4,849 matches
-
care ambele se regăsesc. Pînă și viața de zi cu zi pare a se risipi prin însăși rutina ei. Oamenii sînt gata să se lase duși de valurile entuziasmului, ale furiei. Sînt înclinați să tranșeze prin soluții simple probleme rămase încurcate în urma compromisurilor și a cîrpăcelilor. Dincolo de cerul mohorît, ei văd profilîndu-se curcubeul. În mod evident este vorba de criză, de dezordine cronică sau acută. Fără să știe, masele caută un om în stare să forțeze cursul lucrurilor, să sudeze din
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de entuziasm, emoții și așteptări Înalte Ă asta până ce s-a ridicat Moșul să vorbească. Privirea sa și expresia feței erau grăitoare. „Mi-e teamă că am niște vești proaste”, a Început el cu nesiguranță În glas. După ce s-a Încurcat În explicații legate de inventar, pierderi și scăderi, a ajuns În cele din urmă la finalul discursului. „Ideea este că”, a rezumat el, „n-am câștigat bani deloc”. Confruntat cu o tăcere mormântală, el a continuat să vorbească stânjenit despre
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
acestea, n-au mai fost atât de insistenți. Nu mai puneau accent pe exercițiu. Dându-mi câteva lecții prețioase la Început, mă lăsau să Învăț altele, mai dureroase, pe pielea mea. În ziua concursului, mi-am dat seama că o Încurcasem. În timp ce mergeam Împreună În mașină pe autostrada 64 către Lexington, tatăl meu m-a Întrebat dacă vreau să revizuim discursul chiar acolo, În mașină. În dimineața aceea, exersasem de câteva ori discursul În fața oglinzii și am rămas uimit câte lucruri
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
pe care toți le folosim, în mod uzual, pentru a ne ilustra afirmațiile. Totodată, alături de gesturile ilustratoare, mai există și „gesturi de manipulare”. Elevul care minte, sau cel care încearcă să ascundă adevărul, e deseori stresat, e stânjenit și puțin încurcat de ideea că-i înșală pe cei care-l ascultă. El va încerca să-și ascundă emoțiile, dar îl vor trăda unele mișcări inconștiente precum: frecarea nasului sau a urechii, o bătaie cu degetul pe obraz, suptul buzelor sau bătaia
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
pui și, „imediat după cei tineri, venea creatura: o ființă hidoasă, cu corp, mâini și picioare aparent omenești, dar cu o căpățână uriașă și cu o claie de păr ce-i acoperea umerii și bustul... O vietate înspăimântătoare i se încurca printre picioare, identică cu ea, dar mai mică”. Recunoscând două ființe umane, Singh nu-i lasă pe tovarășii săi să tragă. Cu ajutorul oamenilor dintr-un alt sat, el încearcă să captureze „monștrii”, făcând o gaură în mușuroi. Dar dacă la
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
este, de pildă, aceea dintre motocicletă și ei (oamenii): „ce-o însemna să faci dragoste, căci ei vorbesc doar despre asta. în fiecare sâmbătă ei mă încalecă/și mă târăsc pe șosele. văd dealurile, norii, soarele/picăturile de ploaie, copacii încurcându-se-n curcubeu(...)/ei intră în motel și fac dragoste./ ei sunt Stăpânii și se simt liberi./ dar cum poate fi cineva liber când e făcut din celule?”. Esențial în aceste versuri rămâne faptul că, dincolo de fantezismul fără limite, de
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
mai stranii închipuiri. Acasă mama vitregă, ce se numea tot Catarinella ca mama mea bună, mă muștruluia dacă mâncam o bucată de pâine mai mult, iar eu mă uitam fix în ochii ei, fără să scot un cuvânt. Acum mai încurc oleacă lucrurile din anii aceia, dar îmi amintesc că pe-atunci noaptea mă trezeam adesea plângând, revenindu-mi însă imediat, fericit că nu mă aflam pe fundul prăpastiei. Prietenii țineau tare mult la mine; inventam jocuri, povesteam tot felul de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cu Dumnezeu, motivul secret de a fi ceapă sau Domnul Creației. Desigur, și ceapa e Dumnezeu, cu mirosul său și forma sa împrăștie în jurul ei dorința de a fi posedată, tot așa cum te duce gândul la rai. Gândurile i se încurcaseră și-l zăpăciseră, să se vâre în raționamente atât de complicate îi dădea o stare de iritare care se risipea doar atunci când gonea cu sufletul la gură până la râu sau până la stejarul cel mare de pe prima colină. Lăsă deoparte bazaconiile
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
