34,380 matches
-
Matilda de Brabant (Matilda de Flandra). El a succedat tatălui său la moartea acestuia din 1235. Henric al II-lea a acordat sprijin fiului sorei sale, Matilda, Willem al II-lea de Olanda, în candidatura acestuia la alegerile pentru noul împărat romano-german. Prima căsătorie a lui Henric a fost cu Maria de Hohenstaufen (n. 3 aprilie 1201-d. 1235, Leuven), fiica fostului rege german Filip de Suabia cu Irina Angelina. Ei au avut șase copii: Cea de a doua căsătorie a lui
Henric al II-lea de Brabant () [Corola-website/Science/328459_a_329788]
-
ocupat regiunea centrală a Ungariei și au păstrat Principatul Transilvaniei ca un stat vasal al lor. După ce sultanul a încercat fără succes să ocupe Viena în anul 1683, armatele germane trimise de Leopold I de Habsburg, rege al Ungariei și împărat german, s-au mobilizat pe teritoriul Ungariei în 1686 și au reușit să-i alunge pe turci din Castelul Buda. Regatul ungar a fost reunificat și Buda a rămas cel mai important oraș, dar, cu toate acestea, regii habsburgici care
Castelul Buda () [Corola-website/Science/328454_a_329783]
-
în conformitate cu testamentul tatălui său (d. 1226) care prevedea acest lucru odată cu atingerea majorității de către Robert, lucru care s-a petrecut în anul 1237 (la vârsta de 21 de ani). În 1240, papa Grigore al IX-lea, aflat în conflict cu împăratul Frederic al II-lea de Hohenstaufen, i-a oferit lui Robert coroana imperială în opoziție cu Frederic, însă contele francez a refuzat să emită pretenții asupra acestui titlu. În 14 iunie 1237 Robert s-a căsătorit cu Matilda de Brabant
Robert I de Artois () [Corola-website/Science/328469_a_329798]
-
a fost considerat ca fiu nelegitim. Mama sa s-a recăsătorit cu Guillaume al II-lea de Dampierre și a dat naștere mai multor urmași cu pretenții la moștenire. Astfel, Ioan și fratele său Balduin au încercat să obțină din partea împăratului Frederic al II-lea de Hohenstaufen recunoașterea imperială pentru legitimizarea lor, în martie 1243. La 5 decembrie 1244, Margareta a moștenit comitatele de Flandra și Hainaut și l-a desemnat pe fiul mai mare al celui de al doilea soț
Ioan I d'Avesnes () [Corola-website/Science/328481_a_329810]
-
Conții de Leuven sau de Louvain au fost conducătorii comitatului de Louvain. Către finele secolului al X-lea, comitatul de Louvain a apărut, atunci când a fost conferit contelui Lambert I de către împăratul Germaniei. Limitat inițial de către râurile Demer, Dijle and Velp, care coincide mai mult sau mai puțin cu regiunea numită astăzi Hageland, comitatul de Leuven s-a extins rapid în dimensiune și putere. După căsătoria cu Gerberga, fiica ducelui Carol de
Lista conților de Leuven () [Corola-website/Science/328489_a_329818]
-
fost numit Adalbert. Cu toate acestea, Godefroi a continuat lupta pentru stăpânirea întregii Lorene, iar Adalbert a murit în lupta de la Thuin contra sa, din 11 noiembrie 1048. Adalbert nu a avut copii care să fie cunoscuți, drept pentru care împăratul Henric al III-lea l-a numit imediat pe fratele său Gerhard la succesiunea Lorenei.
