34,005 matches
-
C.). În primul mileniu, populația crește din nou, dar fără să ajungă la nivelul precedent. Scăderea drastică a populației de la începutul mileniului al II-lea î.C. se datorează, probabil, unei schimbări climatice. Deoarece agricultura și păstoritul în această regiune depindeau exclusiv de precipitații, era de ajuns o reducere a cantității de ploaie pentru a provoca un grav dezechilibru și a obliga cea mai mare parte a populației să migreze dacă nu dorea să moară. Ne putem gândi de fapt că
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Pe de altă parte, autoritatea lui Moise nu se aseamănă cu autoritatea umană obișnuită pentru că nu dispune de nicio formă de coerciție, de un organism de control sau de o armată și nici de o putere economică de care să depindă poporul. „Calitățile” lui Moise sunt intrinseci, nu extrinseci. Provin din „competența” sa, s-ar zice astăzi, și nu din „puterea” politică sau economică. Moise are autoritate pentru că Dumnezeu îl cunoaște față către față (Dt 34,10) sau îi vorbește „gură
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
cei doi regi, Ioram și Ahazia, ci Iehu, în urma unei lovituri militare. Cum povestirea biblică vrea să scoată în evidență figura lui Iehu, reformator religios, probabil, este mai puțin credibilă decât stela de la Dan. Mesajul povestirii din 2Rg 9-10 nu depinde de acuratețea sa istorică în privința acestor detalii. V. Domnia lui Iehu (841-814 î.C) Iehu, personaj nu foarte cunoscut de cel care citește Biblia, este în realitate primul rege al lui Israel reprezentat într-o imagine. Îl vedem pe un
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
îngerului Domnului. Pentru Cartea lui Isaia, Dumnezeu salvează cetatea și nu se vorbește niciodată de tribut. Povestirea lui Isaia este, prin urmare, mai mult „supranaturală” și scoate în evidență mai mult figura profetului. Regele Ezechia, de partea sa, pare să depindă cu totul de profet în inițiativele sale. O altă diferență importantă este inserarea unui psalm de mulțumire cântat de Ezechia după vindecarea sa (Is 38,9-20). c. Textul analelor asiriene despre campania lui Senaherib din anul 701 î.C. La
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
TAS este, de asemenea, [...] o examinare conceptuală a teoriilor normative despre societate - teorii care formulează ce anume face ca o alternativă să fie mai bună din punct de vedere social. Examinează modul în care judecățile furnizate de aceste teorii pot depinde de proprietăți ale alternativelor în discuție, cum ar fi preferințele membrilor individuali ai societății. Orice persoană care se gândește la ideea de bine social va avea anumite credințe în privința caracteristicilor pe care trebuie să le aibă o stare socială pentru
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
acestuia (S). Suficiență. Cum N este satisfăcută, prin [l.1.4.1*], I este satisfăcută. Așadar, pentru preferința socială între x și y ne putem uita doar la profilele individuale privind x și y. Prin anonimitate, preferința socială trebuie să depindă doar de numărul indivizilor care preferă pe x lui y sau invers și să conducă la indiferență atunci când numărul este egal. Prin neutralitate, ceea ce poate fi verificat presupunând contrariul și permutând apoi x și y în ordinile individuale. Cum pentru
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
o.4.4.1*]: Nu voi relua demonstrația oferită de Gaertner și Kruger, ci voi încerca să construiesc alt argument. În primul rând, există o diferență între decisivitatea paretiană și cea libertariană, iar aceasta constă în faptul că ultima nu depinde de preferințele celuilalt, în vreme ce prima are loc dacă, și numai dacă, preferințele indivizilor implicați au același sens. Argumentul meu este că dacă acest sens este contrar sensului luat de preferințele libertariene, vom avea paradoxul libertarian. Restricția impusă de Gaertner și
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
relații de preferință binară, pe o mulțime finită a alternativelor, este nevidă atunci când relația de preferință este aciclică și îndeplinește condițial ibertarianismului minimal, condiția Pareto slabă și condiția domeniului restricționat la preferințe empatice în forma tare amendată<footnote Acest rezultat depinde însă de cunoașterea acelor n-1 indivizi în privința preferințelor individului față de care aceștia sunt empatici (a se vedea secțiunea formală pentru detalii). footnote>. 6.1.2. Restricționarea domeniului universal la preferințe liberale slabe Această restricție pleacă de la următoarea intuiție: o
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
