3,598 matches
-
cât mai e până dimineață, se smiorcăie din când în când și lovește masa cu grămăjoare de scrum și bălți de rachiu care saltă, sar. Sau ceva de genul ăsta. E așa de supărat, că nu poate nici să se îmbete. Ce mai vreți să știți despre el? Odată a lins 17 beri. Recordul lui. Altă dată, la două noaptea, discutam în baie la cămin despre actualitatea operei lui Jules Verne. Stăteam în baie și, cu vreo oră mai devreme, ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Un meschin. Nu venise la spital la mine. De fapt, mai nimeni dintre căcănarii ăștia nu se obosise să mă viziteze. Io eram bun când aveam garsoniera aia unde se refugiau când voiau să și-o tragă și să se îmbete. Toți niște meschini. Șmecheri ratați. În lumea asta mizerabilă, șmecheria rămâne singura formă de demnitate, zicea cineva. O lume de idioți cu mâna uscată și ureche de tinichea. Bălănescu o să ajungă probabil și el într-o zi să-și facă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
folosesc. În prelungirea bancului. Dar, mă rog, se abține. Până la urmă, o fixează pe una. O să se ia de ea, bebeluș, ești în plus! O să-i zică. - Hai, dă o bere! Că merită și băiatu’! Hai că vreau să mă îmbăt și să fac nenorociri! Normal, tipa se vaită că n-are bani, ocazie cu care Pif începe iarăși lamentațiile despre viața asta nenorocită, toți te bate, toți te-njură. Atacă. Nu știe decât să atace. Pentru a nu fi atacat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ar putea spune că-l simpatiza pe tata, avea totuși un dinte împotriva lui: deși îi medita fata la matematică, tata îl deranja profund prin ceva anume, prin numele său. Odată, la un chef făcut împreună cu aghiotanții lui, când se îmbătase criță, comandantul chiar izbucnise furios: -Ce pizda mă-sii de nume e ăsta, bă. Auzi, Vodă, n-a mai găsit cum să se cheme decât Vodă, nu suport, bă, nu suport. Spuneți-i lu bou ăsta să-și schimbe numele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ca ei De o seamă de lucruri e mai bine să nu pomenești. Cum ar fi, de pildă, fascinația exercitată de cărți asupra unor persoane cu delicate dificultăți de raportare. Târgurile de carte sunt pline de ciudați. Pe unii îi îmbată mirosul hârtiei tipărite, îi hipnotizează frumusețea coperților, iar sentimentul că sunt și ei de-acolo, din lumea cărților, îi ține în viață. La cum arată aceștia când mișună prin preajma buchiniștilor pe la lansări și prin biblioteci, nici nu poți să bănuiești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
i-a venit lui dom’ colonel Panțâru. Cred că era beat și avea ciudă pe dumneavoastră că plecați mereu, și el nu fusese decât în delegații la ruși și la redegiști.“ Explicația însă era alta. Colonelul, mai ales când se îmbăta, îl ura pe bariton. Pur și simplu nu înțelegea de ce Partidul și Republica Socialistă România nu putea să le facă nimic câtorva cântăreți și doctori. La doctori, mai înțelegea, că erau mamoși și toți tovarășii ajungeau cu nevestele la mâna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
fondurile electorale, să primească note de plată de la spălătorii, să fie dat la televizor sau să fie tras în țeapă. Dar nu s-a întâmplat nimic. S-a enervat o singură dată, când poetul județului a întrebat de onorariul său. Îmbătându-se într-o seară cu contracandidatul opoziției, Agache, primarul a pomenit de poet într-un fel duios, la care nu s-ar fi așteptat nimeni. A zis: „E o chestie și cu arta asta. Dacă, bineînțeles, nu costă mult. Doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
dezmorțească nițel atmosfera din acea seară, s-a dus în baie și și-a dat-o jos. Efectul a fost cel scontat: bărbierit, arăta aidoma unui actor rus de care toți invitații, cu excepția mea, aveau cunoștință. Iar după ce s-a îmbătat și s-a purtat exact ca orice rus, după ce a turnat în el două, trei stacane de vodcă, femeile au început să țipe „Vai“ și „Oh, oh!“ și s-a trecut la alt subiect. Numai eu n-am fost deloc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
să-i pronunțe numele sinistrului cu teamă și cu un soi de evlavie mai degrabă civilă decât militărească. Nu fiindcă ar fi devenit și mai sinistru. Colonelul Clăpocea era la fel de sinistru ca înainte. Își înjura trupa, își bătea nevasta, se îmbăta ca porcul, se bășea în front, scria delațiuni despre superiori la comandament, însă de la un timp avea sclipiri de geniu. Dacă într-o discuție se amintea de Balzac, Clăpocea ridica privirea lui de bou patentat în tavan și, la repezeală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
