33,720 matches
-
doi-trei ani, o părere tot mai proastă... Nu prea le reușește laicilor tranziția asta nenorocită, dar bag de samă că nici ierarhilor nu prea le iese! Constat că biserica strămoșească face jocuri politice, sfințește autovehicule și devine cel mai mare investitor imobiliar din țară. Dorin Popa: Îmi pare rău. În 1994, bunul părinte Galeriu m-a dus deasupra Sucevei să văd o nouă ctitorie pentru oamenii sărmani a Î.P.S. Pimen. L-am găsit acolo pe arhiepiscop, îmbrăcat în salopete și
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
păstorește. De altfel, cu părere de rău trebuie să constat că biserica strămoșească uită tot mai mult de sufletele noastre, face jocuri politice, sfințește autovehicule și alte obiecte care nu mi se par de sfințit și devine cel mai mare investitor imobiliar și funciar din țară. Nu prea le reușește laicilor tranziția asta nenorocită, dar bag de samă că nici ierarhilor nu prea le iese! Dorin Popa: Ar fi multe de zis, aici, dar nu pot uita nici că, în vreme ce Ion
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
avantajos să nu fii membru PCR / 164 Nu prea le reușește laicilor tranziția asta nenorocită, dar bag de samă că nici ierarhilor nu prea le iese! Constat că biserica strămoșească face jocuri politice, sfințește autovehicule și devine cel mai mare investitor imobiliar din țară. / 170 Până în 1997, dragostea asta a mea față de Polonia era cumva abstractă știam nume, evenimente, date... Când am văzut-o a fost o confirmare completă a dragostei mele îndepărtate. Mă simt un fel de polonez care nu
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
de construcție și de alte feluri, nu e limpede cum au susținut autoritățile centrale italiene eforturile economice ale acestor firme. În schimb, rolul statului a fost crucial În finanțarea schimbărilor de anvergură, care nu stăteau În puterea inițiativei individuale sau investitorilor particulari: aportul de capital nonguvernamental În Europa a fost mult timp o raritate, iar investițiile private din America nu au luat locul Planului Marshall sau asistenței militare decât pe la sfârșitul anilor ’50. În Italia, Cassa per il Mezzogiorno, susținută de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a apelat nici pentru investiții, nici pentru importuri. Prin urmare, țara era cufundată În sărăcie, iar majoritatea populației lucra În mici ferme familiale În nord sau pe latifundii În sud. Lipsită de capital local pentru finanțarea industriei și vădit ostilă investitorilor străini, Portugalia depindea masiv de exportul sau reexportul bunurilor primare, inclusiv al propriilor oameni. Salazar s-a mândrit până la moarte cu două lucruri: că a ținut Portugalia În afara războaielor devastatoare ale secolului XX și că a cârmuit-o abil Între
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
care aveau nevoie de asistență și să le aloce fonduri comunitare: Banca Europeană de Investiții, creată la insistențele Italiei. Însă o generație mai târziu, cheltuielile regionale (sub formă de subvenții În bani lichizi, ajutor direct, credite și alte facilități pentru investitori) erau principala sursă de expansiune bugetară la Bruxelles și constituiau de departe cea mai influentă pârghie de care dispunea Comunitatea. Motivul era confluența dintre politica regionalistă din interiorul diferitelor state membre și diferențele economice crescânde dintre acestea. În primii ani
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Dublin sau Londra pentru a Încuraja și chiar suplimenta generozitatea Bruxelles-ului. Aceste aranjamente le conveneau tuturor: vistieria europeană pierdea milioane de dolari pentru a subvenționa turismul În vestul depopulat al Irlandei sau acordând scutiri de impozite pentru a atrage investitori În zonele cu șomaj cronic precum Lorena sau Glasgow, dar (fie și numai pentru că era În interesul lor) beneficiarii deveneau „europeni” loiali. Irlanda a reușit să Înlocuiască sau să modernizeze cea mai mare parte a infrastructurii deteriorate de transport și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
intervenție, reținând de obicei o parte din acțiuni chiar și la firmele private. Astfel, În Franța, privatizarea Însăși a fost un proces strict reglementat - pachetele majoritare au ajuns exact la firmele și Întreprinderile pe care statul se putea baza, iar investitorii internaționali au rămas ani de zile suspicioși, cum era și normal. Cu toatea acestea, pentru Franța schimbările au fost vitale: țara se sincroniza din nou cu evenimentele din Europa și din lume. Poate că este momentul să facem o precizare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
depindeau În mai mare măsură decât cehii de slujbele din fabrici, uzine și mine Învechite și neprofitabile, aflate În proprietatea statului - „Întreprinderi” pentru ale căror produse nu mai exista o piață protejată și care nu puteau atrage capital străin sau investitori privați. Pentru unele cercuri politice și de afaceri din Praga, Slovacia era o moștenire Împovărătoare. Între timp, Opinia Publică Împotriva Violenței s-a destrămat din motive similare. Cea mai marcantă personalitate a sa era acum Vladimir Mečiar, un fost boxer
