
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sunt f]r] egal în cazul evenimentelor fizice că uraganele și orbitele sateliților. Ei concluzioneaz] c] a sugera faptul c] deciziile și acțiunile umane ar putea fi prezise este incoerent. Cu toate acestea, Goldman (1970) a ar]țâț în mod conving]tor c] atât fenomenele fizice, cât și activit]țile umane pot fi determinate f]r] a fi posibil] prezicerea lor. Voi ignoră, de asemenea, viziunea sceptic] potrivit c]reia ins]și ideea unei descrieri complete a st]rii întregului univers
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
umane nu ar deține mai mult control asupra a ceea ce li întâmpl] decât un somon care se întoarce la locurile unde își depune icrele sau decât o roat] zimțat] într-o mașin]rie. Totuși, deși mulți g]sesc aceast] idee conving]toare, ea poate fi ușor comb]țuț]. Spre deosebire de somon sau de piesele mașin]riei, oamenii au câteodat] un comportament intențional. Aceast] intenționalitate prezent] în comportamentul persoanelor este suficient] pentru a demonstra c] un asemenea comportament nu este pur si simplu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cugetare ne va ar]ta clar c] pot exista atât incompatibiliști care cred c] avem toate motivele s] consider]m c] lumea este determinist] și s] concluzion]m, ca atare, c] nu putem fi liberi, cât și incompatibiliști care sunt convinși c] suntem liberi și concluzioneaz], prin urmare, c] determinismul trebuie s] fie fals. Și, într-adev]r, ambele tipuri de incompatibiliști exist]. Primii sunt cunoscuți că „determiniști radicali” (din cauza intransigentei acestora în privința implicațiilor determinismului). Argumentația schițat] mai sus este una cu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
departe (cf. Edwards, 1961) îl putem considera bun din punct de vedere moral, dar numai în aceeași manier] în care consider]m c] animalele de companie bine antrenate se poart] bine atunci când r]spund în modul dorit. Incompatibiliștii care sunt convinși c] suntem liberi și c], prin urmare, determinismul este fals, sunt cunoscuți că „libertarieni” (a nu fi confundați cu libertarienii politici, care urm]resc s] maximalizeze rolul statului). Ei accept] c], dac] determinismul ar fi adev]rât - pasul 1 din
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Existențialiștii, de la Kierkegaard pan] la Sartre au proclamat c] a fi pe deplin uman înseamn] a face alegeri radicale; aceasta înseamn] alegeri care nu numai c] nu sunt determinate, dar alegeri pentru care nu se poate oferi vreun sprijin rațional conving]tor. Numai luând asemenea decizii și ocolind toat] retorica justific]rilor ne putem transforma în agenți responsabili. Alți libertarieni susțin c], din moment ce acțiunile libere au un statut unic, ele pot fi cel mai bine înțelese ca fiind cauzate în mod
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
am alege sau am vrea s] facem așa. Așa-numitele analize „ipotetice” ale cerinței de a fi responsabili moral - vezi pasul 4 în raționamentul schițat mai devreme - au fost aprig criticate. Dintre aceste critici, una pe care mulți o consider] conving]toare sun] în felul urm]tor: dac] determinismul este adev]rât, legile naturii, considerate în conjuncție cu o descriere a condițiilor universului în orice moment dinaintea nașterii mele, determin] orice afirmație adev]rât] despre comportamentul meu. Dar în mod sigur
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
opuse, pentru că "teoria procesuală este implicită în toată retorica esențialistă" (Baumann, 1999:91). Exemplul pe care îl folosește este al unui lider care vrea să întărească sentimentul de solidaritate al unui grup de oameni. În acest scop, conducătorul caută să convingă membrii grupului de unitatea culturii lor zugrăvind-o drept o moștenire imemorială, permanentă, dar neconștientizată. Această moștenire aflată în stare de amorțeală / adormire, va spune el, odată reînviată devine puternică și eliberatoare. Pentru a-i convinge că așa stau lucrurile
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
scop, conducătorul caută să convingă membrii grupului de unitatea culturii lor zugrăvind-o drept o moștenire imemorială, permanentă, dar neconștientizată. Această moștenire aflată în stare de amorțeală / adormire, va spune el, odată reînviată devine puternică și eliberatoare. Pentru a-i convinge că așa stau lucrurile, liderul va folosi o concepție esențialistă a culturii: "Grupul nostru va acționa și va fi unit, așa cum a fost întotdeauna, în gândire și acțiune". Însă folosind această retorică esențialistă, liderul respectiv se găsește de fapt în mijlocul
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