corect, tu deștept - l-a lăudat Muhamad luându-l amical de umeri -, dar nu șef. Șef e numai al meu, tu mergi la fetele și băieții. Acum bem bere.“ Și l-a luat în birou la el, unde s-au îmbătat și au discutat despre bătrânețe până dimineața, când i-a găsit secretara dormind îmbrățișați pe canapeaua de piele. Muhamad, care împlinise de curând cincizeci de ani, i s-a destăinuit lui Butucel că el, având patru neveste, nu reușea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
își ziceau «generații». Nu eram respins. Aș spune mai degrabă că eram simpatizat. Și totuși ținut la distanță. Dar hai s-o luăm de la cauza cauzelor. Dumitale îți place să bei?“ Reporterul a răspuns că bea cu moderație. „Te-ai îmbătat ca porcul vreodată?“, a insistat bătrânul. Reporterul a răspuns că beat cu adevărat n-a fost niciodată. După mai multe întrebări ale bătrânului, reporterul a admis că, de fapt, nu bea deloc, dar că încearcă să „socializeze“ stând cu paharul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
au ajutat și ne-au găsit În fiecare zi de mîncare). Dincolo de acest minor război rece, viața era incredibil de plăcută. Pe 14 au dat o petrecere pentru mine, cu o grămadă de pisco, un fel de gin care te Îmbată extraordinar. Directorul coloniei a ținut un toast În cinstea noastră și, sub inspirația spirtoaselor, i-am răspuns printr-un discurs panamerican În esența sa, primind aplauze Însuflețite de la audiența semnificativă - și semnificativ de beată. Am rămas acolo ceva mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
fie lui bine. În momentul acela se prefăcea că uită toate durerile, toate tristețile și dezamăgirile pe care le îndurase, se prefăcea că uită necruțătoarea singurătate care-l pândea la fiecare pas de după zgomotoasele aparențe ale unei vieți deșarte, se îmbăta cu mirajul succeselor virtuale, cu iluzia indiferenței sale de om superior, și încerca să creadă cu toată sinceritatea în realitatea acestei fericiri înșelătoare... De fapt, din cauza asta ținea el la Atti: băiatul acesta, nefericit prin definiție, îi dădea iluzia propriei
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
umblam zi și noapte pe străzile pestrițe din centrul Bucureștilor, mă băteam pe bilete la diversele spectacole și concerte, mă îmbulzeam în fața estradelor înălțate sub cerul înstelat, pe care evoluau non-stop echipe de dansuri, coruri și ansambluri în costume multicolore, îmbătându-ne de muzica lor uneori precară, dar mai cu seamă de prezența lor neașteptată și incre dibilă alături de noi, cei pierduți la capătul unei lumi uitate de Dumnezeu, de istorie și de contemporaneitate... Teatrul de Artă din Moscova, ansamblul de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
-i pe toți descum păniți de această neașteptată și neîmplinită aventură. 25 ianuarie 1954 Nu mă mai plictisesc cu mine însumi! Aceasta este încă o caracteristică a noii mele stări de spirit. Sunt într-o perioadă etică și absolută. Mă îmbăt de simțământul propriei mele forțe: o anumită gravitate senină, susținută de disciplină interioară și exterioară. În toate acestea însă și un dram de autoadmirare și mulțumire de sine, într-o așa măsură, încât așteptam cu nerăbdare sosirea lui Atti pentru
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și exterioară. În toate acestea însă și un dram de autoadmirare și mulțumire de sine, într-o așa măsură, încât așteptam cu nerăbdare sosirea lui Atti pentru a-mi revărsa extazul și bucuria demons trativă înaintea privirilor sale nedumerite. Mă îmbătam de măre ția propriilor mele porniri și virtualități! Bineînțeles, Atti a avut grijă să mă coboare pe pământ și să-mi răstălmăcească în mod pozitivist și pământesc visările-mi cerești. N am protestat decât cu jumătate de gură. Fie că
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
acelor timpuri, în seara din aju nul zilei de 23 august, exact la două luni după arestare, am fost eliberat. Odată cu mine a fost eliberat și Nicu E. Am mers împreună cu dânsul pe jos, din Calea Victoriei și până în Mircea Vodă, îmbătându-ne de splendida seară de vară... Odată cu aceasta, am profitat să-i arăt unde locuiam, pentru orice even tualitate... Teama s-a istovit. A rămas doar speranța! Sabia lui Damocles 25 august 1955 M-am întors luni seară, la ora