Adalbert de Lorena () [Corola-website/Science/328504_a_329833]
-
Markgrafiatul de Anvers (Antwerp) sau "marca de Anvers" a constituit începând din secolul al XI-lea regiunea din jurul orașelor Anvers și Breda. Sub împăratul Otto al II-lea, au fost create câteva mărci de-a lungul frontierei Franciei apusene, frontieră ce coincidea cu râul Escaut (Scheldt). La origine, marca se reducea la granițele acestui rîu, dar în 994 Ansfried de Utrecht i-a adăugat
Marca de Anvers () [Corola-website/Science/328499_a_329828]
-
în 994 Ansfried de Utrecht i-a adăugat Toxandria, regiunea dintre Meuse și Scheldt. În secolul al XI-lea, marca de Anvers a reprezentat unul dintre fiefurile ducatului de Lotharingia Inferioară. Godefroy de Bouillon a obținut marca în 1076 din partea împăratului Henric al IV-lea. După moartea lui Godefroi la Acra în prima cruciadă, markgraf a fost numit Henric I de Limburg. În 1106, ducatul de Lotharingia Inferioară și marca de Anvers au fost unite. După abolirea ducatului în 1190 la
Marca de Anvers () [Corola-website/Science/328499_a_329828]
-
moartea lui Godefroi la Acra în prima cruciadă, markgraf a fost numit Henric I de Limburg. În 1106, ducatul de Lotharingia Inferioară și marca de Anvers au fost unite. După abolirea ducatului în 1190 la dieta de la Schwäbisch Hall de către împăratul Henric al VI-lea de Hohenstaufen, au mai rămas doar titlurile, care au fost acordate ducilor de Brabant. După pierderea din componența sa a orașului Breda, marca mai cuprindea orașele Anvers, Herentals și Lier, precum și Arkel, Rijen, Geel, Zandhoven, Turnhout
Marca de Anvers () [Corola-website/Science/328499_a_329828]
-
de Brabant) a fost o familie proeminentă din Lotharingia în secolele dominate de dinastiile Carolingiană și Ottoniană. Familia a reprezentat prima dinastie care a domnit în Comitatul Hainaut și totodată un furnizat doi duci de Lorena. Ca urmare a morții împăratului Carol cel Gras, Reginarizii au început o luptă continuă cu Conradinii pentru supremația în Lotharingia. Triumful lor din 910 s-a concretizat prin alegerea lui Carol cel Simplu ca rege. A fost nevoie de combinarea forțelor arhiepiscopului Bruno I de
Casa lui Reginar () [Corola-website/Science/328495_a_329824]
-
În 958, lui Reginar al III-lea i-au fost confiscate posesiunile și acordate contelui Gerard de Metz, provenit dintr-o familiei oponentă Reginarizilor încă din vremea domniei lui Zwentibold. Reginarizii l-au susținut pe regele Lothar al Franței împotriva împăratului Otto al II-lea, însă ei au încheiat un acord cu acesta din urmă în 978. Cu toate acestea, ei nu mai erau o familie unită până la sfârșitul secolului al X-lea. Descendenții lor din comitatele de Mons și Louvain
Casa lui Reginar () [Corola-website/Science/328495_a_329824]
-
Valenciennes, ca urmare a îndepărtării contelui Reginar al IV-lea. Însă Carol de Lorena, susținător al lui Reginar, înfrânge pe Godefroi și pe Arnold la Mons în 976, unde cel Godefroi este capturat. După eliberare, el se află de partea împăratului Otto al II-lea în lupta împotriva regelui Lothar al Franței de la Verdun din 985, însă este din nou luat prizonier și deținut vreme de câțiva ani de zile. Godefroi este eliberat în 987 de către Hugo Capet, față de care familia
Godefroi I de Verdun () [Corola-website/Science/328500_a_329829]
-
