35,068 matches
-
a celulelor cu strat subțire din siliciu este CSG (Crystalline Silicon on Glass); prin acesta se depune un strat subțire de mai puțin de 2 µm direct pe o suprafață de sticlă; după un tratament termic se obține structura cristalină. Circuitele pentru curentul electric se aplică cu ajutorul tehnicii laser și celei utilizate în imprimantele cu jet de cerneală. Pe baza acestei tehnologii se construiește o fabrică în Germania, care ar trebui să producă primele module în 2006. (Sursa: CSG Solar) La
Celulă solară () [Corola-website/Science/304419_a_305748]
-
Racing Team a fost o echipă de Formulă 1. Când Soichiro Honda a luat decizia de a incepe fabricarea de automobile, debutul în Formula 1 devenea doar o chestiune de timp. Numai pe circuitele de Mare Premiu, Honda putea să dovedească tuturor valoarea automobilelor și motoarelor sale. Aplicând cu strictețe principiile companiei sale, Soichiro Honda a folosit Formulă 1 nu doar ca și suport publicitar dar și că școala pentru tinerii săi ingineri. Proaspăt
Honda F1 () [Corola-website/Science/304452_a_305781]
-
automobilelor și motoarelor sale. Aplicând cu strictețe principiile companiei sale, Soichiro Honda a folosit Formulă 1 nu doar ca și suport publicitar dar și că școala pentru tinerii săi ingineri. Proaspăt recrutați de pe băncile universităților, aceștia erau trimiși direct pe circuitele lumii unde puteau să își pună în practică cunoștințele teoretice și de asemenea să le aprofundeze pe cele practice. Participarea Honda în cursele de Formulă 1 poate fi împărțită în patru perioade distincte: Prima între 1964 și 1968 când participarea
Honda F1 () [Corola-website/Science/304452_a_305781]
-
în februarie 1964, Lotus a renunțat la contractul cu Honda, pentru japonezi era clar că doar printr-o echipa proprie puteau accede în cursele de Mare Premiu. Provocarea devenea astfel cu atat mai mare. Debutul a avut loc pe celebrul circuit de 22 kilometri de la Nurburgring, în Marele Premiu al Germaniei din luna august 1964. La volanul primei mașini Honda de Formulă 1 era Ronnie Bucknum, un american fără nume în Formula 1. Honda stătea încă în expectativă și era pregătită
Honda F1 () [Corola-website/Science/304452_a_305781]
-
în partea din spate a sașiului. În cursa Bucknum a avut o evoluție foarte bună, rulând tot timpul în primii zece piloți, până în momentul abandonului cauzat de problemele la suspensii. A doua cursa a fost cea de la Monza pe un circuit foarte rapid, unde motorul Honda, foarte puternic, s-a simțit în largul sau. În ciuda lipsei de experiență a pilotului și a echipei, monopostul rula pe locul al cincilea în momentul abandonului cauzat de supraîncălzirea motorului și de defecțiuni la sistemul
Honda F1 () [Corola-website/Science/304452_a_305781]
-
Circuitul Marelui Premiu Melbourne este un circuit stradal ce înconjoară Lacul Albert Park, ajungând la numai câțiva kilometri sud de centrul orașului Melbourne. O dată pe an este utilizat ca pistă de Formula 1 pentru Marele Premiu al Australiei. Pista este reprezentată
Circuitul Albert Park () [Corola-website/Science/304482_a_305811]
-
Circuitul Marelui Premiu Melbourne este un circuit stradal ce înconjoară Lacul Albert Park, ajungând la numai câțiva kilometri sud de centrul orașului Melbourne. O dată pe an este utilizat ca pistă de Formula 1 pentru Marele Premiu al Australiei. Pista este reprezentată de un drum ce înconjoară Lacul
Circuitul Albert Park () [Corola-website/Science/304482_a_305811]
-
situat în sudul Districtului de afaceri al orașului Melbourne. Porțiunile acestui drum, utilizate în Formula 1, au fost reconstruite înainte de cursa inaugurală din 1996, pentru a-i asigura o mai bună consistență și netezime. În consecință, comparându-l cu alte circuite stradale, Albert Park are cu adevărat o pistă netedă. Peisajul este unul pitoresc, fiind una dintre puținele piste din calendarul Formulei 1 situate în apropierea unui ochi de apă. Din punctul de vedere al piloților, este considerată o pistă accesibilă
Circuitul Albert Park () [Corola-website/Science/304482_a_305811]
-
week-end-ul Marelui Premiu, este amplasată infrastructura specifică unei curse de automobilism: gardurile din jurul pistei, podurile pentru pietoni, tribunele. În mai puțin de 6 săptămâni de la încheierea cursei, toate acestea sunt dezasamblate. Timp de 3 zile cât durează întrecerea, zona din jurul circuitului (incluzând un mare centru acvatic, un teren de golf, un stadion de fotbal, restaurante și o construcție destinată ambarcațiunilor) este restricționată. Anumiți localnici încă își mai exprimă dezacordul față de acest eveniment, unii dintre ei susținând în continuare un protest tacit
Circuitul Albert Park () [Corola-website/Science/304482_a_305811]
-
un protest tacit îndreptat împotriva desfășurării Marelui Premiu al Australiei. Cu toate acestea, cursa este foarte populară în Melbourne și în toată Australia. În 1994, stadionul Middle Park, al echipei de fotbal South Melbourne FC, a fost demolat din cauza extinderii circuitului Albert Park.
