KorAP: Find »[drukola/base=împreună & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...133 134 135 ...1922 >

48,029 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

până la urmă, și partea ei bună: Îi arătase că el ținea la ea, altfel nu s-ar fi deranjat În veci să se Întoarcă. Probabil că scăpase și el trenul, se gândi ea, și va trebui să ne petrecem noaptea Împreună, la Belgrad, poate chiar două nopți. Începu să viseze la hoteluri elegante, cine copioase și la el care-i punea mâna pe braț... Dr. Czinner se Întoarse iar spre fereastră. — Ne este foarte sete, spuse el. Nu ai puțin vin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
nu spună nimic. Să vorbească, să-și descrie durerea, să ceară ajutor ar fi Însemnat să-și scoată din minte, fie și pentru o clipă, fața lui. Urechile ei vor pierde sunetul vocii lui, care-i șoptește ce vor face Împreună În Constantinopol. N-o să fiu eu prima care uită, se gândi ea cu Încăpățânare, luptându-se cu toate celelalte imagini care Încercau să răzbată la suprafață - luminile purpurii ale mașinii parcate În josul străzii, privirea doctorului Czinner În lumina făcliei -, luptându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
pentru nepoata lui Stein i se cristaliză. Descoperirea faptului că mama ei fusese evreică Îl făcu s-o privească brusc cu mai mult interes. Devenea abordabilă și Myatt regreta că noaptea trecută fusese atât de țeapăn În compania ei. Cinaseră Împreună În tren la Întoarcerea lui din Subotica, dar el se comportase tot timpul ireproșabil. Spuse fără grabă: — Oh, da, am cunoscut-o pe domnișoara Pardoe În tren. De fapt, e jos În hol chiar acum. Am venit Împreună de la gară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
ei. Cinaseră Împreună În tren la Întoarcerea lui din Subotica, dar el se comportase tot timpul ireproșabil. Spuse fără grabă: — Oh, da, am cunoscut-o pe domnișoara Pardoe În tren. De fapt, e jos În hol chiar acum. Am venit Împreună de la gară. A fost rândul domnului Stein să-i cântărească cuvintele. Când vorbi, o făcu oarecum dintr-un alt unghi. — Sărmana fată nu are părinți. Nevastă-mea consideră că ar trebui s-o convingem să rămână aici. Înțelegeți, eu sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
de dragul tradiției, Înțelegeți - să fie cineva din familie În consiliul de administrație. Scoase un chicotit lung și candid: — Dar nu am nici un fiu. Nici măcar un nepot. Myatt spuse gânditor: — Va trebui să vă Încurajați nepoata. Râseră amândoi și coborâră scările Împreună. Janet Pardoe nu se vedea nicăieri. — Domnișoara Pardoe a ieșit? Îl Întrebă el pe domnul Kalebgian. Nu, domnule Myatt, domnișoara Pardoe tocmai s-a dus la restaurant cu domnul Savory. — Spune-le să-și amâne prânzul cu douăzeci de minute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
aproape că terminase cu Îmbrăcatul. Rochia Îi zăcea Întinsă pe pat și ea era În fața toaletei, pudrându-și brațele. — Ai Într-adevăr intenția să cinezi cu Savory? Întrebă Myatt. — Ei bine, așa am promis, spuse Janet. — Am fi putut cina Împreună la Pera Palace și apoi să mergem de-acolo la Petits Champs. — Ar fi fost minunat, nu-i așa? spuse Janet Pardoe. Începu să-și aranjeze sprîncenele c-o periuță. — Cine-i acolo? Myatt arătă cu degetul la o fotografie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