1947), o funcție de bunăstare economică sau socială este o funcție de forma: unde W este bunăstarea socială, iar xU reprezintă utilitatea unui membru x al societății. În termenii lui Bergson (1948), „funcția de bunăstare socială este o funcție cu valori reale depinzând de toate variabilele care ar putea afecta bunăstarea” [Bergson, 1948, p. 417]. În forma Arrow (1951, 1963), o funcție de bunăstare socială este „un proces sau o regulă care, pentru fiecare mulțime de ordini individuale privind stări sociale alternative (o ordine
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
de ordini individuale privind stări sociale alternative (o ordine pentru fiecare individ), produce o ordine socială corespunzătoare a stărilor sociale alternative, R” [Arrow, 1951, 1963, p. 23]. Diferențele dintre cele două funcții de bunăstare socială sunt importante deoarece de ele depinde modul în care interpretăm domeniul teoremei generale de posibilitate Arrow (1951, 1963). Așa cum subliniam în prima parte a cărții, după publicarea acestui rezultat au apărut câteva replici, dintre care voi menționa doar trei. Prima îi aparține lui Little (1952), cea
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
a fost reafirmat de Samuelson în (1967). În replică, și în mod independent, Parks (1976) și Ng și Kemp (1976) au demonstrat că teorema generală de posibilitate Arrow se aplică și așa-ziselor funcții de bunăstare economică Bergson-Samuelson. Noile rezultate depindeau de ceea ce Fishburn (1973) numea condiții intraprofil. Acestea sunt reformulări în cadrul aceluiași profil ale condițiilor arrowiene care, în termenii aceluiași autor, trebuie gândite ca fiind condiții interprofil. În lumina acestor descoperiri, devenise incontestabil faptul că domeniul teoremei Arrow este mult
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
rest ceramidic sau proteinic legat de lanțurile oligozaharidice, care reprezintă ținta anticorpilor monoclonali [149]. Antigenul carbohidrat 19-9 (CA19-9) CA19-9 este un antigen asociat tumoral, fiind de fapt un antigen de grup sangvin Lewis sialilat [150]. Prezența acestui antigen în ser depinde de statusul secretor și de genotipul Lewis. Pacienții care aparțin grupului sangvin negativ pentru antigenul Lewis (Leab-), care reprezintă 5-10% din populație nu exprimă CA19-9, datorită unui deficit de fucoziltransferază, enzimă necesară pentru biosinteza antigenului Lewis și a CA19-9 [151
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminiţa Leluţiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92187_a_92682]
-
semnificativ de pacienți cu simpotomatologia compatibilă cu CP, s-a obținut o sensibilitate de 70% și o specificitate de 87% cu o valoare predictivă pozitivă (VPP) de 59% și valoare predictivă negativă (VPN) de 92% [157]. Valoarea diagnostică a CA19-9 depinde de valorile de prag pe care le stabilim. Valoarea diagnostică a CA19-9 este diminuată și de corelația sa cu dimensiunea tumorală. S-a raportat că pentru tumorile cu un diametru mai mic de 2 cm se înregistrează un nivel diagnostic
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminiţa Leluţiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92187_a_92682]
-
din zestrea ei, ca „limite“ pe care nu ea le-a ales, dar dinlăuntrul cărora se înalță și se exersează propria noastră putință de alegere, au fost numite „fondul intim-străin“. Noi existăm ca ființe libere în măsura în care rămânem să „atârnăm“, să depindem de tot ceea ce vine de dinaintea alegerii noastre și care în felul acesta, fără să ne aparțină propriu-zis, ne constituie în chipul cel mai intim. Așa sunt epoca în care ne-am născut, zestrea noastră trupească și spirituală, rasa, tribul și
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
limită care face cu putință existența libertății este însuși faptul de a fi. Odată cu faptul că ceva este, în loc să nu fie, apare limita ca o condiție de manifestare a libertății gravitaționale, a libertății care trebuie, ca să se poată manifesta, să depindă, să atârne de ceva. Ființa creează cadrul de referință al libertății, ea este însăși condiția ei gravitațională. Ceva ajunge să fie înseamnă: ceva a ieșit din indeterminarea absolută a nimicului, din nelimitarea lui, și a primit limita ființei. Drumul care
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
vine din conștiința faptului că orice hotărâre și orice realizare a proiectului propriu se înalță pe un proiect străin, cu alte cuvinte că în orice reușită a noastră nu suntem decât medii sau, cel mult, părtași. Gândul că nu totul depinde de noi, că nu noi am hotărât în cele din urmă în privința noastră este temeiul umilității. Umilitatea este felul de a se manifesta al recunoștinței care nu are o adresă precisă. Ea este omagiul recules adus unui fond anonim, unei