s-o sărute mai apăsat, buzele li se îmbucătățiră unele într-altele, de parcă strigau, dar fiecare prin celălalt, încât sunetele, ca o piatră scufundându-se în apă, nu se auzeau. Degetele lui coborâră de-a lungul gâtului, apoi mai jos, încurcându-se în cordonul paltonului, în nasturii care se împotriveau, ea se strânse, astfel încât să lase mânecile să alunece. El căută mai adânc, bâjbâind cu degetele lacome prin veșmintele ei, ca și cum ar fi vânturat un morman de frunze. Găsi, spre coapsă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
împotriveau, ea se strânse, astfel încât să lase mânecile să alunece. El căută mai adânc, bâjbâind cu degetele lacome prin veșmintele ei, ca și cum ar fi vânturat un morman de frunze. Găsi, spre coapsă, un petic de piele, îl lărgi cu disperare, încurcându-i veșmintele, care în sus, care în jos, dar reușind, în sfârșit, s-o prindă cu amândouă palmele. Nu mai simțea moliciunea dinainte, parcă un pumn țâșnea dinăuntru, trăgând, după el, de-a valma, simțuri și măruntaie. Fără a-și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
alb și negru. — Asta chiar că ar fi o greșeală, spuse Efrem, arătând radiografiile atârnate în fața panoului luminos. Nu e așa simplu pe cât pare. Lumea în alb și negru e mai plină de nuanțe decât cea colorată. Culorile mai mult încurcă decât lămuresc. Poți compara verdele cu roșul ? Unde ai auzit de principii colorate ? De cuvinte vopsite ca ouăle de Paști ? Cosmina se apropie de fotografiile mari, în care craniile se vedeau ca niște globuri de lumină. Pe masă, alte câteva
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
importanță, noi știm care Filip. N-avem nevoie de nume de familie. Nici ai noștri nu au nume de familie și nu ne e greu să-i recunoaștem. Numele de familie e, adesea, de prisos, dacă nu cumva mai rău încurcă lucrurile. Tu știi asta mai bine decât oricine. — Nu crezi că în ultima vreme ai devenit cam necuviincios ? Vocea râse hârâit, ca atunci când tai cu un cuțit știrb filele unei cărți. — E drept că, uneori, când ne amintim că trebuie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
veneau, dar nu după noi... — Ba după noi veneau, chirtocule ! i-o tăie Costică. I-am văzut bine, ce-s chior ? Dar, văzând tresărirea bătrânului, tăcu. Înseamnă că voiau numa’ să ne pună pe fugă... adăugă Coltuc. De ce să se încurce cu unii ca noi... ? — Om fi și noi buni la ceva... cugetă Costică. Tu ești mai nou pe-aici, habar n-ai ce înseamnă să te ducă la secție... — Sunt și ei oameni, insistă Coltuc. — Păi, tocmai că sunt oameni
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
frumoasă și Coltuc îi zâmbi. Ia zi, frate-miu, a ce miroase ? — A mâncare de cartofi, spuse flăcăul, ca să se prindă în jocul ei. Melania clătină din cap, sugerând dezamăgirea. — O fi mazăre ? Sau varză ? se prefăcu el că se încurcă din nou. Ea clătină din cap cu și mai multă putere. Atunci el își îngustă ochii și ridică nările, adulmecând : — Te pomenești că e... Și apoi împreună : Praz cu măsline ! Melania bătu din palme și râseră amândoi. El nu știa
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fiece pas o grație care-ți tăia răsuflarea. Orbul îi simți cel dintâi parfumul care se prefira înaintea ei ca un sunet de flaut. Ologu se trase un pas - singurul pe care îl avea - înapoi, cât pe ce să se încurce în cârje și să cadă. Ea se opri în fața flăcăului. — Fiecare dintre noi are publicul lui, explicase Fane Chioru, de cum se întâlniseră. Unora le e milă de orbi și nu pot să sufere șchiopii, zic că ologul e omul dracului
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
căci auzise o bătaie în ușă. Privi către Melania, care ridică din umeri. În prag era poștașul. Golea îl măsură din ochi, încercând să-și stăpânească furia. — Cum ai intrat ? nu găsi altceva să întrebe. Rămas în ușă, poștașul răspunse, încurcat : — Poarta era deschisă... Cred că a rămas așa de azinoapte... — Și ce cauți aici ? îl repezi Golea. — Am adus banii lui Coltuc... E ziua de pensie... Golea se dădu la o parte. Poștașul se așeză, deschise geanta, scoase registrul, bifă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Aninoasa, trebuia să te uiți, hăt !, în cer, după zăpadă, până la pământ se făcea neagră, ajungea ca un fel de cenușă... — Și tot sindicatul v-a adus încoace, asta vrei să spui ? întrebă Rada și, cum Pavel Avădanei se simțea încurcat de privirile ei, se ridică, începu să caute în frigider și, apoi, meșteri ceva cu cuțitul, pe fundul de lemn. — Pe noi ne-a luat direct din șut, spuse bărbatul, care continua să îmbătrânească, chiar dacă mai bău o înghițitură. Ne-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Iadeș ! Chisăliță luă, cu un aer melancolic, partea bună a lucrurilor : — Eu n-am vorbit niciodată la telefon... Iadeș, aflat încă sub protecția numelui său, ca sub un clopot de sticlă, se întoarse, întinzându-i receptorul. Dar Chisăliță nu se încurca în astfel de detalii. Duse pumnul la falcă, întinzând degetul mare spre ureche, iar degetul mic, în prelungire, lipit de buze. Alo, spuse către interlocutorul imaginar, sunt io, Chisăliță, m-auzi ? Ei, asta-i bună, cum care Chisăliță ? Băiatu’ ăla