din neamul Billungilor. La moartea tatălui său, el a primit Marca de Anvers și a devenit astfel vasal al fratelui său, Godefroi, care a devenit duce de Lotharingia Inferioară din 1012. El a succedat fratelui său din 1023, cu sprijinul împăratului Henric al II-lea, însă s-a lovit de o anumită opoziție până când noul împărat, Conrad al II-lea i-a forțat pe rebeli să se supună, în 1025. Atunci când Casa de Bar, care guverna în Lorena Superioară, s-a
Gothelo I de Lotharingia Inferioară () [Corola-website/Science/328502_a_329831]
-
devenit astfel vasal al fratelui său, Godefroi, care a devenit duce de Lotharingia Inferioară din 1012. El a succedat fratelui său din 1023, cu sprijinul împăratului Henric al II-lea, însă s-a lovit de o anumită opoziție până când noul împărat, Conrad al II-lea i-a forțat pe rebeli să se supună, în 1025. Atunci când Casa de Bar, care guverna în Lorena Superioară, s-a stins în 1033, odată cu moartea vărului său Frederic al III-lea, împăratul Conrad l-a
Gothelo I de Lotharingia Inferioară () [Corola-website/Science/328502_a_329831]
-
opoziție până când noul împărat, Conrad al II-lea i-a forțat pe rebeli să se supună, în 1025. Atunci când Casa de Bar, care guverna în Lorena Superioară, s-a stins în 1033, odată cu moartea vărului său Frederic al III-lea, împăratul Conrad l-a numit pe Gothelo duce în ambele ducate lorene, astfel încât el a reușit să apere teritoriul împotriva lui Odo al II-lea, conte de Blois, Meaux, Chartres și Troyes (viitorul comitat de Champagne). În bătălia de la Bar din
Gothelo I de Lotharingia Inferioară () [Corola-website/Science/328502_a_329831]
-
stat independent între Franța și Germania. Cu această ocazie, Odo a murit în luptă. Gothelo a murit la 19 aprilie 1044 și a fost înmormântat în biserica abațială de la Bilsen. Fiul său Godefroi i-a succedat în Lorena Superioară, însă împăratul Henric al III-lea a refuzat să îi acorde acestuia și stăpânirea în Lorena Inferioară. Atunci când Godefroi s-a arătat nemulțumit față de decizia imperială, Henric a amenințat că va trece ducatul sub conducerea incompetentului frate al lui Godefroi, Gothelo al
Gothelo I de Lotharingia Inferioară () [Corola-website/Science/328502_a_329831]
-
defensiv. La propunerea palatinului Ungariei, József, în locul cetății turcești de palisade a fost ridicat Observatorul Astronomic al Universității din Buda. Inaugurarea noului observator a avut loc în anul 1815 în prezența a trei suverani europeni: țarul Alexandru I al Rusiei, împăratul Francisc I al Austriei și regeleFrederic Wilhelm al III-lea al Prusiei, care se reuniseră pentru încheierea Sfintei Alianțe și au călătorit împreuna la Buda pentru festivitățile de inaugurare. La asediul cetății Buda de către armata revoluționară maghiară din anul 1849
Citadela din Budapesta () [Corola-website/Science/328487_a_329816]
-
timp, de a contracara eficient orice revoltă internă. Citadela a fost primul obiectiv din cadrul acestei rețele. Piatra de temelie a noii fortărețe a fost pusă în 1850, pe baza proiectului inginerului genist austriac Emmanuel Zitta. Bugetul alocat și aprobat de către împăratul Franz Joseph pentru realizarea fortăreței a fost de două sute de mii de florini de aur. Locația a fost stabilită pe amplasamentul vechiului observator astronomic, distrus în 1849, extins la grădinile și viile adiacente care au fost expropriate. Ruinele observatorului astronomic
Citadela din Budapesta () [Corola-website/Science/328487_a_329816]
-
