34,387 matches
-
Scumpia ("Cotinus") este numele a două specii de plante din familia "Anacardiaceae". Este un arbust mare sau un arbore mic, nativ emisferei nordice, în zonele calde sau umede. Frunzele sunt decidue, alternate, de formă ovală, lungi de 3-13 cm. Florile sunt grupate în panicule, cu o lungime de 15-30 cm. Deoarece par pufoase și au o culoare gri-gălbuie, dau un aspect de fum în jurul plantei. Fructul este drupă mică
Scumpie () [Corola-website/Science/313042_a_314371]
-
cm. Deoarece par pufoase și au o culoare gri-gălbuie, dau un aspect de fum în jurul plantei. Fructul este drupă mică, cu o singură sămânță. Deși clasificate anterior în genul "Rhus", în prezent se disting de plantele din aceste gen prin frunzele simple și inflorescențele pufoase. Scumpia americană ("Cotinus obovatus", sin. "Rhus cotinoides") este nativă regiunii sud-estice ale Statelor unite ale Americii, din Tennessee pânp în Alabama și Texas. Este o plantă mai mare, devenind în mod frecvent arbore mic, cu o
Scumpie () [Corola-website/Science/313042_a_314371]
-
cotinoides") este nativă regiunii sud-estice ale Statelor unite ale Americii, din Tennessee pânp în Alabama și Texas. Este o plantă mai mare, devenind în mod frecvent arbore mic, cu o înălțime de 10-12 m și trunchi de 25 cm diametru. Frunzele sunt de asemenea mai mari, 6-13 cm lungime; culoarea frunzelor din timpul toamnei este mai puternică decât la speciile eurasiatice. Inflorescențele sunt însă mai rare decât în cazul "C. coggygria". Scumpiile, îndeosebi "C. coggygria", sunt populare ca arbuști de grădină
Scumpie () [Corola-website/Science/313042_a_314371]
-
din Tennessee pânp în Alabama și Texas. Este o plantă mai mare, devenind în mod frecvent arbore mic, cu o înălțime de 10-12 m și trunchi de 25 cm diametru. Frunzele sunt de asemenea mai mari, 6-13 cm lungime; culoarea frunzelor din timpul toamnei este mai puternică decât la speciile eurasiatice. Inflorescențele sunt însă mai rare decât în cazul "C. coggygria". Scumpiile, îndeosebi "C. coggygria", sunt populare ca arbuști de grădină. Câteva soiuri cu frunze purpurii sau bronz ale speciei "C.
Scumpie () [Corola-website/Science/313042_a_314371]
-
mai mari, 6-13 cm lungime; culoarea frunzelor din timpul toamnei este mai puternică decât la speciile eurasiatice. Inflorescențele sunt însă mai rare decât în cazul "C. coggygria". Scumpiile, îndeosebi "C. coggygria", sunt populare ca arbuști de grădină. Câteva soiuri cu frunze purpurii sau bronz ale speciei "C. coggygria" au fost selectate, având inflorescențe roz pal și frunze contrastante, purpurii-negre; cele mai comune din comerț sunt 'Notcutt's Variety' și 'Royal Purple'. Dacă sunt plantate împreună, aceste două soiuri produc hibrizi. Cultivarea
Scumpie () [Corola-website/Science/313042_a_314371]
-
eurasiatice. Inflorescențele sunt însă mai rare decât în cazul "C. coggygria". Scumpiile, îndeosebi "C. coggygria", sunt populare ca arbuști de grădină. Câteva soiuri cu frunze purpurii sau bronz ale speciei "C. coggygria" au fost selectate, având inflorescențe roz pal și frunze contrastante, purpurii-negre; cele mai comune din comerț sunt 'Notcutt's Variety' și 'Royal Purple'. Dacă sunt plantate împreună, aceste două soiuri produc hibrizi. Cultivarea se face pe soluri uscate, nefertile, care mențin o creștere slabă și conduc la frunze colorate
Scumpie () [Corola-website/Science/313042_a_314371]
-
și frunze contrastante, purpurii-negre; cele mai comune din comerț sunt 'Notcutt's Variety' și 'Royal Purple'. Dacă sunt plantate împreună, aceste două soiuri produc hibrizi. Cultivarea se face pe soluri uscate, nefertile, care mențin o creștere slabă și conduc la frunze colorate frumos toamna; dacă sunt plantate pe soluri fertile, arbuștii devin mari și tind să trăiască mai puțin, îmbolnăvindu-se. Ambele specii pot fi curățate primăvara devreme, pentru a produce butași noi, cu frunze mari, dar fără flori.
