34,136 matches
-
sau cam așa ceva. Acidul mărgăritar își găsise, și de data asta, întrebuințarea. Ardea cu neiertătoare insistență. La care ofuscatul pictor de blocuri-cantalup, sau calup, sau... nemaiputînd îndura corosivitatea, amenință cu Miliția. Mărgărit puse punct: mă, H., tu vrei să mă convingi cu miliția că ai talent? Trei. Ajuns, după botezul focului gazetăresc, în scurtă recluziune, sus, la belvederea cu băieți veseli a magistrului Brânzei, pe cine aud, într-o dimineață, urlînd în rezerva alăturată? Pe Mărgărit. Vocea lui unică nu mă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o condiție: să nu-l duc la... Oficială; vrea gregaritate pură. La peluză, deci, printre înrăiții obiectului. Îl simt, cu coada ochiului, prinzînd fenomenul cu seriozitatea-i proverbială. Nu cumva trișează? Prind o clipită de acalmie și-l încerc: ești convins că nebunia lui Hölderlin era una autentică, sau doar scenariul genialului histrion? Tresare și-mi perie reverul: bătrîne, fii atent, ai început să ai ticuri culturale. 13 iulie Ce simplu era totul în vremea lui Tonitza, nu? Stilistic vorbind. Establishmentul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
neapărat bărbații; bărbații și femeile ne asigură scriitoarea sînt lăsați pe pămînt pentru a se bucura de un ansamblu de raporturi afective, sexuale, senzuale și intelectuale, într-un cuvînt, pentru a încerca... să comunice. Se pare că femeia daco-romană e convinsă dintotdeauna de toate astea, iar alegația franțuzoaicei îi sună, cumva, tautologic. Sexul slab? Care din cele două? 31 august Greu mi l-aș fi putut imagina pe inconformistul Petru Comarnescu à quatre épingles. Ar fi fost nu știu cum spunînd "dobitocul de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fi stat cealaltă imagine, a scriitoarei tinere, cu încîntătoarea ei față George Sand, atunci notațiile în silnic minor de-acum ar fi părut doar exerciții de orgolioasă bravadă stilistică. Dar nu, frazele de altfel extrem de păstos tratate vor, obstinat, să convingă prin greața (oarecum sartriană), lehamitea lor întărîtată. Și asta unde? Într-o metropolă europeană, ce-i drept cu destin tragic, megalopolis încercînd însă îndîrjit-nemțește să recupereze istorie și să redevină ce-a fost. Deci nu într-o pricăjită urbe de la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de absint, omul bodegii, a pictat tot ce se putea picta doar ieșind pe trotuar. Locanta "La iepurele sprinten" e numai unul din reperele atît de dragi... consumatorului, dar nici acesta, cum e tratat el minuțios, aproape fotografic, nu ne convinge că a fost pictat cu șevaletul așezat pe caldarîm. Se știe, de altfel, că Utrillo "interpreta" chiar ilustrate, nesinchisindu-se de condeiele subțiri din jur. Da, dar "interpretarea" asta l-a așezat definitiv într-o prestigioasă istorie a picturii. În
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
din violență și naște violență, iar perseverarea mea în repulsia din timpul filmului mi s-a părut, brusc, prostie.) Situarea calmă deasupra emoției mi-a oferit pe loc și satisfacția judecății. De unde cu cît se consuma filmul voiam să mă conving, tot mai pornit, de stupizenia lui comercială, am realizat, a doua zi, că ascunzișul delicat al tramei era unul de fină perspicacitate regizorală: intoleranța, ca vierme ce ne roade azi (și nu numai azi) ființa. Cu ce se făcea vinovată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la scenă) că va obține pe loc ceva scris. Și-i întinde frumosului pixul. Și, odată cu el, pulpa-i interminabilă. Pe care starul se aplică rapid. Senzație la bar! Naivul regizor îl întreabă pe celălalt ce-a scris, deși e convins, deși e convins că și-a lăsat pe pulpa fetei semnătura. Nu! Numărul de telefon. Erau, amîndoi, nelipsiți de la concertul de vineri seara, de la Filarmonică. Ea aer de midinetă alintată, el un fel de călugăr tibetan. Foarte eleganți. Scenă finală
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
va obține pe loc ceva scris. Și-i întinde frumosului pixul. Și, odată cu el, pulpa-i interminabilă. Pe care starul se aplică rapid. Senzație la bar! Naivul regizor îl întreabă pe celălalt ce-a scris, deși e convins, deși e convins că și-a lăsat pe pulpa fetei semnătura. Nu! Numărul de telefon. Erau, amîndoi, nelipsiți de la concertul de vineri seara, de la Filarmonică. Ea aer de midinetă alintată, el un fel de călugăr tibetan. Foarte eleganți. Scenă finală. Ea ridicîndu-se de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
George Mărgărit, minte briantă, pe cît de doct nutrită, pe-atît de ornamental spurcată. Cînd, în locantă, un pictor hipercorect în toate și iritat de neiertătorul colimator mărgărităresc recurgea la suprema amenințare, Mărgărit rostea notoriu: Mă, T., tu vrei să mă convingi cu miliția că ai talent? Într-o după-amiază îmi intră în atelier (păhă)Ruțu Florea, sculptorul. Criță. Hotărît să-mi aplice, de ce?, lecția dură. Se oprește la un pas și mă somează: Lasă pensula jos: nu vreau să te-ating