celebrei Playa Rosa. Erau doar vreo trei oameni pe plajă. Ce-ar fi să vii la mine acasă? — Mi-ar face mare plăcere, i-am răspuns, ridicându-mă de pe șezlong. — Am putea lua prânzul și să ne petrecem toată după-amiaza Împreună. Casa are cel mai tare living săpat În piatră. Mortal, nu alta, spuse ea, strângându-și sacul și punându-și sandalele aurii din piele. În Careyes este o idee general acceptată că lipsa unui salon de primire săpat În piatră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Blount, din familia Hamill Blount din Chicago, care familie, În funcție de persoana pe care o Întrebi, a cam pus bazele orașului Chicago. (Există tabăra Marshall Field și tabăra Hamill Blount, și niciodată cele două tabere nu se vor așeza la masă Împreună ca să ia cina În Clubul Chicago Racquet, dacă Înțelegeți ce vreau să spun.) Umblă zvonul cum că familia Blount deține mai multe obiecte de artă decât Guggenheim, mai multe proprietăți imobiliare decât lanțul McDonald’s și că seifurile cu bijuterii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
clipa În care l-am văzut. S-a nimerit ca el să locuiască aproape de mine În L.A. și am Început să ne Întâlnim la câteva săptămâni după nuntă. Cinci luni mai târziu, Hunter m-a cerut În căsătorie. Nu locuiserăm Împreună deloc, dar nu Îmi făceam griji. Hunter era o persoană fericită, nesofisticată, altruistă, nu era greu să stai lângă el. Nu era obsedat de sine, nu avea Îndoieli cu privire la sine, ceea ce Îl deosebea simțitor de alți iubiți de-ai mei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
4th Street și Waverly Place). Ca toate petrecerile de ziua ei, și aceasta, la mijloc de septembrie, era un bal mascat. Tema era Cupluri legendare și Lauren zicea că nu conta dacă te costumai Într-un cuplu care era Încă Împreună sau Într-unul care se destrămase, Într-unul aflat În viață ori Într-unul trecut În neființă, deoarece oricum, după ea, nimeni nu-și putea aminti genul ăsta de detalii despre astfel de oameni. Îi plăcea tema ei pentru că oaspeții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Revlon, dar a stat acolo special pentru Lauren, care de-abia dacă i-a vorbit și i-a spus că nu a auzit de el, ceea ce l-a făcut să fie nebun după ea. —Marci, am impresia că am fost Împreună la Brown, i-am spus. Ea se uită curioasă la mine pentru o clipă și apoi zise: —Sylvia... Wentworth? —Da. Ei, Sylvie Mortimer, acum că m-am căsătorit cu Hunter. —Felicitări, ne-a spus Milton. Sunteți un cuplu drăguț. — Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
tine, o auzeam zicând. O, nu, chiar nu... Pot să te sun eu Înapoi? Cât e ceasul acolo? ... OK? Vorbim mai târziu. Lauren reveni la telefon. —Of! Ce mai dramă! oftă ea. — Cine era? — Ce-ar fi să luăm prânzul Împreună mâine? zise, ignorând Întrebarea mea. Sigur, am spus. Puteam să o Întreb de Alixe atunci. —Unde? — Hai să stabilim dimineață. Pot să te sun la 11? În dimineața următoare, Lauren m-a sunat la atelier exact la ora 11. Ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Hunter era la fel de adorabil ca Întotdeauna și era foarte Însurat cu mine. —Scumpo, nu trebuia să faci asta, zău, spuse Hunter În dimineața următoare. —Așa am vrut eu, i-am răspuns. Îi adusesem micul dejun În pat și am stat Împreună deasupra plapumei, mestecând câte un croasant de la brutăria Balthazar, unde făcusem eu comandă. Pe la 8 fără un sfert, mi-a sunat telefonul mobil. Am răspuns. —Bună, Sylvie. Sunt Sophia. Ce mai faci? — Oh. Bună, am zis, un pic șocată. —Pot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
de minune, spuse Hunter Împăciuitor. Nu folosea niciodată ceva Împotriva mea; asta era una dintre cele mai grozave calități ale lui. Vii pentru o săptămână, apoi eu trebuie să merg la Frankfurt pentru zece zile și pe urmă ne Întoarcem Împreună Înapoi la New York. L-am sărutat pe Hunter și m-am băgat sub plapumă ca să fiu mai aproape de el. Brusc, mi-a venit o idee. — Știi ce, cred că se va nimeri chiar Înainte de weekendul În care Lauren merge la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
că ești aici. Voiam atât de mult să iau legătura cu tine. Serios? am făcut eu, mirată. Da. Alixe Carter zice că ar trebui să port ceva făcut de Thack la premiera Blondei fatale. Eu sunt Însoțitoarea Ninei. Am fost Împreună la școala pregătitoare. Suntem ca surorile. —Thackeray va fi foarte Încântat să te Îmbrace. Să mă suni neapărat pentru asta. Mă Întorc la New York la mijlocul săptămânii viitoare, i-am spus, pe un ton de afaceri. I-am dat Sophiei cartea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
costume al filmului Căsuța din prerie. Celeste stătea lângă un hamal cu pălărie minusculă pe scările de la Hotel Ritz În Place Vendome. Sub fotografie, scria: „Celeste - Paris Couture - Vară“ —Copilul arată ca un spiriduș, chicoti Hunter, când o văzu. Luam Împreună micul dejun acasă În dimineața de după Întoarcerea lui din Europa și ne distram deschizând maldărul de felicitări care sosiseră prin poștă. —Valerie este cel mai bun exemplu din New York de parvenire grosolană În societate, afirmă el. — Poftim, ia deschide-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
pachet. Nu poți să stabilești pentru altădată? Ce trebuie să faci așa de urgent Într-o seară de duminică? —Vechiul meu prieten din facultate a venit În oraș și aranjasem de o grămadă de timp cu el să luăm cina Împreună. Cred că am uitat să Îți spun. Nu e tipul cu care voiai să-i faci lipeala lui Lauren? —Ba da, chiar el, replică Hunter și Își puse jacheta pe el. — Păi, atunci, de ce să nu o sun pe Lauren

