3,501 matches
-
Dimineață am fost vulgar cu doamna Teona ah, imaginea aceea a copilului venind cu brațele deschise spre mine ! -, acum am fost brutal cu doamna Cristina... Cum mă voi purta, oare, deseară cu o femeie?!... Cu ce suflet mai pot visa îmbrățișarea unei femei, cînd brațele mele au fost în stare să bruscheze?!... Ce s-a întîmplat cu mine?! Cum de-am devenit o brută?! Am să găsesc, oare, cuvinte să-i explic Cristinei?!... Căci trebuie să-i explic. Nu pot ieși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
a oprit asupra ei... Am încercat timid, nu știu cum să-ți spun... Parcă eram adolescent. Învățat cu femei căsătorite, descopeream că nu mi-am trăit adolescența... Cîteva filme, sărutări de mînă la despărțire în fața casei unde locuia... Au fost și cîteva îmbrățișări... Eu eram încă în emoțiile începutului la Sinteză; livrasem primele cisterne și așteptam părerea beneficiarilor. Silvia lucra la laborator și părea fericită. După cîteva săptămîni, a început dintr-o dată să se comporte ciudat, să fie schimbată, aproape speriată... N-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
înlătura cu activitate ori [prin] brutalitățile și miile de necazuri ale vieții, ci un dor care întinde coardele inimii și minții până la nimicire. Îți va veni scrisoarea aceasta poate în preajma zilei tale: nu știu ce amintire să ți trimet caldă ca o îmbrățișare, din vraful amintirilor noastre comune, de ziua ta... Ți aduci aminte când am venit să te iau de la Notre Dame, în ajunul zilei tale, și aveam în poșetă inelul cu diamantul mic? Teoriile tale asupra bijuteriilor? Și a doua zi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
voce! Mă uit - și o văd pe Suze în capul scărilor, într-un capot din tartan, cu părul blond liber pe spate și cu un zâmbet încântat. — Suze! Mă reped pe scări și o îmbrățișez strâns. Când mă desprind din îmbrățișare, amândouă avem ochii ușor înroșiți, și scot un hohot de râs cam stângaci. Doamne, ce dor mi-a fost de Suze, mai mult decât am crezut. — Hai la mine în cameră! zice Suze, luându-mi mâna. Hai să-mi vezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
eroica hotărâre a Majestății Tale și de la înțelegerea rosturilor țării și adevăratelor ei interese. Astăzi s-au mai distrus zarva, certurile, bătăile electorale și chiar omorurile și în locul lor se va întrona liniștea, munca, pacea și unirea, pecetluite pe frățeștile îmbrățișări ale poporului, ca în timpurile legendare. Cu adresa nr.4738 din aprilie 1938 se comunică primăriilor din județ să ia cunoștință de raportul cuprins în ID regal nr.1422 publicat în M.O. nr.75 din 31 martie 1938 prin
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
mi le consacri! Ai pus în profilul atât de sugestiv, din gazetă, tot ce era de reținut. Liniile alternând între evocare și axiologie, ritmul frazării și vibrația afectivă relevă o certă artă a compoziției... Mulțumiri și gratitudine! Dumitale o caldă îmbrățișare și urări de noi realizări - iar Doamnei - respectuoase omagii. Cu prietenie. Constantin Ciopraga </citation> (43) Calde mulțumiri, iubite domnule Călin, Cele mai bune urări de viață lungă, de sănătate deplină, de mari realizări și de bucurii în familie -, vă adresează
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
văzut că în ziarul de azi s-a anunțat admiterea pentru 10-25 martie. (La Iași, la franceză - l[im]b[ă] și lit[eratură] - conducător e N.I. Popa.) închei această scrisoare, rugînd-o pe dna Ani să primească omagiul meu și îmbrățișarea caldă a soției mele. Cu toată amiciția, Mihai Drăgan P.S. Fratele meu te întreabă dacă recenzia la I. Pop mai apare. </citation> (14) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”14 aprilie 1967”> Iubite domnule Costel, Te-am așteptat să
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
decât să râd nandu arată mai mult ca niște personaje din desene animate decât ca niște atacatori furioși. Ajungem în fața casei și pe masă văd două maimuțe păroase, ceva mai mici de jumătate de metru fiecare, odihnindu-se într-o îmbrățișare drăgăstoasă. „Chita și Pancho . Sunt foarte prietenoși dar Chita este însărcinată și are un comportament cam hormonal. Săracul Pancho, nu mai știe ce să-i facă pentru a o vedea fericită.” Trecem pe lângă masă, Chita tresare deranjată neplăcut de prezența
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