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Numai că libertatea ca facultate a alegerii nu se poate exersa „liber“, ci doar îngrădită de celelalte limite care alcătuiesc fondul intim-străin. Sunt acestea singurele limite care îngrădesc - și totodată fac cu putință - exercițiul libertății și care, făcând-o să depindă de..., o transformă în libertate gravitațională? Libertatea ca alegere nu se poate exersa decât în măsura în care se bazează pe conștiința existenței unor posibilități variate, a căror realizare depinde numai de mine - pe conștiința existenței posibilităților mele. Libertatea este putința de a
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
îngrădesc - și totodată fac cu putință - exercițiul libertății și care, făcând-o să depindă de..., o transformă în libertate gravitațională? Libertatea ca alegere nu se poate exersa decât în măsura în care se bazează pe conștiința existenței unor posibilități variate, a căror realizare depinde numai de mine - pe conștiința existenței posibilităților mele. Libertatea este putința de a alege între mai multe posibilități ale mele. Ceea ce înseamnă că, pentru a putea alege, eu trebuie să trec mai întâi în revistă posibilitățile dintre care pot alege
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
trecere a pragului în necunoscutul riscului. Și tocmai pentru că trăiește riscul în mod proiectiv, pentru că îl epuizează în gândire, cel nehotărât nu poate trece acest prag. El nu poate colabora cu necunoscutul, livrându-se unui mers al lucrurilor ce nu depinde de el. Dar deoarece știe totodată că orice gest important presupune această colaborare și deoarece, pentru a se defini ca eu și a-și da un destin, el are nevoie să împlinească gestul, cel nehotărât cunoaște melancolia infinită ce izvorăște
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
de-o viață a fiecăruia cu el însuși. Libertatea unui individ este mai întâi rezultatul dialogului cu propriile lui limite interioare, capacitatea lui de a trăi în destin sau într-o maladie de destin. Gradul de libertate al unei comunități depinde de capitalul de destin sau de maladii de destin acumulat în istoria ei prin raport cu viața celor care vin și trec. * Din perspectiva finitudinii sunt deopotrivă de justificate destinul și maladiile de destin, împlinirea actului și refuzul sau ratarea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
libertății ca domeniu închis și autonom. * Dat fiind că realizarea oricărui destin se bazează pe conflictul dintre natură și libertate (a cărui expresie cantitativă este spațiul „de depășit-de atins“), orice destin este un „destin dramatic“. Intensitatea caracterului dramatic al destinului depinde de lungimea secvenței „de depășit-de atins“, în speță de gradul de armonie (sau dizarmonie) care există între materialul natural al unei vieți (limita interioară) și țelurile pe care și le fixează conștiința (limita de atins). Expresia „destin dramatic“ presupune victoria
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
niciodată un credit. Promisiunea nu este decât un avans al împlinirii, o aluzie a ei. Or, ratatul consacră aluzia și retrage ulterior avansul împlinirii. Din clipa în care s-a convins pe sine și pe ceilalți că realizarea ființei lui depinde de împlinirea unei promisiuni ce-i stă în puteri s-o împlinească, ratatul este ființa care își ratează esența. Esența lui e neatingerea esenței. El devine o ființă căzută din transcendența propriului său scop, din esența sa de ființă mișcătoare
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
pe care o recunosc și o consacru tocmai prin faptul că o numesc. Numirea este un contract de ocrotire. Eu răspund de ființa lucrurilor chiar dacă nu știu față de cine răspund. Și eu răspund chiar prin ființa mea. Căci ființa mea depinde de a lor, și astfel de ocrotirea ei. Pentru că nu mă pot dispensa de ființa lor și deci de ocrotirea ei, eu, cel puternic, sunt totodată slab. Cel puternic depinde de cel slab și este de aceea - slab. Întrucât nu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Și eu răspund chiar prin ființa mea. Căci ființa mea depinde de a lor, și astfel de ocrotirea ei. Pentru că nu mă pot dispensa de ființa lor și deci de ocrotirea ei, eu, cel puternic, sunt totodată slab. Cel puternic depinde de cel slab și este de aceea - slab. Întrucât nu pot exista fără preluarea în proiect a „ceva“, acest ceva mă obligă la grijă și ocrotire față de el. Eu stăpânesc „întreg pământul“, dar în așa fel încât nu mă pot
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
stăpânesc „întreg pământul“, dar în așa fel încât nu mă pot lipsi de el. Puterea mea este puterea celui dependent, și astfel slăbiciune. Puterea celui dependent este ocrotirea. Puternic în mod absolut nu este decât acela a cărui ființă nu depinde nicicum de ființa celui stăpânit. Puternic în sine nu este decât acela a cărui ființă rămâne intactă chiar dacă obiectul stăpânirii lui dispare. Iar cel puternic în sine poate fi, din această pricină, și singur. La el manifestarea puterii este un
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]