34,361 matches
-
atmosferă, de a mesmeriza audiența, ceea ce aduce în discuție efectul muzicii, o artă care nu se mai adresează rațiunii, ci simțurilor, percepției, emoției. Cu totul altul este următorul tablou pe aceeași temă, Muzica (1898). Nu mai există o personalitate integratoare, simbol al geniului muzicii și al capacității ei de a fermeca, a pacifica, a îmblânzi lumea. Centrul tabloului este pur decorativ, iar de-o parte și de alta se află două figuri, statuia unui sfinx și figura unei femei. Pe un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui Silen menadei orgiace indică natura posibilă a acestei muzici: Dionysos. Esența tabloului este nietszscheană, bazat pe tensiunea între apolinic și dionisiac, așa cum o prezintă filozoful german în Nașterea tragediei. Există un filon tragic în acest tablou, care subliniază prin intermediul simbolurilor prezența în muzică a pulsiunilor instinctuale într-un cadru care prin intermediul pietrei tombale face aluzie la prezența insinuantă a morții. Cruzimea, dar și temperamentul năvalnic al declanșării instinctualului sunt prezente în acest tablou, sintetizate estetic în figura sfinxului, expresie a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
prezent este ambiguizat, în definitiv, nu poți plasa clar în timp scena, antichitatea pare să fie aievea, deși titlul tabloului îi indică caracterul fantasmal, de reconstrucție nostalgică în cheia sensibilității simboliste, unde fiecare element tinde să se transforme într-un simbol. Într-un alt tablou intitulat Vestale, putem observa un Loghi deja mediteraneizat, în culori calde, tot pe un fundal marin, însă cu mestecenii care stilizează verticalitatea accentuând deambulația hieratică a personajelor feminine. În locul grupului insolitat de confidente, avem aici o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
face parte din chiar substanța simbolismului, iar maestrul hibridizărilor rămâne Gustave Moreau, în picturile căruia se întâlnesc elemente de mitologie greacă, hindusă, persană într-un arabesc care ține atât de caracterul decorativ al picturii sale, cât și de rețeaua de simboluri care generează ezoterismul compoziției. Dacă acest ezoterism este mai atenuat la Loghi, în sensul unei simbolistici mult mai difuze, aflată sub semnul imprecisului, al citatului insuficient degajat, în schimb, din aceste pânze se degajă uneori un erotism subtil, evanescent, ca
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un Puvis sau un Moreau au gândit și au arătat cum au gândit în opera lor, fiecare după modul său de a vedea. La unul, o profunzime de cugetare vecină cu filosofia, la celălalt, o percepțiune a operei prin prizma simbolului"430. În concluzie, Loghi se deosebește de Böcklin nu numai prin temperament, este un sudic, un mediteraneean, ci și prin această oscilație între "Nordul" și "Sudul" busolei simboliste, spre deosebire de "unitatea de gândire" a pictorului german. "Dacă Loghi a făcut "castele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
accentul cade asupra felului în care opera reprezintă biografia, asupra modului în care ea se constituie în protest social, asupra preluării unor motive rustice sau bucolice. Influența benefică a picturii lui Grigorescu, recunoscută plenar de poet, Grigorescu este ales ca simbol al secesioniștilor români, pentru deschiderea estetică curajoasă operată de pictura sa -, este incorporată creator de pictor. În inventarul artistic aflat la baza acestei recuperări umanist-socialiste a lui Luchian se află lucrări precum: Popas în pădure (1899), Bătrân cerșetor, La împărțitul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fresce atât din punct de vedere al temei, cât și din punct de vedere al tehnicii picturale. Aceasta s-ar traduce prin combinarea mai multor stiluri de la cel bizantin la cel gotic, ceea ce imprimă frescei un caracter eclectic, pentru care simbolurile joacă rolul de intercesori, o scot în afara unei ecuații istoriste. "Întregul diptic ilustrează omul, sintetizând viața omenească luată în întregimea ei, adică atât viața spirituală cât și cea a simțurilor. Peste întreaga frescă se întinde armonia stilurilor: draperia bizantină, alături de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
trece cu vederea că utilizarea unor anumite stiluri, spre exemplu, cel bizantin, gotic sau roman, este legată de un anumit hieratism al imaginii, de o mistică în care se regăsește mai bine încadrat mesajul alegorico-simbolic, pentru că trecerea dinspre alegorie spre simbol nu se realizează pe deplin. Serafina Brukner sesizează decantarea compoziției de orice reper istorist, subliniind această îmbinare a fabulei cu alegoria, un ezoterism asumat al compoziției, care ar solicita o lectură simbolică, în afara contextului stilistic. Stilurile oferă coerență pe un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