răzvrătită ca el și de care Charles se îndrăgostește. și, în cursul unei excursii la Veneția, i-l prezintă pe tatăl său, renegatul lord Marchmain (Michael Gambon), care, simțindu-se sufocat de religiozitatea înverșunată de la Brideshead, s-a refugiat în îmbrățișarea unei amante, a unei clime mai blînde și a unui catolicism mai relaxat. Povestea e despre cum îi pierde Charles pe acești oameni dragi, unul cîte unul, în ghearele religiei lor, și despre cum ajunge el însuși să se plece
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
ocazie în care Domnul a vorbit, prezent fiind de data asta fratele George Pîrlitu, secretarul de atunci al Conferinței Muntenia (actualul președinte). S-au legat noi prietenii, s-au relegat cele vechi, s-au depănat amintiri, s-au rostit legăminte, îmbrățișări, cărți, flori și lacrimi, multe lacrimi... Iată ce înseamnă ca cineva să prindă murmurul abia perceptibil al Duhului Sfânt și să purceadă la treabă indiferent de costuri. Ce ar fi fost dacă cele aproape 200 de suflete nu ar fi
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
asupra nevoilor altora, și faci totul cât mai bine cu putință, vei găsi fericirea. Am învățat că de câte ori suferi, nu ești singurul. Am învățat că în fiecare zi trebuie să ajuți pe cineva. Oamenii iubesc o strângere de mână, o îmbrățișare caldă sau o simplă bătaie pe umăr. Am învățat că tot mai am o mulțime de lucruri de învățat. În încheiere, doresc să le ofer tuturor tinerilor atât celor din familia mea, cât și celor din familia creștină, o poezie
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
și Toader Gâza cu soțiile lor Tinca și Ileana, surori ale Mariei, precum și Ion Cocuz. Toți se întâlniseră la târg și s-au gândit să urce la deal să vadă ce mai spun și cum se descurcă soții Gheorghiu. După îmbrățișările și pupăturile obișnuite, se îndreptară spre odaia mare, de din jos, așezându-se care cum au găsit locuri. Au început să vorbească despre frământările lor, despre veștile ce le-au primit de la Mihai care servea pe vasul de război Mărășești
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cărunte ori complet albe veneau la marea manifestație de suflet!... Se țin conferințe și comunicări pe diferite teme, conform unui program amplu, bine gândit. Foștii și actualii elevi, foștii și actualii profesori se întâlneau într-un cadru deosebit, solemn! Multe îmbrățișări și uneori și lacrimi ascunse cu stângăcie de cei în cauză! Cu unii dintre foștii profesori apropiați orașului și zonei respective mă întâlnisem în diferite împrejurări, cu respectul rolului avut în formarea mea intelectuală, precum și a vârstei ce le conferea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
semn de împăcare mă mai îmbrățișează încă o dată. Pot fi uitate asemenea emoții, asemenea bucurii? Tocmai când prof. Cucu mă îmbrățișa, printre participanți zăresc apropiindu-se încet pe bunul și blândul profesor de geografie, Apostoleanu Victor. Încă nu scăpasem din îmbrățișarea de care spuneam, că mă și simt mângâiat părintește pe obraz de prof. Apostoleanu, care în mod admirativ îmi spune: „Măi, dragă M., prea bun elev mi-ai fost! Învățai atât de bine, te purtai atât de respectuos și de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
zăpăceala aceea chiar nu știam cine putea fi uriașul care aproape mă sufoca cu toată făptura sa gigantică, a mormăit ceva și... m-am luminat. Cu excelenta mea memorie auditivă recunosc pe colegul Nicolae Pircov, basarabean din localitatea Calceva. Alte îmbrățișări între foștii elevi și foștii profesori după 35 de ani! Colegul Ghiță Iovu strânge în brațe cu putere de prof. Victor Apostoleanu asemuindu l cu unul dintre colegii noștri. Șăgalnic, profesorul protestează formal, dar e foarte mulțumit de confuzia făcută
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
plin de artiști și de "lume subțire"). Zis și făcut. Ne-am plimbat puțin pe străduțele încărcate de istorie și la ora convenită pășeam în pizzerie. Localul era plin, fiind bine situat și servind lucruri de foarte bună calitate. După îmbrățișările de rigoare, am luat loc la masa rezervată și "patronul", cu fața radiind de bucurie, alături de simpatica sa soție, tot româncă, a început să ne asalteze cu întrebări "ce servim?". Ne-a adus tot felul de aperitive excelente, unele pregătite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