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
rolul mareșalului nu este unul de exploatat conjunctural, văzîndu-i-se tragicului personaj meritele dar și greșelile, drept date "clasate" într-o istoriografie onestă cu sine. Indignarea de fațadă a guvernanților cu ocazia unei recente provocări propagandistice pe tema mareșalului nu poate convinge pe nimeni. Nici chiar pe actorul de mîna a doua, în persoana decorativului general cîndva și cu stagiu ieșean, implicîndu-și, partizan, gradul în farsa comemorativă și justificîndu-se, post festum, în fraze calchiate după Rică Venturiano. (De reținut aici, amuzat-digresiv, diagnosticul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lege, chiar și una ieșită din actualul malaxor parlamentar: aici, toate samavolniciile jumătății roșii de secol trebuie să înceteze. Nu Iliescu și locotenenții lui cu ochi albaștri sînt cei chemați să aplice legea. Dacă vor să o facă, să fie convinși că în fața legii și românul de rînd și regele sînt egali. Dar și, pînă la urmă, vremelnicii iliești ai acestei țări traumatizate. "Directul" dat imediat de premier prefecților să fie cuminți și răbdători, să nu se pripească în rezolvarea cererilor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
altfel, o flagrantă contradicție în termeni, dacă juxtapunem rădăcina "patron" colectivismului plebeian. Preluată, la rîndu-i, de moștenitoarea directă, actuala administrație neocomunistă, și aplicată, indistinct, unde vrei și unde nu vrei, sub zîmbetul paternel al unui Iliescu ce vrea să ne convingă că fanul lui din mulțime, care acum cinci ani urla ceva cu... președinte permanent, e chiar inevitabila realitate. De ce, în fond, un festival enescian de talia celui actual n-ar beneficia, și el, mediatic, de înaltul patronaj al șefului statului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
reabilita anemica instituție, atît de emasculată postdecembrist (oricum antipatică mai ales unui Năstase, în virtutea mefienței acestuia față cu istoria recentă ca îndeletnicire anacronică aceasta și perturbatoare într-un prezent, vai, de cu totul alte priorități). Pesimism? Nu chiar. Să fim convinși că pînă și mistica noțiune de "președinte permanent" e, și ea, una nu numai relativă, ci de-a dreptul aberantă. (Ca tot ce vine dinspre comunism.) 11 octombrie Dacă naivitatea îți dă tîrcoale, atunci tevatura noastră civilizată în jurul Afganistanului te
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
masa electorală panicată de iminența războiului să stea cuminte, să nu mai pună întrebări speriate excedatelor televiziuni privat-obștești. Vigilența lor de insomniaci responsabili e curată garanție. Iar dacă fidelul electorat aude cumva noaptea vuiet de bombardiere (americane? engleze?), să fie convins că ei, și numai ei, le-au permis zborul pe cerul înstelat de deasupra patriei. Ce tot ai, dom'le, cu Iliescu? sînt întrebat, jumătate glumă, jumătate serios. Și ca întrebarea să aibă și-un moț, urmează, de fapt, schepsisul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
aflați sub directivele unui partid care una spune (pentru uz occidental) și alta face (în teritoriu). În cealaltă ordine de idei, îl asigur pe grijuliul meu interpelator că în atelier nu trag chiulul. Îl și invit, de altfel, să se convingă. Str. Armeană 18, etaj 2, scrie pe ușă. Bătînd recent, după zeci de ani, străzile Dorohoiului natal, frisonul regăsirii nu a putut rămîne întreg, fiind minat de constatarea... înnoirilor. Am pe peretele atelierului o ilustrată, palid colorată, din... 1927: ei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cartea e dușmanul ereditar al chiar existenței sale, nu numai al picturii, pe care, din păcate, a și părăsit-o. Apropo de cei care vin din urmă. Chiar dacă unii fete, băieți aderă la stilul nucă de cocos, o fac, sînt convins, din aliniere distrată la moda zilei. E adevărat, n-am surprins încă la nici unul din ei că ar fi pîndiți de morbul "ereditar" al lecturii, dar dialogurile cu acești căutători (și aflători) de nemaivăzut/ nemaifăcut sînt de-a dreptul fascinante
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
arta de-a lungul secolelor a cunoscut, indubitabil, ca normă autovalorizatoare. Chiar era totul atît de edenic în vremea lui Picasso, ar putea suna, de data asta, într-un cîrcotaș contraargument, raportarea la trecutul nu foarte îndepărtat? Pentru că, să fim convinși, pe lîngă cele cîteva figuri pregnante ale epocii, definind, de altfel, modernitatea, mișuna massa informă a creatorilor de mîna a doua, dar nu numai ea, ci și cea a artizanilor onești. Adică fundalul scenei pe care evoluau protagoniștii, fără policromia
