34,005 matches
-
lui dispare. Iar cel puternic în sine poate fi, din această pricină, și singur. La el manifestarea puterii este un capriciu sau risipirea unui moment de plictiseală. Puterea lui poate tot atât de bine să nu se manifeste. Deoarece ființa lui nu depinde de nimeni, el poate tot atât de bine să rămână impasibil, să ocrotească sau să nimicească. El poate să se obiectiveze în cel stăpânit sau poate, renunțând la acesta, să se întoarcă la sine. În schimb, atunci când, hotărând în privința a ceva, eu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
eu hotărăsc implicit în privința mea, puterea mea nu poate să se manifeste decât ca ocrotire. Puternic în mod absolut nu este, omenește vorbind, nimeni. Tot ce am numit intră în raza proiectului meu; eu sunt acest proiect și realizarea lui depinde de existența lucrului numit. De aceea ocrotirea face parte din esența puterii omenești; ea nu este doar o formă de tandrețe, ci conștiința manifestă a slăbiciunii mele. Când, în loc să ocrotească, nimicește, puterea omenească nimicește deopotrivă ființa celui puternic și se
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
am făcut, sunt puternic. Sunt puternic și singur. Dar pentru că în esența mea sunt dependent, pentru că în esența mea nu pot fi singur și nu pot fi puternic în sine, în independența absolută ca experiență a izolării printre lucrurile care depind de mine, eu fac experiența morții mele. De-abia când îmi pierd dependența ca temei al puterii mele, puterea independenței ca temei al slăbiciunii mele devine vizibilă. În raport cu lucrul făcut de mine puterea și singurătatea mea se potențează reciproc și
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
de a configura și realiza proiecte prin îmbinarea corectă a posibilităților proprii cu posibilul obiectiv. Ca ființă proiectivă, ca acela care merge înaintea sa, omul este desigur liber prin chiar natura sa, dar nașterea proiectului, fermitatea mersului și calitatea țintei depind de buna sau proasta lui așezare în orizontul posibilului. Adaptarea proiectului la condițiile mele de posibilitate și ale lumii în care trăiesc reprezintă produsul unei formări; ea implică dobândirea unei culturi a proiectului. Și așa cum destinul este apoteoza culturii proiectului
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
soluții. Apa mărilor și oceanelor conține cantități variabile de săruri iar apele râurilor au compoziții variabile, în funcție de terenurile pe care le străbat sau de gazele și sărurile dizolvate. Nici apa de ploaie nu este peste tot la fel, compoziția ei depinde de apropierea de mări și oceane, de puluarea atmosferei sau de vânturile întâlnite. O mare problemă a secolului nostru va deveni modul de administrare a resurselor de apă. Nu trebuie uitat faptul că distribuția inegală a apei pe suptafața Terrei
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Horeanu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1213]
-
celor care erau în foarte mare măsură naționaliștii secolului al XX-lea. Naționalismul este adeseori prost înțeles pentru că există două feluri de naționalism: primul este naționalismul retrograd, de tipul celui din Atena antică sau din timpul Evului Mediu, cînd apartenența depindea de rasă sau de ereditate. Celălalt naționalism, cel progresist, a fost rezultatul Revoluției Franceze. El era bazat pe aderarea de bunăvoie la o revoluție comună: un naționalism opțional. Cei care confundă aceste două naționalisme confundă Franța lui Deroulède și a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Siguranța lui fermă readuse imediat calmul în rîndul celorlalți. Harriet se uită la Guy, care nu-și dădea seama de tulburarea pe care o provocase. Drucker observă acest lucru și spuse pe un ton liniștit: "Este adevărat că afacerile noastre depind de prosperitatea Germaniei. Dar legăturile noastre au fost stabilite cu multă vreme în urmă. Nu-i iubim pe nemți mai mult decît îi iubești dumneata. Dar nu noi am declanșat războiul. Trebuie să așteptăm". Soțul surorii lui Drucker interveni și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
dintre un funcționar (sau un cronicar), pe de o parte, și un istoric, pe de altă parte. El a încercat întotdeauna să descopere relațiile dintre experiențele umane și instituțiile care au izvorît din aceste experiențe. Descoperirea unor astfel de relații depinde de credibilitatea faptelor deținute, care trebuie examinate în amănunțime. Mai importantă este interpretarea relațiilor dintre diverse surse de probe. O asemenea analiză atentă îl ajută pe istoric să determine direcția în care se îndreaptă istoria; dar el trebuie să fie
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