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
imprimată cu căpșune. Sunt plină de elan, am spus. Stabilisem cu Hunter, care plecase dimineață foarte devreme ca să schieze pe pârtia proaspătă, să ne Întâlnim la prânz la un restaurant de pe versantul muntelui, La P’tite Ravine, ca să luăm masa Împreună. Trei ore mai târziu, cu o durere intensă În picioare și cu glezna dreaptă blocată În unghi ascuțit față de gambă, nu aș fi avut cum să fiu mai dornică decât eram deja să scap de pe pârtie. „De ce o numi lumea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
de prooost... era la mine acasă. Am auzit-o din Întâmplare când vorbea la telefon. — Ce a spus, mai exact? Mă temeam de răspunsul lui Marci. Era ceva care avea legătură cu primirea unei bijuterii de la el și apoi plecau Împreună undeva. —Undeva? Unde? am Întrebat, sfârșită. Nu știu, dar sunt furioasă pe ea... să se poarte astfel. După ce eu, foarte generoasă, i-am Împrumutat ținuta mea Jet Set cu stea roșie. Singura persoană din lume care mai deține o astfel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
de tot felul de tâmpenii. Poate că totuși mai puteam să amân, măcar pentru o seară. Când le-am povestit lui Lauren și Marci ce se Întâmplase, au fost și ele la fel de nedumerite ca și mine. Ne luam micul dejun Împreună, În ziua următoare, la o masă liniștită dintr-un colț la Jack’s pe West 10th Street. Dar am văzut-o pe Sophia seara trecută, la Alixe. Ea avea pandantivul la gât, spuse Marci. Nu, am tresărit eu, incapabilă să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
șemineului. Era Îmbrăcată din cap până În picioare În cașmir alb și cu o vestă crem din blană. Părea să se amuze copios cu... Salome, cu care râdea isteric. Ce punea la cale Salome? Puțin mai Încolo, Valerie și Alixe sporovăiau Împreună. Ce se petrecea? Și unde era Lauren? Nu trebuia să fie și ea aici? M-am Îndreptat către Alixe și i-am șoptit: — Ce are de gând Salome? — Îmi place foarte mult colierul tău, Alixe! interveni Valerie, Înainte ca ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
fostul soț al lui Salome? Și unde era Lauren? Nu era nici urmă de ea. Între timp, Sophia, În stilul ei inimitabil, Îl asaltă pe Faisal exact ca un tigru care Își ucide prada. Douăzeci de minute mai târziu, plecau Împreună de acolo, ținându-se de braț, spre șocul invitaților adunați la petrecere. Singura persoana care nu părea să fie oripilată era Salome, care era cocoțată pe canapea, fericită, lipindu-se Întruna de Prince Angus. Când ușa se Închise după Sophia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

după o consolă Art Nouveau și dispare timp de câteva secunde bune. Mă grăbesc să o ajung din urmă, negăsindu-mi drumul, zicându-mi că, dacă reușim până la urmă să nimerim ieșirea de-aici, cred că ar trebui să rămânem împreună. Chiar în fața noastră se află un birou baroc. Lemn de pin negru lăcuit, cu scene persane în incrustații de argint, cu picioare rotunjite și tăbliile laterale ornamentate cu bucle și cochilii sculptate. Și, pe când mă conduce și mai adânc în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
pagina împăturită în buzunar, pun cartea la loc, desupra teancului. În sufragerie, cosmeticele sunt trântite grămadă pe jos. Helen a deschis fundul fals al trusei cosmetice. Înăuntru sunt așezate straturi de coliere, brățări, broșe mari și perechi de cercei prinși împreună, incrustate cu sclipiri frânte, roșii, verzi, galbene și albastre. Bijuterii. În mâinile lui Helen se desfășoară un colier lung cu pietre galbene și roșii, mai mari decât unghiile ei roz și lustruite. — La briliante, zice, te uiti să nu existe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
un șemineu; focul l-am făcut din sticlă de vitralii, cu o lumină care pâlpâia în spate. Pe masă am pus farfurii minuscule, iar Gina a stat până noaptea târziu să picteze trandafiri pe marginea fiecăreia. Atâtea nopți am stat împreună, fără televizor sau radio, după ce Katrin adormea; pe vremea aceea ni se părea un lucru atât de important... Așa erau cei doi din fotografia de nuntă. Casa era pentru cea de-a doua aniversare a lui Katrin. Totul trebuia să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]