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
din buimăceala postdecembristă, girată însă copios electoral de o populație care, la urma urmei, și-o merită. Întrebat de ce n-am avut în politica anilor de tranziție un Havel, Gabriel Liiceanu răspunde: "Nouă nu un Havel român ne lipsește sînt convins că-l avem ci o societatea românească aptă de un Havel... În Cehia a existat nevoia de Havel, la noi, nevoia de Iliescu". Trist adevăr! 19 august Bizarul Boușcă, hidalgo al crunților ani cincizeci, oprea lumea ce tocmai ieșea din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
hotelului Europa, voind astfel să-și așeze ultima lor producție ce se vrea racordată la tonusul internațional al momentului la incintele respirînd, ele însele, aer internațional. Am avut întotdeauna/ continuu să am o reținere structurală pentru spațiile expoziționale improvizate, fiind convins că holurile mai mult sau mai puțin sordide reduc, oricum,valoarea exponatelor, fie ele și excepționale. Trecînd, întîmplător, în preziua vernisajului să-mi văd poziționarea pieselor din propriu-mi poliptic și găsind încă echipa de panotare la lucru, dar mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în boema în care strălucise ca un veritabil crai de curte veche ce era. Voia să mă vadă imediat, să-mi spună "ceva". M-am gîndit, recunosc, la ce-i mai rău. Am evitat să-l invit la atelier, eram convins că iarna frumoasă de-afară avea să atenueze cît de cît eventuala lui apăsare. Ne-am dat întîlnire în dreptul Băncii și, cu gîndul că-l voi trage după mine în premiera de la Teatru, am trecut prin fața vitrinei cu stîrlici crăciunesc
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tarafului care sfida cu superbie discotecile, să-și inaugureze propriul restaurant: "La Georgel", firește. Am parcat în fața arătoasei clădiri ce juca rol de palat în mijlocul căsuțelor tătărășene și imediat ne-a deschis însuși oacheșul trompetist (și gurist, aveam să mă conving). Încă se mai retușau muchii, se mai vopseau cercevele. Masa care se improvizase în onoarea noastră într-o marmoreană logie turcoaz era acum plină cu de toate. Trebuia doar atacată cu distincția impusă de nababul meu. După o jumătate de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
axiomatic, plastician care economisește enorm pentru a spune mult. În textele literare este un literat, un scriitor, un prozator de formulă intelectuală, un scriitor subtil, dar care nu recurge la strategiile vizualității pentru a-și argumenta enunțurile și pentru a convinge în text. Am admirat/ admir la el în continuare această capacitate de a trăi în două planuri, cu elementele specifice ale limbajului în care se exprimă și nu amestecă în mod fraudulos disponibilitățile pe care le are. Apoi îl prețuiesc
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o sută cincizeci de ani, pe Heine (Călătorie în Harz, parcă...) nu a pălit. Dimpotrivă. Oriunde intri, imediatul "Bonjour, monsieur" îți surprinde urechea. Mult prea estică (și care, vai, cîndva, la noi, nu era atît de estică!). La întoarcere, sînt convins, voi intra în Hală și voi clama, interbelic, din ușă: "Bonjour, doamnelor și domnilor!" Reacția mi-o asum de pe-acum (chiar cu riscul Socolei...). De la Paris la Tours, oprire inevitabilă la Barbizon. Templul natural al oficierii modernismului prim. Abundența
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și, mai puțin, ale francezilor, spaniolilor, italienilor) înglobează situații extrem de paradoxale, unele în vecinătatea derapajelor psihice (aici, da, acești occidentali sînt postmoderniști!), dar... dar... capacitatea narativă ca atare e, fără exagerare, cea a unor Balzac, Dickens, Twain, Flaubert... M-au convins, irefutabil, în acest sens, nume actuale, deja notorii David Lodge (Schimb de dame, Ce mică-i lumea!, Meserie), Ian McEwan (Grădina de ciment), Jonathan Coe (Casa somnului), Julian Barnes (Papagalul lui Flaubert), deja "clasicizatul" Lawrence Durrell (Cvartetul din Alexandria), deja
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
singurul reper fiind, pînă la urmă, Animal-Planetul. Singură poliția ar putea interveni în chestiune, dar cum sportul ăsta bilabial se practică, slavă domnului, cu vîrf și-ndesat și-n politicale unde "pupat Piața Endependenți" ține de normalitate omul ordinii e convins că, intervenind cu bulanul, ar comite un abuz (de putere). Cu atît mai puțin prezența lui în sala Filarmonicii, incinta în care se petrec lucruri ce-l depășesc întrucîtva. Și nu tocmai. La concertul de săptămîna trecută, în stînga fotoliului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]