preoți, funcționari, avocați, medici. Toți erau "Iorghiști" înainte de război, cititori ai "Neamului românesc", iar în perioada de la Iași, toți priveau spre Iorga ca la un conducător. Țăranii nu mai erau pe jumătate robi, ci veterani mîndri, știind că bunăstarea țării depindea de sacrificiul lor. Stăpîni acum pe propriul lor pămînt, ei erau oameni care-și dovediseră valoarea și cărora li se promisese dreptul de a participa la viața politică a țării. Atît cei pasivi cît și cei activi din generația tranșeelor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de calitate și viitorul acestuia nu-și dădea seama de lipsa de orientare tehnică a acestui corp studențesc supradimensionat! Existau pericole inerente în numărul mare de absolvenți ai facultăților de arte liberale și lipsa de profesioniști de a căror formare depindeau atît de mult economia și prosperitatea României Mari! Iorga ignora înmulțirea alarmantă a acestei drojdii pseudointelectuale. Mentorul său, Eminescu, era conștient de problema aceasta și pomenea mereu de "proletariatul condeiului". E ciudat că Iorga nu a lansat niciodată o campanie
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cu aceste țări. Pe baza acestor relații, România trebuie să-și orienteze politica spre Balcani și spre prelungirea acestora, Orientul Mijlociu. Iorga conchidea că "România trebuie să facă tot posibilul ca să devină influentă în Orientul Apropiat, și grație forței noastre (care depinde de noi) vom pune influența aceasta în slujba Occidentului, de care structura noastră fizică (latinitatea) și sufletul nostru sînt indestructibil legate"158. În privința problemelor practice, ținînd cont de preferințele și de antipatiile lui Iorga, el a încercat să susțină "Sistemul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
care ar fi putut interveni în procesul instructiv-educativ al naționalismului cultural și în formarea omului sămănătorist trebuia criticat, condamnat și pe cît posibil eliminat din literatura română. Acestora nu li se acorda acces liber la sufletul românesc în măsura în care acest lucru depindea de Iorga. Critica literară era cea mai puțin constructivă dintre multiplele lui activități. E. Lovinescu (care nu se număra printre prietenii lui Iorga) avea dreptate scoțînd în evidență faptul că "D-l Iorga, înzestrat din belșug cu talent și avînd
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
32 "Neamul românesc", 1 septembrie și 22 decembrie 1937 33 Odată cu zdruncinarea credinței lui Iorga în importanța democrației pentru problemele României, unele cercuri din Cehoslovacia și-au exprimat speranța că "România va rămîne credincioasă democrației". Iorga a replicat prompt: "Aceasta depinde de necesitățile noastre și de Regele Carol!" Vezi "Neamul românesc", 24 noiembrie și 20 decembrie 1937 34 Memorii, vol. VII, pp. 435-436 35 "Neamulu românesc", 1-10 august (seria A) 1937 36 Dr. Willy Filderman, fost coleg de școală cu Antonescu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fotografii, printre care și cea În care apare statuia Învelită a lui Lenin, de la sfârșitul părții a treia. Alex Molot a identificat și a adunat sârguincios laolaltă rapoartele statistice și informațiile, publicate sau nepublicate, de care o astfel de carte depinde În mod inevitabil. Fără ele, efectiv nu aș fi putut să o scriu. Familia mea a trăit mult timp cu Europa postbelică - de fapt, copiii mei și-au trăit toată viața În această epocă. Nu numai că au tolerat absențele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai ales În partea centrală și de est, suferea de o acută lipsă de bărbați. În Uniunea Sovietică, numărul femeilor Îl depășea pe cel al bărbaților cu 20 de milioane - dezechilibru corectat abia o generație mai târziu. Economia rurală sovietică depindea acum de femei pentru toate tipurile de muncă: nu lipseau numai bărbații, ci și caii. În unele sate din Iugoslavia nu mai rămăsese nici un bărbat, din pricina acțiunilor germane de represiune, În care au fost Împușcați toți cetățenii de sex masculin
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Europei deveniseră toți practicanți sceptici, pragmatici ai artei posibilului. Această distanțare personală de dogmele brutale ale politicii interbelice reflecta fidel starea de spirit a electoratului. Erau zorii erei post-„ideologice”. șansele de stabilitate politică și reformă socială În Europa postbelică depindeau În primul rând de redresarea economiei continentului. Nici planificarea de stat, nici orientarea politică nu puteau disimula sarcina gigantică a europenilor În 1945. Cel mai vizibil, războiul afectase locuințele. Pagubele din Londra, unde au fost distruse trei milioane și jumătate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
stat-major al Wehrmachtului a amânat invadarea Elveției, dar planul nu a fost niciodată abandonat; exemplul Belgiei și cel al Olandei reprezentau un avertisment sumbru cu privire la soarta statelor neutre și vulnerabile aflate În calea lui Hitler. Din motive similare (și pentru că depindeau, ca Întotdeauna, de cărbunele german), suedezii cooperau cu Berlinul. Suedia făcea de mult comerț cu Germania: chiar și Înainte de război, jumătate din importurile de minereu germane traversau Marea Baltică și trei sferturi din exporturile de minereu suedeze aveau ca destinație Germania