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
bine cunoscut istoricilor regiunii - invocând riscul de „a copia orbește experiența străinilor”. După ce trecuseră prin mlaștina disperării economice la Începutul anilor ’90, statele foste comuniste din primul grup au ieșit la liman pe o fundație mai stabilă, capabile să atragă investitori occidentali și să aspire la o eventuală intrare În Uniunea Europeană. Succesul strategiilor economice ale Poloniei sau ale Estoniei, prin comparație cu soarta României sau a Ucrainei, este evident pentru orice vizitator. Judecate după activitatea micilor Întreprinzători sau optimismul opiniei publice
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
rețele de partid și al fostelor servicii secrete. La 14 ani de la căderea lui Ceaușescu, 66% din industria românească se afla Încă În proprietatea statului, deși unele Întreprinderi mai profitabile și mai interesante trecuseră În proprietate privată. În mod explicabil, investitorii străini au evitat cu precauție mulți ani să-și riște capitalul În astfel de țări: perspectiva unor profituri substanțiale era umbrită de absența cronică a unui cadru legislativ pentru protejarea investițiilor. În alte țări din Europa Centrală soarta le era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au evitat cu precauție mulți ani să-și riște capitalul În astfel de țări: perspectiva unor profituri substanțiale era umbrită de absența cronică a unui cadru legislativ pentru protejarea investițiilor. În alte țări din Europa Centrală soarta le era favorabilă investitorilor străini, fie și numai pentru că perspectiva aderării la UE accelera toate reformele instituționale și legislative. Chiar și În aceste condiții, o mare parte din volumul inițial al privatizărilor În Ungaria sau Polonia a constat fie În convertirea În afaceri legale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de pe piața neagră a epocii comuniste, fie În vânzarea rapidă a componentelor viabile ale Întreprinderilor de stat către antreprenori locali sprijiniți de capital străin. La trei ani de la revoluție, doar 16% din unitățile de stat poloneze le fuseseră vândute unor investitori privați. În Republica Cehă, o ingenioasă schemă de privatizare pe cupoane le oferea cetățenilor șansa de a cumpăra acțiuni În Întreprinderile de stat, Într-o tentativă de a crea o națiune de capitaliști. Dar În anii imediat următori procedeul nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
caracter distinct - Bretania, de pildă, sau munții depopulați din nordul regiunii Languedoc - erau și cele mai dependente, de zeci de ani, de mărinimia guvernului. Totul, de la cheltuieli de infrastructură pentru liniile ferate de mare viteză până la reduceri ale impozitelor pentru investitorii locali, venea de la Paris; puținii separatiști bretoni sau occitani care mai rămăseseră, de regulă militanți vârstnici, relicve ale entuziasmului șaizecist, nu au avut niciodată succes. Dimpotrivă, zone bogate ca regiunea Ron-Alpi de lângă Lyon și Grenoble ar fi prosperat pe cont
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
experiență, monedele instabile, granițele permeabile. Cetățenii lor săraci și lipsiți de posibilități fie ar fi luat calea Vestului În căutare de muncă și asistență socială, fie ar fi rămas acasă și ar fi acceptat salarii derizorii - tentând astfel patronii și investitorii să abandoneze vechile membre UE. și Într-un caz, și În celălalt, ei constituiau o amenințare. Se spunea că Europa Occidentală riscă să fie „invadată”: un ecou Îndepărtat, dar inconfundabil al temerii herderiene față de tropotul „sălbaticilor” din estul Europei. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din datoria Germaniei. Existau Însă și dezavantaje: producătorii europeni, ale căror marje de profit erau afectate de salariile mari și costul mâinii de lucru calificate din Germania, Franța sau Suedia, aveau acum libertatea de a căuta peste hotare nu numai investitori, ci și o forță de muncă mai flexibilă și necostisitoare. În loc să importe mână de lucru ieftină din țările sărace, ca În trecut, firmele germane, britanice sau franceze au descoperit acum că era mai eficient să-și exporte fabricile În Brazilia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
superioare) În Slovacia sau Polonia. O populație Îmbătrânită, o educație slabă, o putere de cumpărare redusă, plecarea În vest a lucrătorilor calificați și ostilitatea Înveterată față de străini a celor din țară făceau din estul Germaniei o opțiune vădit neatrăgătoare pentru investitorii din afară, care aveau acum multe alte posibilități. În 2004, rata șomajului În fosta RFG era de 8,5%; În fosta RDG, el depășea 19%. În luna septembrie a acelui an, Partidul Democratic Național, o grupare neonazistă, a obținut 9
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