Circuitul Albert Park () [Corola-website/Science/304482_a_305811]
-
mărirea frecvenței FSB nu duce la creșterea frecvenței magistralelor PCI și PCIE. Procedeul constă în conectarea anumitor pini ai microprocesorului, acest lucru putând fi făcut cu o bucată de sârmă subțire, poleială sau vopsea metalică (de obicei cea folosită pentru circuitele de dezaburire a geamurilor din spate la automobile). Odată cu dezvoltarea tehnicii în domeniul semiconductorilor, producătorii de procesoare blochează posibilitățile utilizatorilor de a folosi frecvențe mai mari decât cele nominale, înscrise pe procesoare; unul dintre multiplele motive este diversificarea procesoarelor și
Overclocking () [Corola-website/Science/298005_a_299334]
-
Discul dur este un dispozitiv electronic-mecanic pentru stocarea sau memorarea nevolatila a datelor. Utilizatorul normal nu poate sau nu are voie să despartă discul de circuitele de comandă corespunzătoare, vezi imaginea alăturată; împreună ele formează așa-numita „unitate fixă”, „unitate de disc fix” sau, prescurtat, HDD. Stocarea datelor se face pe o suprafata magnetică dispusă pe platane rotunde metalice rigide (dure). În general discurile dure sunt
Disc dur () [Corola-website/Science/298004_a_299333]
-
început. Adevăratul punct de pornire al acestui domeniu se situează la începtul anilor 1940 când Warren McCulloch și Walter Pitts au pus în evidență primul model formal al neuronului, evidențiind capacitatea de calcul a acestuia și posibilitatea de implementare cu ajutorul circuitelor electronice. Cei doi au oferit o primă abstractizare matematică a neuronului. Astfel: Pe la sfârșitul anilor 1940, Hebb, având la bază teoriile lui Pavlov, a enunțat principiul adaptării permeabilității sinaptice conform căruia de fiecare dată când o conexiune sinaptică este folosită
Rețea neurală () [Corola-website/Science/298019_a_299348]
-
sursele sigure de finanțare dar că municipalitatea se bazează pe sprijinul guvernului, pe emisiuni de obligațiuni, credite de la bănci de investiții străine, dar și pe parteneriate public-private. Pentru a găsi surse de finanțare , Adriean Videanu face în iunie 2005 un circuit în mai multe capitale europene pentru a prezenta perspectivele de dezvoltare ale Bucureștiului. Acestea reușesc să atragă interesul investitorilor în special din Germania, Austria și Franța. Emisiunea de obligațiuni a municipalității din 2005 este considerată un succes: în mai puțin
Adriean Videanu () [Corola-website/Science/297992_a_299321]
-
aplicau fiecare cutume și reglementări diferite. Curtea regală (instanța regală) reprezenta o jurisdicție de excepție. Cu timpul de aici s-au desprins Curțile regale de Justiție. În secolul al XIII-lea existau trei astfel de curți: Curtea regală funcționa în "circuite" adică se deplasa în fiecare regiune și dispensa dreptatea recunoscând dreptul cutumier local la nivel declarativ dar subminându-l în fapt prin impunerea soluțiilor propriilor ei judecători. Procesul de unificare a integrat astfel o parte din dreptul popular (anglo-saxon) - de
Drept jurisprudențial (comun) () [Corola-website/Science/312506_a_313835]
-
Claude Elwood Shannon () a fost un matematician și inginer electrotehnist american, "părintele teoriei informației". Shannon este celebru pentru că a fondat teoria informației printr-o lucrare de referință publicată în 1948. El este considerat, de asemenea, fondatorul teoriei proiectării circuitelor digitale și calculatoarelor numerice încă din 1937, când, la vârsta de 21 de ani, fiind student la masterat la MIT, a scris o teză prin care demonstra că, cu ajutorul aplicațiilor electrice ale algebrei booleene, se poate construi și rezolva orice
Claude Shannon () [Corola-website/Science/312635_a_313964]
-
în 1936 cu două diplome, una de inginer electrotehnist și una de matematician, după care a început studii postuniversitare la Massachusetts Institute of Technology (MIT), unde a lucrat cu analizorul diferențial al lui Vannevar Bush, un calculator analogic. Studiind complicatele circuite ad hoc ale analizorului diferențial, Shannon a observat cum pot fi folosite conceptele lui Boole. O lucrare extrasă din teza sa de masterat din 1937, "O analiză simbolică a releelor și circuitelor de comutație", a fost publicată în numărul din
Claude Shannon () [Corola-website/Science/312635_a_313964]
-