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
încheieturi, după tot soiul de păduchelnițe. Astfel încât, ducând-o tot într-o scărpinătură, Bunelul avea aerul vesel și neastâmpărat al unuia care, lăsând moartea în urmă, își luase de-o grijă. Puțică erau gemeni, tocmai de aceea, ca să nu-i încurce, Calu hotărâse să le dea un singur nume. Nu pentru că i-ar fi fost teamă să nu greșească, lui nu i se putea întâmpla una ca asta, era centaur și nu era cu putință să nu nimerească măcar cu una
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
era lesne de bănuit, îi răspunse o tăcere încăpățânată. Calu nici nu se aștepta la altceva, așa că făcu un semn scurt și Faraon se apropie, rânjind. Pârnaie îl săgetă cu privirea, dar Faraon își cunoștea prea bine meseria ca să se încurce în detalii. Îi făcu semn să îndepărteze brațele și-și înfundă mâna în buzunarul drept al pantalonului. Scoase un pachet de țigări pe care îl arătă tuturor. Calu făcu un semn și Faraon îi puse țigările în palmă. Găsi apoi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
izbucnea, se izbea de pereți și apoi pornea mai departe, ducându-se haihui, în ecouri. Chestia asta cu numele i se părea cea mai amuzantă. Și pentru a conduce cu mai multă precizie, socotind că două roți s-ar putea încurca una pe urma celeilalte, săltă motocicleta pe o singură roată. Se bucură că astfel, reducând contactul cu asfaltul, zgomotul se auzea și mai tare. Roata care se învârtea în aer huruia ca o drujbă. Dansă cu motocicleta pe stradă, trasându
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
caracatițe. — Hei ! strigă. Vezi maneta aia neagră de la pupitru ? Și, de parcă Jenică i-ar fi răspuns : Nu aia mică și cu mânerul de plastic, cealaltă, metalică. Acuma pune amândouă mâinile pe ea și trage-o-n jos. Jenică ezită, privind încurcat spre Tili. — Trage, căcăciosule ! strigă Maca. Jenică înghiți în sec și se opinti. Podul rulant începu să huruie și se urni. — U-hu-hu ! strigă iar Maca, începând să dea din picioare, ca și cum ar fi alergat, înainte de a-și lua zborul, pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
potăi țâșniră dintr-un tufiș, Jenică se piti în spatele celorlalți. — Aici e bine, hotărî Maca, intrând, pe la spatele băncii, printre copaci. Are fiecare trunchiul lui, e destul pentru fiecare. — Ce-ți veni ? întrebă Tili. Maca trebălui la șliț, dar se încurcă și-și ridică în chip socratic arătătorul. — Știți de ce masculii celorlalte specii se împerechează doar din când în când, cum le vine vremea, în timp ce bărbaților le stă tot timpul gândul la regulat ? Privi triumfător spre ceilalți, dar nu-i răspunseră
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mâna cealaltă, mâna micuță, strânsă ghem, a fetiței. Mă duc la tejghea. V-am spus, azi e lume multă. Mi-am luat ajutor, dar nu l-aș lăsa prea mult singur. Își mai toarnă și lui câte un țoi și încurcă socotelile. — Ți-am făcut safteaua, râse Maca. — Veneau ei oricum, spuse bătrânul, drumul spre cârciumă e neted. Dar nici asta nu mai ține mult. Silozul o să se închidă, nu mai sunt fabrici de nutrețuri, n-au cui să vândă. S-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Pentru mine ? De data asta amândoi obrajii străinului se întâlniră într-un singur zâmbet : Eu zic să ne încercăm norocul... — La loterie sau la loz în plic ? întrebă Jenică, trăgând repede acoperitoarea de pe castronașul cu numere. Uneori reușea să-i încurce cu alternativa asta. — Care e diferența ? — La loz știi din prima. La loterie trebuie să aștepți până duminică, atunci când e tragerea. Și trebuie să-mi dați și numerele, să le trec aici. — De ce să mai așteptăm ? întrebă străinul, arătând lozurile
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]