Scumpie () [Corola-website/Science/313042_a_314371]
-
o creștere slabă și conduc la frunze colorate frumos toamna; dacă sunt plantate pe soluri fertile, arbuștii devin mari și tind să trăiască mai puțin, îmbolnăvindu-se. Ambele specii pot fi curățate primăvara devreme, pentru a produce butași noi, cu frunze mari, dar fără flori.
Scumpie () [Corola-website/Science/313042_a_314371]
-
sunt întâlnite mai multe elemente floristice rare (unele protejate prin aceeași "Directivă a CE" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (anexa I-a)); printre care: clopoțelul de munte ("Campanula serrata"), papucul doamnei ("Cypripedium calceolus"), moșișoare ("Liparis loeselii"), clopțelul cu frunze de crin ("Adenophora lilifolia"), orhideea piramidă ("Anacamptis pyramidalis"), orhideea fantomă ("Epipogium aphyllum"), angelică ("Angelica archangelica"), arnică ("Arnica montana"), breabăn ("Cardamine glanduligera"), dioc ("Centaurea phrygia"), căpșuniță ("Cephalanthera damasonium"), căpșuniță roșie ("Cephalanthera rubra"), buruiana de junghiuri ("Cephalanthera longifolia"), pălămidă ("Cirsium decussatum"), crăpușnic
Parcul Natural Vânători-Neamț () [Corola-website/Science/313064_a_314393]
-
Rusă), în familia unui funcționar de etnie bielorusă. După absolvirea Școlii Secundare în localitatea natală, a urmat studii la Școala Militară "Suvorov" din Sverdlovsk, la Școala Superioară de Stat Major din Tașkent (absolvită în 1963) și la Avademia Militară "M.V. Frunze" din Moscova (absolvită în 1972). A activat ca ofițer în cadrul forțelor armate ale Uniunii Sovietice, trecând prin toate posturile de la cel de comandant de pluton la cel de șef de stat major de divizie. Începând din anul 1963 s-a
Stanislav Hajeev () [Corola-website/Science/313187_a_314516]
-
a fost înnobilat. Diplomele erau validate cu sigiliul mare, atârnat, în ceară naturală sau introdus într-o cutie din lemn și legat de pergament printr-un șnur. Pentru scris s-au folosit cernelurile pe bază de substanțe vegetale extrase din frunze, fructe, scoarță de arbori și unele substanțe chimice (funingine amestecată cu ulei vegetal si cu țuică). Se întrebuințau următoarele culori de cerneală: brună, neagră, verde, galbenă și roșie. Cel înnobilat plătea scribilor cancelariei princiare transcrierea textului în latină pe pergament
Diplomă de înnobilare () [Corola-website/Science/313176_a_314505]
-
În anul 1984 a absolvit cursurile Institutului "I.V. Andropov" al KGB-ului, devenind expert în țările occidentale. În anul 1988, este transferat în cadrul Ministerului Apărării al URSS-ului, unde a activat ca comandant adjunct de facultate în cadrul Academiei Militare "V.F. Frunze" din Moscova. A fost trecut în rezervă la data de 2 martie 1992, la Moscova. La data de 5 august 1992, Oleg Gudîmo s-a mutat în autoproclamata Republică Moldovenească Transnistreană, lucrând în cadrul agenției de știri “Olvia-press” și a serviciului
Oleg Gudîmo () [Corola-website/Science/313180_a_314509]
-
ajutat doar de ucenici mai puțin inițiați. Specialiștii sunt unanimi în aprecierea unității de tratare a subiectelor în toată bogăția lor de conținut. Motivele decorative sunt foarte bogate și de mare efect. Motivele sunt mai ales vegetale: flori, vrejuri, mlădițe, frunze de pălămidă și de stejar. Toată biserica, pereții din naos și pronaos au fost zugrăviți până aproape de podea. În patrimoniul bisericii se mai păstrează: icoane pe sticlă realizate în secolul al XIX-lea în centrul de la Nicula, precum o Răstignire