apoi, luați de amintiri și de atmosfera plăcută creată, și-au dat drumul la voci, solo și duo.( Spre lauda lui, și "Pițarul" mai avea încă o voce foarte bună). A fost o întâlnire superbă, care s-a încheiat cu îmbrățișări și regrete pe la 3 dimineața! De la Viena am plecat cu trenul la Veneția, unde pe 8 mai era prevăzută inaugurarea Institutului Cultural. Pleca împreună cu noi și o bună cunoștință a mea și bineînțeles și a celorlalți, marele violonist Eugen Sârbu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pe lângă exponatele de la ambasadă, cele două vrednice doamne aducând de prin numeroasele lor familii lăzi de zestre, valize de călătorie ale emigranților, fotografii vechi... Vino de Honor a avut cam 50 de participanți, a durat 3 ore, desfășurate în amintiri, îmbrățișări, și fotografii, pe fundalul muzicii românești emise de casetofonul ambasadei. Am fost singurul diplomat din Montevideo care a participat la această întâlnire "de suflet", "bătându-le obrazul" colegilor că-și lasă neonorați compatrioții. Spre surprinderea mea, atenționarea a avut succes
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și în final congestie cerebrală și infarct! Când am demarat documentul, eram animat de cele mai bune intenții. Trăisem după decembrie '89 momentele emoționante ale "orașelor" și "satelor" românești înfrățite cu suratele lor din alte țări, cu ajutoare, delegații, burse, îmbrățișări peste frontiere. Există și o instituție internațională a "Orașelor înfrățite" și e o chestie de onoare, dar și de suflet, să știi că nu ești singur în lume, că ești legat prin nevăzute fire de locuitorii dint-un alt oraș și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
nu știam că nu o voi mai vedea niciodată: l-am strâns În brațe pe tata: mi-am Îmbrățișat prietenii, În special pe Lucu Andreescu, cel mai pur și mai fidel dintre toți: a venit rândul domnului Botta: Într-o Îmbrățișare de ultimă clipă, care a durat parcă o eternitate, am simțit că acest om Îmi transmite fiorul unui sfârșit care devenea iminent. Avea În el radarul unei sensibilități adânci. Nici pe el nu aveam să-l mai revăd. Odată cu decolarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
biletul rezervat pe Titanic. Îl vedeam deseori la Londra după ce fugise din Rusia lui Lenin. Întâlnirea noastră din gara Victoria În 1919 mi s-a Întipărit În minte: tata Îndreptându-se spre formalistul lui frate și cuprinzându-l Într-o Îmbrățișare de urs; el, dându-se Înapoi și repetând „MÎ v Anglii, mî v Anglii“ (suntem În Anglia). Micul și fermecătorul lui apartament era plin de suveniruri din India, de pildă, fotografii cu tineri ofițeri britanici. El este autorul cărții Calvarul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ale mobilelor, trandafirii brodați pe tapiseria lor. Pianul alb. Oglinda ovală. Atârnată de frânghii bine Întinse, cu fruntea ei pură, plecată, ea Încearcă să rețină mobilele ce stau să cadă și sclipitoarea pardoseală Înclinată care se Încăpățânează să alunece din Îmbrățișarea ei. Țurțurii de cristal ai policandrului, care emit un clinchet delicat (se mută obiecte În camera de sus, unde va locui Mademoiselle). Creioane colorate. Spectrul lor detaliat afișat pe cutie, dar niciodată reprezentat integral de cele dinăuntru. Stăm la o
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
oscilațiile lui În zbor, făcându-te să te simți și amețit, și posomorât. Luminile se stingeau. Lenski se lansa În primele versuri: Timpul - nu-i mult de atunci; Locul - un punct În care se Întâlnesc și curg Într-o frățească-mbrățișare, frumoasele Agrava și Kurah; acolo chiar Se Înălța un schit. Schitul cu cele două râuri apărea cuminte și rămânea acolo, Într-o sumbră transă (de-ar fi trecut peste el un torent să-l măture de acolo!) preț de vreo
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
potopească Moldova, și bătrânul Ștefan Vodă se perpelește în pojarul dragostei, pierdut în adâncul unor ochi albaștri ca marea! N-am timp de dragoste, Voichițo!! strigă deodată, brutal, să se convingă singur Pleacă!! Du-te la mânăstire!! Se smulge din îmbrățișare și pleacă. Din prag, o privește lung, îndelung, cu inima strânsă, cu o privire învăluitoare, să-i ia cu el imaginea din urmă: așa cum stă, în mijlocul paraclisului, cu ochii plecați, slăbuță, mică, mică, tremurând toată. Șoptește: Altfel nu se poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
am fost toți trei, tanti Tony, Doina și cu mine, la cinema, la „Patria”, ca să vedem Umbrelele din Cherbourg. Un film cântat, straniu, elegant și melancolic, de dragoste desigur, un film cu care s-au asociat strâns, ca într-o îmbrățișare colectivă, disperată, dragostea mea dureroasă pentru Doina din acea toamnă încă nesigură în ce privește viitorul nostru (cu o frumoasă disperare cântau și actorii din acel film), atmosfera cunoscutei săli „albastre”, cu fotolii plușate, pe jumătate goale la acea reprezentație și tocmai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]