înțelegeri a competitivității și funcției nulității acesteia. Uniunea Europeană a precizat: ,,funcția principală a unei întreprinderi este aceea de a crea valoare prin producerea de bunuri și servicii de care are nevoie societatea și, prin aceasta, de a genera profit pentru investitorii și deținătorii săi de interese ca și bunăstare pentru societate, în mod particular printr-un permanent proces de creare de noi locuri de muncă”<footnote Corporate Social Responsibility. A Business Contribution to Sustainable Development, Commission of the European Communities, COM
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
economiei de a asigura populației sale atât standarde de viață superioare și în permanență creștere, cât și rate superioare de angajare pe baze durabile”11. Managementul resurselor umane se va concepe și judeca dintr-o perspectivă largă, care îmbină interesele investitorilor, salariaților, cetățenilor și societății. În sfârșit, o modificare majoră este în curs de realizare, în ceea ce privește managementul resurselor umane: de la o ,,funcție” particulară, secundară, pusă în sarcina unei direcții de personal subordonate direcțiilor ,,productive” și care împlinea cerințe generate în sfera
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
modifică chiar modul de a defini o întreprindere prin aceea că „funcția principală a unei întreprinderi este de a crea valoare, prin producerea de bunuri și servicii de care are nevoie societatea și prin aceasta, de a genera profit pentru investitorii și deținătorii săi de interese și bunăstare pentru societate, în mod particular, printr-un permanent proces de creare de locuri de muncă”<footnote Corporate Social Resposibility. A Business Contribution to Sustainable Development, p. 5. footnote>. Strategiile managementului resurselor umane axate
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
să le cunoască bine, în întregime, și să le înțeleagă menirea; caracterul realist bine fundamentat pe cunoașterea publicului, capacitatea sa de a îndeplini obligațiile (veniturile în raport cu taxele și impozitele), valențele stimulative ale unor prevederi (rolul sistemului de impozitare în stimularea investitorilor); caracterul flexibil al managementului în raport cu tipul de activitate (a se vedea cele ce urmează); caracterul democrat al relațiilor salariat public, bazat pe respectarea drepturilor și obligațiilor reciproce. Intervenția unor organizații neguvernamentale, axate pe protecția cetățenilor, în raporturile lor cu organele
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
linie de gândire, Davis propune imaginea mai multor centre spirituale din care se naște capitalismul (apud So, 1990): cumpărători și vânzători, care cultivă un spirit al valorii creditului (încrederii); antreprenorii sunt „locul” și sursa unui spirit care promovează riscul asumat; investitorii întrețin într-o societate un spirit care inspiră amânarea gratificării; managerii induc în societate un spirit de disciplină. Există deci mai multe centre de energii potențiale pentru modernizare în societate. Teoria baricadelor Davis, ale cărui idei le prezentăm prin mijlocirea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
provenea din zone dispuse să accepte un risc ridicat al investiției - din Orientul Apropiat sau din zona middle-class-ului european - sau chiar din periferia marilor companii occidentale, care însă nu riscau în România sume mai mari decât cele accesibile oricărui mic investitor occidental. Acest nou tip de sector privat era ceva „mai capitalist” decât sectorul micilor investitori autohtoni, dar se menținea la periferia sistemului, a economiei și a societății. Pentru a înțelege construcția postcomunistă a capitalismului, trebuie să pornim de la această restricție
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
din zona middle-class-ului european - sau chiar din periferia marilor companii occidentale, care însă nu riscau în România sume mai mari decât cele accesibile oricărui mic investitor occidental. Acest nou tip de sector privat era ceva „mai capitalist” decât sectorul micilor investitori autohtoni, dar se menținea la periferia sistemului, a economiei și a societății. Pentru a înțelege construcția postcomunistă a capitalismului, trebuie să pornim de la această restricție extrem de importantă, pe care teoria economică și socială occidentală a refuzat să o ia în
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
nu mai atinge decât 1,9 miliarde de dolari. În același timp, marile companii europene din cele mai diferite industrii - ciment, comunicații, bănci, petrol, mașini-unelte, cauciuc, automobile etc. - încep să își îndrepte atenția inclusiv spre România. Începe perioada privatizărilor cu investitor străin strategic și, totodată, a competiției pentru economia românească dintre capitalul străin și cel românesc. 1997-2005 este, din punct de vedere sociologic, perioada cea mai interesantă a tranziției românești. Până în 1996, tranziția capitalistă românească avea, în mare măsură, trăsăturile unei
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]