Biserica de lemn din Agârbiciu () [Corola-website/Science/313195_a_314524]
-
intens, câteodată după rețete făcute acasă pentru a accentua gustul sau pentru scopuri medicinale. Aromele includ ardei iute, ghimbir, arome de fructe, vanilie, ciocolată (fără îndulcitor) și scorțișoară. Ucrainenii produc o votcă comercială ce include sunătoare. Polonezii și belarușii adaugă frunze de la planta locală, "Iarba dulce", pentru a produce votcă Żubrówka (poloneză) și Zubrovka (belarusă) cu un gust ușor dulce și culoare ambră-deschisă. În Ucraina și Rusia, votca aromată cu miere și piper (numită "Perțovka", în rusă, "Z pertsem" în ucrainiană
Votcă () [Corola-website/Science/313208_a_314537]
-
de mamifere, 50 specii de pești, 39 de specii de reptile, si 43 de specii de amfibieni, inclusiv multe salamandre. Peste 100 de specii de copaci cresc în parc. Cele mai joase regiuni de păduri sunt dominate de copaci cu frunze care cad. La altitudini mai mari, pădurile cu frunze căzătoare lasă loc coniferelor că Fraser Fir. În plus, parcul are peste 1400 de specii de plante cu flori și pește 4000 de specii de plante care nu înfloresc. Parcul National
Parcul național Great Smoky Mountains () [Corola-website/Science/314581_a_315910]
-
de reptile, si 43 de specii de amfibieni, inclusiv multe salamandre. Peste 100 de specii de copaci cresc în parc. Cele mai joase regiuni de păduri sunt dominate de copaci cu frunze care cad. La altitudini mai mari, pădurile cu frunze căzătoare lasă loc coniferelor că Fraser Fir. În plus, parcul are peste 1400 de specii de plante cu flori și pește 4000 de specii de plante care nu înfloresc. Parcul National Great Smoky Mountains este o mare atracție turistică a
Parcul național Great Smoky Mountains () [Corola-website/Science/314581_a_315910]
-
pe depozite de tuf dacitic si trovanți. "Rezervația paleontologică Golești" are o suprafață de 10,0 ha. Este situată în comuna Golești, sat Poienița în bazinul pârâului Sâmnic. Are drept scop conservarea numeroaselor fosile de vertebrate și, impresiuni ale unor frunze de plante (ulm, salcie, mesteacăn, tei, pin, molid) ce pot contribui la reconstituirea florei neozoicului. "Rezervația naturală Mlastina Moșoroasa" are o suprafață de 0,25 ha. Este situată în orașul Băile Olănești, la cca 0,5km. sud de satul Moșoroasa
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
facilă. Mikan-ul are o pulpă moale, sensibilă la lovire, lucru care, datorită cojii pieloase, nu poate fi observat imediat prin inspecție vizuală (deseori folosită pentru stabilirea calității fructelor). Pomul de mikan este mic, peren, cu coroană răspândită în mod inegal. Frunzele sunt relativ mari și lanceolate. Fructele de mikan sunt fructele cele mai cultivate în Japonia, atât ca suprafață cât și ca volum. Pulpa este împărțită în 10-12 bucăți. Numele "satsuma" (des folosit în Statele Unite ale Americii) provine de la provincia Satsuma
Mikan () [Corola-website/Science/314618_a_315947]
-
o friză în relief, reprezentându-i pe Dionysos și Ariane. Gâtul vasului este decorat cu motive ornamentale, iar mai jos sunt reprezentați patru satiri. Evoluția este asemănătoare în arta bijuteriilor. Giuvaergii epocei excelează în arta detaliior și filigranelor, imitându-se frunze de arbori sau spice de grâu. În această epocă apar și încrustațiile cu pietre prețioase. La început destinate folosirii în cadrul ceremoniilor religioase, figurile din pământ ars (""teracotă"") realizate în epoca elenistică au un scop decorativ sau de uz funerar. Finețea
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]