unei contese numite Adela. El a succedat fratelui său Henric al III-lea din 1095. El a intrat mai întâi în conflict cu episcopul Otbert de Liège, pentru stăpânirea asupra comitatului de Brunengeruz, asupra căruia amândoi emiteau pretenții. În 1099, împăratul Henric al IV-lea a distribuit comitatul în dispută către episcop, care l-a încredințat contelui Albert al III-lea de Namur. Godefroi a mediat apoi o dispută între Henric al III-lea de Luxemburg și contele Arnold I de
Godefroi I de Leuven () [Corola-website/Science/328497_a_329826]
-
l-a încredințat contelui Albert al III-lea de Namur. Godefroi a mediat apoi o dispută între Henric al III-lea de Luxemburg și contele Arnold I de Loon, asupra numirii abatelui de Sint-Truiden. Godefroi s-a aflat în grațiile împăratului și a apărat interesele acestuia în Lorena. În 1102, el s-a opus contelui Robert al II-lea de Flandra, care invadase Cambraisis. După moartea împăratului Henric al IV-lea în 1106, fiul și succesorul acestuia, Henric al V-lea
Godefroi I de Leuven () [Corola-website/Science/328497_a_329826]
-
I de Loon, asupra numirii abatelui de Sint-Truiden. Godefroi s-a aflat în grațiile împăratului și a apărat interesele acestuia în Lorena. În 1102, el s-a opus contelui Robert al II-lea de Flandra, care invadase Cambraisis. După moartea împăratului Henric al IV-lea în 1106, fiul și succesorul acestuia, Henric al V-lea, care se aflse în stare de rebeliune față de tatăl său, a luat hotărârea de a se răzbuna pe susținătorii tatălui său. Ducele Henric de Lotharingia a
Godefroi I de Leuven () [Corola-website/Science/328497_a_329826]
-
ducatul său confiscat și acordat lui Godefroi. După ce Henric a reușit să evadeze din închisoare, el a încercat să recupereze ducatul și a capturat Aachen, însă în cele din urmă a eșuat în tentativa sa. În 1114, în timpul rupturii dintre împărat și papa Pascal al II-lea, Godefroi s-a aflat la conducerea revoltei din Germania. În 1118, împăratul și ducele s-au reconciliat. În 1119, contele Balduin al VII-lea de Flandra a murit fără a avea moștenitor, iar Flandra
Godefroi I de Leuven () [Corola-website/Science/328497_a_329826]
-
să recupereze ducatul și a capturat Aachen, însă în cele din urmă a eșuat în tentativa sa. În 1114, în timpul rupturii dintre împărat și papa Pascal al II-lea, Godefroi s-a aflat la conducerea revoltei din Germania. În 1118, împăratul și ducele s-au reconciliat. În 1119, contele Balduin al VII-lea de Flandra a murit fără a avea moștenitor, iar Flandra a fost disputat între diferiți pretendenți, dintre care unul, Guillaume de Ypres, se căsătorise cu o nepoată a
Godefroi I de Leuven () [Corola-website/Science/328497_a_329826]
-
Otbert. Doi candidați au fost aleși simultan pentru a-l înlocui, iar Godefroi s-a aflat din nou în tabăra celui învins. Ca urmare a căsătoriei fiicei sale, Adeliza cu regele Henric I al Angliei, care era totodată și socrul împăratului, Godefroi și-a sporit prestigiul. Cu toate acestea, Henric al V-lea a murit în 1125, iar Godefroi l-a sprijinit pe Conrad al III-lea, din familia Hohenstaufen și duce de Franconia, împotriva lui Lothar de Supplinburg. În cele
Godefroi I de Leuven () [Corola-website/Science/328497_a_329826]
-
-lea a murit în 1125, iar Godefroi l-a sprijinit pe Conrad al III-lea, din familia Hohenstaufen și duce de Franconia, împotriva lui Lothar de Supplinburg. În cele din urmă, Lothar a fost cel ales, drept pentru care noul împărat a retras Lotharingia Inferioară de sub stăpânirea lui Godefroi și l-a încredințat lui Waleran al II-lea de Limburg, fiul lui Henric, care fusese deposedat de către Henric al V-lea în 1106. Cu toate acestea, Godefroi a păstrat stăpânirea asupra
Godefroi I de Leuven () [Corola-website/Science/328497_a_329826]