ireproșabilă; ușor antipatic tocmai prin lipsa unei temperări a pornirii lui anticomuniste, este oricînd respectabil și oferă garanții; cel reîntors din Anglia, sub învelișul jovialului boier distrat, stă spiritul simplu al afaceristului care a știut să se îmbogățească și te convinge că ar ști și ar putea să îmbogățească și țara; Chiriță-Chirițescu, flancat de cei doi și trebuind să facă față duelurilor din ce în ce mai parșive și mai subtile, pare unul adus din ogradă și acceptat, democratic, la masa boierilor, să vorbească și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vadă ce impresie fac vorbele ei, dacă le înțeleg, dacă le cred. Ce se ascunde sub replica femeii, rostită oarecum ritos, oarecum perfid? Încerc să-mi confecționez un scenariu pentru uz personal, să-mi satisfac nevoia de imaginar, deși sînt convins că scenariul meu nu va fi prea departe de cel autentic. Mai întîi, intruziunea primilor catolici, aici, departe de Apusul-matcă, într-o vreme în care misionarii pătrunși între oamenii locului, atît de vechi, atît de conservatori în credința lor, se
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lojă, la galerie, în culise, am urcat în podul celest, am coborît în subsolurile lui Hades. Tot atît de împătimit am bîntuit și sufletele actorilor, multe din ele fiindu-mi foarte aproape, la un pahar sau la un vernisaj. Eram convins, în anii crunți, că făceam parte din aceeași lume care suferă și scrîșnește. M-am înșelat. Am constatat, după 1989, întîi cu surprindere, apoi cu mîhnire, că iubiții mei prieteni, actorii, în marea lor majoritate, au răspuns "prezent!" la țignalul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
insul și, după doi-trei pași: Vă referiți la Mircea Crișan, nu? Da, zic. Nu, domnule. Și pleacă. După o oră, tot în dreptul Telefoanelor, iar omul meu: Chiar nu sînteți Mircea Crișan? Se oprește, vădit enervat: Domnuleee... Și tace îmbufnat. Sînt convins că e Mircea Crișan, numai Mircea Crișan ar putea da spectacolul ăsta hipervivant pe stradă. Îi întind mîna, mă recomand, spun că-s din Iași și fac pași alături de omul care mă crede, sigur, nebun. Îi spun că azi, chiar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dau peste fraza Marthei Bibescu (cu gîndul că nu o fi chiar un diagnostic): În Franța fiecare acordă o mare importanță acțiunilor sale și acțiunilor celorlalți. În România, nimic nu are importanță. Vin aici șase luni pe an ca să mă conving că totul e zadarnic". De la mizantropia Marthei Bibescu a trecut mai bine de jumătate de secol. Mai am încă răbdare. Dacă tot te afli în Muzeul de Artă, oprește-te, cîteva minute, în fața Dansatoarei culcate, pînza lui Iser. Carminul corsajului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
din "Lacul lebedelor". 14 aprilie Mihail Sebastian notează în Jurnal, pe 5 septembrie '39, că, trasfigurat, Camil Petrescu îi spune cum vrea să părăsească scaunul de director al Teatrului Național, pentru a lua conducerea operațiilor tehnice de apărare antiaeriană, fiind convins că singur el poate salva țara de la dezastru. Sebastian îl ascultă, nu știe ce să facă: să izbucnească în rîs, să-l creadă nebun pe temerarul plănuitor sau să-l ia, de ce nu, în serios. La rîndu-mi și păstrînd proporțiile
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în Vest, subiectul nu presupune atîtea amnezii, iar a vorbi de KGB nu este ceva deplasat, observă Gabriela Adameșteanu, în 22. Pe cînd la noi... Mai avem încă treabă în problemă. Paradoxurile istoriei comuniste: cine încerca, în 1958, să-i convingă pe ruși să-și ia tălpășița de pe la noi? Exponentul cel mai fioros și mai radical al NKVD, Emil Bodnăraș. Masca personajului, impenetrabilă, onctuos perfidă, criminal înșelătoare: greu de șters din memorie. Vă mai aduceți aminte?: să învățăm limba rusă cîntînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
alții mult mai nevisători, care găsesc în văicăreală (uneori bine remunerată) soluția. Ba, e de observat că visătorii mei se numără printre ultimii care cred că văicărindu-se ajung la rezultate (sigur, sînt și excepții: unii visători cu pensulă sînt convinși că le stă mai bine să împrumute de la văicăreții cu pix stupida și neîntrerupta bombăneală, asta ținînd, cred ei, și de talent), deci nu ei, visătorii, sînt cei de care adesea mi se face, ni se face silă, ci alții
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
indubitabilă. În alt registru valoric, atelierul unui Matisse (dar chiar și al aceluiași Catargi) era dotat cu garderoba specială a ședinței de poză: un turban, o rochie de hetairă, conduri, o tamburină. Ce miracol de naturalețe oferea, tîrziu, pînza finită, convingînd mai ales prin veridicitatea ei... regizată! Și pentru că veni vorba de regie... Mergeți, rogu-vă, luați trenul și veniți să vedeți electrocutante trupuri goale de fete și băieți într-o crispantă, dar convingătoare piesă, aflată acum în repertoriul Naționalului ieșean
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cît fusese de față regizorul-tartor? Nu l-am sunat. Cine știe de ce apăruseră, pudibond, sutienul, slipul? Cine știe? Îi voi întreba. Celebrul Stelică, preferatul magistrului Brânzei, se credea Napoleon și, în nebunia lui teribil de adecvat costumată, ținea să ne convingă degajat, fără efort că și era. Ședințele "didactice" cu el deveneau dintr-o dată spectacole atît de, nu știu cum, convingătoare, că ieșeam din ele meditativi. Pentru el, lumea era condusă de doi-trei împărați (evident, unul era chiar Napoleonul său cu bicorn), iar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]