expus, posibilă sugestie mariologică, aici, se întâmplă exact pe dos, mireasa este complet îmbrăcată. Distincția dintre erosul spiritual și cel profan funcționează astfel la nivelul acestei distincții dintre nuditate și vestimentație codificate cultural. Cecilia Cuțescu-Storck nu utilizează denudarea corporalității ca simbol negativ al carnalității amorului, ci dimpotrivă, într-un registru înalt, alegoric, al inocenței. Este evidentă transpunerea simbolică a unui topos precum Amor sacru- Amor profan (Dragostea spirituală-Dragostea profană) care apare codificată alegoric în secolul XVI în iconologia lui Ripa ca
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
franceză, fiind de la sine înțeles că publicul avizat, interesat de artă, cunoaște această limbă. Manifestul literar al revistei, semnat de Redacție, merită citat. Ca și în cazul Ilenei, Ver sacrum sau Pan, revista adoptă o etichetă mitologică, "lâna de aur", simbol al artei în căutarea căreia pleacă argonauții moderni, artiștii. Revista apare la un an după revoluția sângeroasă din 1905, al cărui context, "epoca furtunoasă", îl precizează prin aluzie. Arta, reflex al imuabilului, reprezintă un ideal care se sustrage contingentului, contextului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
căutătorii lânei de aur, desfășurăm steagul de luptă. Arta este eternă, pentru că există în ceea ce este imuabil, în ceea ce nu poate fi distrus; ea este doar una, pentru că are o sursă unică sufletul. Arta este simbolică, pentru că ea închide un simbol: reflectarea Imuabilului în temporar. Arta este liberă pentru că ea este produsul unui elan creator spontan"479. În stilul Art Nouveau, pe coperta revistei se află o sirenă cu un păr care cade în valuri, ținând o mică lampă de ulei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
această primă expoziție "secesionistă" participă C. Artachino, N. Vermont, G.D. Mirea, Șt. Luchian, N. Grant, C. Jiquidi, N.S. Petrescu, I. Anghelescu, L. Dolinski, I. Georgescu, M-me Roguska, M-me Relly, Șerbănescu, Szatmáry și un pictor francez, Maximilien Luce. Pe lângă drapelul roșu, simbol al schizmei revoluționare, pictorii îl desemnau ca patron spiritual al secesiunii pe Nicolae Grigorescu, așa cum pictorii Mir Iskusstva îl vor alege ca mentor pe Ilya Repin, iar Joséphin Péladan va reclama pentru simbolistele saloane rozacruceene autoritatea lui Gustave Moreau și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sora sa, Rodica Maniu, căsătorită Mützner, se dedică întrutotul picturii. Format într-un mediu simbolist, care era și cel al cercului de tineri poeți și prozatori căruia Bogdan- Pitești îi servea de histrionic amfitrion, poetul își face stagiul la efemeridele Simbolul și Insula, în 1911. În virtutea relației cu Bogdan-Pitești colaborează la ziarul acestuia, Seara, în 1913-1914, alături de Dimitrie Karnabatt și la Noua revistă română, pentru ca după război, printr-o reconversie radicală, o repliere surprinzătoare, dacă este comparată cu debutul, să treacă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dar care în pictura unui Arnold Böcklin, precum Pădurea sacră, care-i servește de model lui Loghi, dobândește semnificația unui loc sacru, loc de desfășurare a unor rituri păgâne. Acest icon decadent al fetei care poartă în locul sexului un craniu, simbol al morții ridicată la puterea malefică a sexualității, se regăsește și în literatura finiseculară, iar Catherine Lingua îl semnalează în romanul decadent al lui Jean Lorrain, Domnul de Phocas (1901), ca "motivul recurent al unei statuete androgine cu, în loc de sex
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tinde să vină la omul de geniu numai după moartea lui, dar ceea ce Louis Raemaekers trebuia să arate atunci când a pictat o demimondenă rânjind și ținând un craniu între coapse pentru un poster avertizând împotriva răspândirii sifilisului, era că acelui simbol i s-ar fi putut da o interpretare mult mai directă"561. Cel de-al doilea caz este analog castrării, boala venerică, asemeni unei terifiante vagina dentata, este cea care supune virilitatea ca simbol al puterii masculine unui examen nu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
împotriva răspândirii sifilisului, era că acelui simbol i s-ar fi putut da o interpretare mult mai directă"561. Cel de-al doilea caz este analog castrării, boala venerică, asemeni unei terifiante vagina dentata, este cea care supune virilitatea ca simbol al puterii masculine unui examen nu numai moral, ci și mortal. Capitolul XII XII.1. Locuința artistului: mizanscene simboliste Există o relație de corespondență directă între interioarele decadente și interioritatea locuitorului lor. În cazul esteților decadenți se poate spune că
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o configurează propria sa locuință. Felul în care scriitorii și artiștii își decorează apartamentele devine semnificativ și constituie un element definitoriu al esteticii cameristicii decadente, al sensului pe care acești esteți îl dau locuirii în acord cu o recuperare a simbolului ca semn definitoriu al acestei lumi. Inventarul caselor de esteți este prodigios: apartamentul lui Guy de Maupassant, locuințele lui Jean Lorrain interiorul unei camere fiind descris minuțios în povestirea fantastică Ophelius -, cele câteva locuințe ale dandy-ului Robert de Montesquiou