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a răzgândit. Lui Gottwald i s-a spus să refuze invitația, contramandând participarea la conferință. Întâlnindu-se cu o delegație a guvernului ceh, din care făcea parte și Masaryk, Stalin a avertizat că „aceasta este o problemă fundamentală, de care depinde prietenia ruso-cehoslovacă. Mergând la Paris, veți arăta că doriți să luați parte la o acțiune menită să izoleze Uniunea Sovietică”. A doua zi, guvernul de coaliție ceh a anunțat conștiincios că nu va trimite nici o delegație la Paris. „Participarea cehoslovacă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu putea renunța la această poziție. După cum constata diplomatul britanic Oliver Franks, „Planul Marshall a pus dolarii americani În mâinile europenilor, care au cumpărat cu ei uneltele reconstrucției”. Restul - monede convertibile, relații bune de lucru, bugete echilibrate și liberalizarea comerțului - depindea numai de europeni. Comparația inevitabilă nu se face Însă Între viziunea americană și practicile europene, ci Între anii 1945 și 1918. În mai multe privințe decât ne amintim, cele două ere postbelice semănau izbitor. În anii ’20, americanii Îi Încurajau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
deosebit de important nu numai prin ceea ce a realizat, ci și prin erorile pe care le-a evitat. Rămânea Însă o problemă europeană pe care Programul de Reconstrucție nu putea nici să o rezolve, nici să o ignore, și de care depindea totul: problema germană. Fără renașterea germană, planificarea franceză nu ducea nicăieri: Franța voia să folosească fondurile de contrapartidă ale Planului Marshall pentru a construi oțelării gigantice În Lorena, dar, fără cărbunele german, acestea erau inutile. Degeaba aveai fonduri Marshall cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu douăzeci de ani mai devreme. Dar cea mai serioasă obiecție la intențiile franceze În privința Germaniei era că nu țineau cont de interesele celorlalți Aliați occidentali, omisiune gravă pentru o perioadă În care nu numai securitatea, ci chiar supraviețuirea Franței depindea acut de aceștia. În probleme secundare - uniunea monetară și vamală cu regiunea Saar, obținută În 1947 -, Aliații puteau satisface pretențiile franceze. Dar În chestiunea centrală a viitorului Germaniei, Parisul nu avea nici un avantaj strategic prin care să forțeze acordul anglo-americanilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu era de acord. Al doilea motiv l-a reprezentat situația economică dezastruoasă de la mijlocul anului 1947: la fel ca și restul Europei, Franța avea imperios nevoie nu numai de ajutorul american, ci și de redresarea Germaniei. Iar cel dintâi depindea (nu direct, dar evident) de acordul francez asupra unei strategii pentru cea din urmă. Al treilea motiv, decisiv, a fost schimbarea dispoziției naționale franceze (și a poziției politicienilor) În a doua jumătate a anului 1947. Respingerea de către sovietici a Planului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu erau adesea nici măcar... români, cel puțin nu după criteriile românești. Ana Pauker era evreică, Emil Bodnăraș - ucrainean, Vasile Luca - secui. Alții erau maghiari sau bulgari. Percepuți ca străini, comuniștii români erau complet dependenți de forțele sovietice. Supraviețuirea lor politică depindea nu de câștigarea voturilor - ceea ce nu fusese nicicând un obiectiv realist -, ci de viteza și eficiența cu care acaparau statul și reușeau să dezbine și să distrugă partidele istorice aflate În centrul liberal al spectrului politic. Misiune pe care au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din celelalte patru partide. Comuniștii cehi conduși de Klement Gottwald credeau sincer că aveau șanse să câștige puterea la urne. La ultimele alegeri dinainte de război avuseseră o prestație respectabilă, obținând 849.000 de voturi (10% din total) În 1935. Nu depindeau de Armata Roșie, care s-a retras din Cehoslovacia În noiembrie 1945 (deși În Praga, la fel ca și În alte părți, URSS a menținut prin personalul său diplomatic unități de spionaj și o importantă poliție secretă). În alegerile cehoslovace
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dar un factor special era Iugoslavia, care Îl irita din ce În ce mai mult. * * * În 1947, guvernul iugoslav condus de Iosip Broz Tito avea un statut unic. Dintre partidele comuniste europene, numai cel iugoslav a ajuns la putere prin forțe proprii, fără să depindă nici de aliați locali, nici de ajutorul străin. Se știe că În decembrie 1943 britanicii au sistat ajutorul trimis partizanilor cetnici și au Început să-l susțină pe Tito, iar imediat după război, Agenția Națiunilor Unite pntru Refacere și Restabilire
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]