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
pregătea o nouă vânătoare de vrăjitoare cam în toată țara și vizând în primul rând pe intelectuali. Or, asta mă privea! Cum de mai puteam să scriu poezii? Eu nu aveam habar de nimic. Claustrat în micul meu „Cabinet rece“, îmbătat de ultima mea dragoste, oarecum detașat de vechii mei prieteni, care nu aveau nici un acces la această fericire a mea, cum de altfel nu aveau nici părinții, căci prietenul meu din urmă îmi impusese păstrarea unui secret ezoteric, eram cu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cu o mână îndelung rutinată. Menajul mergea oarecum bine, viața era suportabilă. Al doilea flashback: atunci când cărarea și cozile sunt strâmbe rău de tot, capul meu arată ca strivit, fața mi-e distorsionată. Asta înseamnă că aseară tata s-a îmbătat criță - mama plângea când mă pieptăna, o incomodam, eram o ghiulea de picioarele ei, făcând-o - cum îmi spunea adeseori - să ezite în fața unui divorț. În fine, al treilea flashback: când atât cărarea, cât și cozile sunt în ordine, iar
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ci în parfumul amețitor al florilor de salcâm, pe fondul zumzăitului cantabil și liniștitor al neobositelor albine el, mortul Lazăr -, ar fi înviat instantaneu, chiar dacă ar fi fost trecut râul Stix de 365 de zile. Parfumul florilor de salcâm te îmbătau, te amețeau, făcându-te să te crezi în Rai ori în grădinile suspendate aparținând alteței sale regale Semiramida. Salcâmi, puternici paznici de câmpie De voi se frânge cumplita vijelie Și îmblânzită vine înspre noi Sub forma binecuvântatei ploi. Parfumul tău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ordinii publice i se ridicase tensiunea la cote nepermise, așa că sistemul intern de protecție al sănătății și integrității sale corporale a acționat ca o supapă de refulare, obligându-l să ia urgent măsuri. Ce-aveți, mă, jigodiile dracului? V-ați îmbătat mă, împiedicaților? Sus! Sus, stârpiturile naibii! Și două cizme bine lustruite au fost proiectate în viteză, cu ură și dușmănie, spre corpurile noastre prăbușite. Sandu era mai puternic așa a fost toată viața și s-a ridicat mai iute. Eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
funcționari bancari, costum-cravată-BMW. De notat și faptul că beau de 2-3 ori mai mult decât o facem noi, în România, la vârsta lor. Beau haotic, fără metodă și plăcere, având parcă înșurubat în minte un singur lucru, cum să se îmbete cât mai repede și mai eficient. Îmi amintesc de bucuria cu care tăiam noi slănina pe o bucată de lemn, cu gândul la țuica și vinul din damigene, dar și la discuțiile și muzica noastră. Lucrez ca serveur (chelner, dar
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
idee, reclama reprezintă un panou scorojit, ars de ploaie și de vânt, pe care stă scris cu litere chirilice numele unor localități din Ukraina. Textul însoțitor sună astfel: Noi începem să zburăm de acolo unde alții se opresc". Degeaba ne îmbătăm cu apă rece, degeaba guvernele noastre investesc milioane de euro în campanii inutile de branding. Realitatea este acolo, sub forma unui panou scorojit care duce spre o localitate de care nu a auzit nimeni, bună să fie exploatată doar pentru
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pastramă ce-mi aduce aminte de pastrama din România. Țin foarte mult la proprietarul magazinului. Primăria din Geneva a interzis prin ordonanță vânzarea alcoolului după ora 21.00, din cauza bandelor de adolescenți care găseau că este foarte cool să se îmbete ca animalele, direct în stradă, cu berea cumpărată de la aceste mici magazine non-stop. Elvețienii respectă regula fără excepție, nu fac nicio diferență între puștanii teribiliști și muncitorii însetați sau familiile care se uită la televizor. Într-o seară de vară
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ghiara-ți de hienă; Știm cât de meșter ești în coțcării; Nu ne-amăgești cu glasu-ți de sirenă! L-am auzit destul, când ne furau Baronii tăi, petrolul, altădată; Iar noi jucam așa cum ne cântau. Cântarea ta azi nu ne mai îmbată!“ („Radio Europa Liberă“, trad. de Lazăr Iliescu, Viața românească, anul X, nr. 7, iulie 1957, p. 77) E necesar să subliniem că în vreme ce în lumea liberă există oameni care învață românește pentru a putea citi pe Creangă în limba lui
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]