lui Vannevar Bush, un calculator analogic. Studiind complicatele circuite ad hoc ale analizorului diferențial, Shannon a observat cum pot fi folosite conceptele lui Boole. O lucrare extrasă din teza sa de masterat din 1937, "O analiză simbolică a releelor și circuitelor de comutație", a fost publicată în numărul din 1938 al revistei "Transactions of the American Institute of Electrical Engineers". Pentru aceasta, Shannon a primit Premiul Institutului American al Inginerilor Americani în 1940. Howard Gardner, de la Universitatea Harvard, a numit teza
Claude Shannon () [Corola-website/Science/312635_a_313964]
-
de relee pentru a rezolva probleme de algebră booleană. Exploatând această proprietate a comutatoarelor electrice de a efectua operații logice a devenit conceptul ce stă la baza tuturor calculatoarelor electronice digitale. Lucrarea lui Shannon a devenit baza proiectării practice a circuitelor digitale, când a devenit larg cunoscută printre comunitatea inginerilor electrotehniști în timpul și după al doilea război mondial. Rigurozitatea teoretică a tezei lui Shannon a înlocuit complet metodele "ad hoc" folosite anterior. Vannevar Bush i-a sugerat lui Shannon să lucreze
Claude Shannon () [Corola-website/Science/312635_a_313964]
-
comandă a misiunii, deoarece se putea că motorul, care era conectat la acel întrerupător să nu mai pornească, lăsându-i pe astronauți pe Lună. Din fericire, un marker a fost suficient pentru a reactiva întrerupătorul. Dacă această soluție nu funcționa, circuitele ML puteau fi reconfigurate pentru a permite pornirea motoarelor și deci ascensiunea. După aproximativ șapte ore de odihnă, exploratorii au fost treziți de Houston pentru a pregăti procedurile de reîntoarcere. Două ore și jumătate mai tarziu, la ora 17:54
Apollo 11 () [Corola-website/Science/312742_a_314071]
-
100.000 de cicluri de scriere-ștergere. Deși are viteze mici de scriere și de ștergere, permite un acces aleatoriu pentru citire și scriere, făcând-o adecvată pentru stocarea datelor care nu necesită o actualizare frecventă. Este important că la livrarea circuitelor NOR se garantează că toate locațiile de memorie sunt „bune” și au același număr garantat de cicluri de ștergere-programare. Mai mult, în faza de fabricație se prevăd un număr destul de mare de locații „de rezervă”, care sunt utilizate pentru repararea
Memorie flash () [Corola-website/Science/312038_a_313367]
-
bit și o speranță de viață mult mai lungă, suportând de aproximativ 10 ori mai multe cicluri de scriere-ștergere decât memoria "flash" tip NOR. Dezavantajul constă în interfața de intrare-ieșire care permite numai un acces secvențial la date. La un circuit "NAND Flash", producătorul NU garantează că toate locațiile de memorie sunt „bune” și au același număr garantat de cicluri de ștergere-programare. De asemenea se realizează un număr foarte mic de locații de rezervă utilizabile la repararea eventualelor locații cu defecte
Memorie flash () [Corola-website/Science/312038_a_313367]
-
memorie sunt „bune” și au același număr garantat de cicluri de ștergere-programare. De asemenea se realizează un număr foarte mic de locații de rezervă utilizabile la repararea eventualelor locații cu defecte, rezultând o economie în plus. La un astfel de circuit trebuie să existe un mecanism de detecție a erorilor și de gestionare al locațiilor defecte, cipul putând fi livrat, din considerente economice, cu locații defecte din fabrică! Mai mult chiar, este posibil ca unele celule de memorie să-și epuizeze
Memorie flash () [Corola-website/Science/312038_a_313367]
-
și de gestionare al locațiilor defecte, cipul putând fi livrat, din considerente economice, cu locații defecte din fabrică! Mai mult chiar, este posibil ca unele celule de memorie să-și epuizeze posibilitățile de ștergere-programare mai devreme decât altele, pe parcursul utilizării circuitului. Funcționarea unui "NAND Flash" este similară altor dispozitive de intrare-ieșire, cum ar fi și discul dur pe care acesta dorește să-l înlocuiască. Datorită acestei interfețe indirecte un sistem de calcul nu poate executa codul memorat într-un "NAND Flash
Memorie flash () [Corola-website/Science/312038_a_313367]
-
executa codul memorat într-un "NAND Flash" decât prin intermediul unui controler de memorie sau al unei mașini secvențiale dedicate. Din punct de vedere practic, al proiectantului de sistem și al utilizatorului, cea mai mare diferență între cele două categorii de circuite este interfața utilizator. Un circuit "NOR Flash" este foarte asemănător din punct de vedere al interfeței cu un circuit EPROM (sau SRAM), având linii (magistrale) de adrese și date separate. El poate fi mapat cu ușurință, în mod direct, în
Memorie flash () [Corola-website/Science/312038_a_313367]