-
Sen, un inginer din Calcutta. Ea relizează în literatura românească un personaj comparabil eroinelor tragice universale. Maitreyi este un simbol al iubirii adevărate, pure, totale. Ca dovadă, în copilăria sa ea își dedica întreaga sa iubire unui copac, numit „șapte frunze”. După un timp ea se dedică sufletește „guruului său”, Tagore. Însă ea ar fi vrut să fie mai în vârstă pentru a fi mai aproape de ființa poetului, probabil ca să îi înțeleagă mai bine sentimentele și modul lui de gândire. La
Maitreyi (personaj) () [Corola-website/Science/314662_a_315991]
-
acest teatru, până azi. A dat viață unor personaje ca Tereza din "Lecția de engleză" de Natașa Tanska, Fata lui Niță, A doua matracucă în "Niște țărani" de Dinu Săraru, "Diavolul și Bunul Dumnezeu" de J.P.Sartre, Dida în "Ca frunza dudului din rai" de D.R.Popescu, Zoe în "O scrisoare pierdută" de I.L.Caragiale etc. Debutul în film a avut loc în anul 1977, cu "E atât de aproape fericirea". Au urmat: "Din nou împreună, Audiență, Urcușul, Cine iubește și
Rodica Negrea () [Corola-website/Science/314666_a_315995]
-
Sir Sandford Fleming a asigurat poziția de simbol național a castorului, prin apariția acestuia pe primul timbru poștal canadian - "Castorul de trei cenți" din 1851. Castorul a apărut și pe frontispiciul Le Canadien, ziar publicat în Canada de Jos, alături de frunza de arțar. Pentru o vreme, a fost și una dintre emblemele Societății Sf. Ioan Botezătorul. Se mai găsește și astăzi pe coronamentul Companiei Feroviare Canadian Pacific. În ciuda acestei recunoașteri pe scară largă, la mijlocul secolului al XIX-lea, castorul ajunsese în
Simbolurile naționale ale Canadei () [Corola-website/Science/314722_a_316051]
-
rezistența și altele, este foarte căutat pentru podele, mobilă, decorațiuni interioare din lemn, mici articole de lemn, furnir și sprijină mai multe industrii înfloritoare din estul Canadei. Arțarul este foarte apreciat și de către fabricanții de mobilă și dulapuri. Din 1965, frunza de arțar se află în centrul drapelului național al Canadei, iar arțarul poartă frunzele care au devenit în timp cel mai proeminent simbol canadian, atât pe plan național, cât și internațional. Țintele și insignele cu frunze de arțar sunt purtate
Simbolurile naționale ale Canadei () [Corola-website/Science/314722_a_316051]
-
articole de lemn, furnir și sprijină mai multe industrii înfloritoare din estul Canadei. Arțarul este foarte apreciat și de către fabricanții de mobilă și dulapuri. Din 1965, frunza de arțar se află în centrul drapelului național al Canadei, iar arțarul poartă frunzele care au devenit în timp cel mai proeminent simbol canadian, atât pe plan național, cât și internațional. Țintele și insignele cu frunze de arțar sunt purtate cu mândrie de către canadieni peste hotare și sunt recunoscute în întreaga lume. Cu toate că frunza
Simbolurile naționale ale Canadei () [Corola-website/Science/314722_a_316051]
-
și dulapuri. Din 1965, frunza de arțar se află în centrul drapelului național al Canadei, iar arțarul poartă frunzele care au devenit în timp cel mai proeminent simbol canadian, atât pe plan național, cât și internațional. Țintele și insignele cu frunze de arțar sunt purtate cu mândrie de către canadieni peste hotare și sunt recunoscute în întreaga lume. Cu toate că frunza de arțar este strâns asociată Canadei, arțarul a fost recunoscut în mod oficial ca arbore emblematic al Canadei abia în anul 1996
Simbolurile naționale ale Canadei () [Corola-website/Science/314722_a_316051]