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un limb ipsatoriu, de extensie nevrotică, unde fiecare obiect, fiecare zgomot are o rezonanță proprie, amplificată morbid. Unitatea patronimică se reface climactic în momentul dublei distrugeri a casei și a ocupantului ei, care se resorb în narcisimul mortifiant al cărui simbol îl constituie apele întunecate ale iazului din preajma casei, cavou specular atât pentru ruină, cât și pentru corpul nefericitului Usher. În cultura română există această temă a imolării în contingența unui act estetic, reflectată în întreaga arie balcanică și găsindu-și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
niciodată focul sacru nu se stinge în templul zeiței Hestia. Dacă Khnopff avea o mască a lui Hypnos, iar Félicien Champsaur o tipsie cu capul sfântului Ioan Botezătorul decapitat la cererea Salomeii, pentru Macedonski, masca lui Dante se impune ca simbol cardinal al traseului destinal al poetului. Sângele evocă un act sacrificial, și poate că Macedonski se consideră un sacrificant sublim pe altarul artei. Interesant că în biografia consacrată poetului, Viața lui Alexandru Macedonski, Adrian Marino recompune salonul scriitorului, apelând și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
schimb, basorelieful, fixat în spătarea de sus a tronului, ca și celelalte două panouri laterale, erau creații de familie. Le desenase Alexis, geniul plastic al salonului. Tot el ar fi lucrat și tronul, și soția sa Solaro, colaborând la acest simbol colectiv al familiei, le modelează din papier mâché, într-o compoziție specială. Dar adevăratul creator al acestor piese este însuși poetul, căci după indicațiile sale a fost executat întreg mobilierul. Geneza și semnificația plăcilor tronului era știută doar de cei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
aproape simbiotică între interiorul acesteia și interioritatea locatarilor. Artiștii de reflex simbolisto-decadent construiesc sau amenajează adesea spațiul interior în măsură să pună în acord laicul intimității cu o formă superioară de locuire, prin delegație sacerdotală, ca oficianți ai cultului artei. Simbolurile, emblemele, alegoriile etc. constituie mărci ale consacrării unui spațiu privilegiat, ele reflectă, în parte, engrama spirituală a artistului, identitatea sa artistică și devoțiunea sa. Pentru casa Storck, centrul de greutate îl constituie camera centrală aflată la parter, atelierul pictoriței (vezi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
drept preoteasă o femme fatale, o Evă decadentă, care preia atributele falice. Prin acest procedeu à l'envers specific decadent, elogiul adus sacrificiului Mântuitorului în fața altarului este înlocuit cu un elogiu al senzualității și al păcatului reflectat în dublul său simbol al tentației: femeia și șarpele. Pentru Stück, această mizanscenă malițioasă a unui erotism decadent care transformă patul nupțial în eșafod corespunde artei sale care se încarcă cu o serie de licențe provocatoare, proiectând dorințe inavuabile într-un scenariu al seducției
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
consumatorului. 3. Tendința de diferențiere: identitatea nu mai este percepută ca o stare permanentă, ci Într-o perpetuă mișcare. Aspirațiile individului se orientează spre explorarea și depășirea limitelor spațiale, temporale, contextuale pentru a se simți unic și purtător al unor simboluri distinctive. 4. Tendința spre provocare: pentru a obține maximum de satisfacție din experimentarea propriei vieți individul Își permite dărâmarea stereotipurilor, sau Își rezervă plăcerea trăirii unei realități sublimate (dezvoltarea domeniului virtual, Încercarea de senzații tari). 5. Tendința de umanizare: dorința
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
acestă posibilitate informațiile oferite de vortexurile energetice denumite ceakre. Fiecare ceakră În parte comunică prin vibrație și culoare elemente esențiale pentru individ. Aceste elemente se accesează pe mai multe căi Între care personanțele ca efulgurații sau flux de imagini și simboluri ce urcă continuu din inconștient spre subconștient și conștient pentru a informa despre calitatea relației dintre psihic și fizic, este o cale foarte importantă (M. Caluschi, 2005, 43). Oamenii caută instinctiv, În raport cu vârsta, sănătatea psihică, sau echilibrul psihic-fizic moduri de
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
au o minte deschisă, sunt adaptabili și flexibili. Aceștia pot prelua diferite comportamente de consum care le servesc scopului de autoprezentare, sunt mai deschiși la schimbare și atenți la impresia pe care o fac. Oamenii interacționează mediat, prin intermediul semnelor și simbolurilor - concepție articulată sub numele de „interacționalism simbolic”. După C. Stephan și W. Stephan (1950) există câteva postulate ale acestei orientări: a) pentru a Înțelege un comportament trebuie să-l plasăm În context și În planul Înțelesului pe care evenimentul Îl
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]