4,770 matches
-
face. Astfel, eternul feminin face parte din frumusețea vieții terestre, acest balsam divin care face ca oamenii să nu devină animale sau monștri. Culorile iubirii Nu există definire mai completă dată adevăratei iubirii decât cea a sfântului apostol Pavel: Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
cel învăluia viclean și plin de încântare ideea seducătoare de a fi admirat și râvnit de sexul opus. Descoperi în acest terapeut persoana care îi trebuia lui și se hotărî să nu-l mai scoată din viața sa. După un îndelung moment de tăcere îl întrebă: De exemplu, cum poți controla furiile? Că asta-i la ordinea zilei la noi în țară. La toate manifestările de acest gen, important este nu să le reprimi, ci să modifici ceva la modul de
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
mâncare numit estofinado, al cărui nume se spune că ar proveni de la estofi, forma alterată a cuvântului englezesc stockfish, pește (cod) uscat. Este însă tot un soi de estouffade, care se prepară din cod (pus în prealabil la desărat) fiert îndelung, apoi dezosat și mărunțit, amestecat cu piureu de cartofi fierți în apa în care a fiert peștele și, la urmă, frecat cu ulei de măsline, pătrunjel și ouă, unele tari, altele bătute ca pentru omletă. Preparatul este aproape identic vorschmack-ului
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
fructe de mare, dar în Canton s-au inventat și rața cu Cinci Arome, și porcul dulce (dulcele este specific acestei tradiții). În afară de aceste patru mari tradiții, merită pomenită și bucătăria regiunii Hunan; păsările au aici o savoare deosebită: marinate îndelung cu sare, miere și mirodenii (dintre care nu lipsește coaja de mandarină), ele sunt apoi afumate deasupra unui foc de coji de nucă și, la sfârșit, carnea este prăjită cu boabe de susan. Putem vorbi despre tendință către exhaustivitate? Cum
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
fi le pot-au-feu, considerat de către enciclopedia Larousse din 1867 preparatul culinar prin care „bucătăria noastră națională se distinge de toate celelalte“. Pot au feu (literal, „vas-pe-foc“) înseamnă carne de vită (bucăți cât mai diferite, atât grase, cât și slabe!) fiartă îndelung alături de morcovi, praz, ceapă, usturoi, ciuperci și țelină. Este o mâncare a săracului (constituie o întreagă masă, fiindcă furnizează atât supa, cât și carnea gătită), înnobilată însă de Carême și de bucătarii care i au urmat. Tot Antonin Carême este
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
în apă brânză de oaie (dulce și proaspătă) și se lasă două ore, schimbând apa de trei ori. Se scoate din apă câte o bucată de brânză, se stoarce bine în mână și se pune într-un castron. Se frământă îndelung. I se adaugă mierea și se amestecă bine, până se omogenizează. Se întinde foaia de aluat pe un fund de lemn presărat cu frunze de dafin unse cu ulei. Se formează plăcinta după cum urmează: pe foaia de aluat se așază
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Riviere în 1872, atestă prezența și diversitatea antropologică a oamenilor în toată peninsula, încă din timpuri străvechi. Hărțile istorică și orografică (a mișcărilor terestre în timp) explică în parte harta antropologică. (Les races et l’histoire, Paris, 1932). Într-un îndelung bioproces gestant, acest spațiu a atras ca un nemaiîntâlnit magnet, asimilând, noii veniți pe cât a fost cu putință, sau coexistând, atunci când asimilarea nu se întrevedea. Cetatea Romei înfloritoare economic, afirma o civilizație în care medicina preluase creator din civilizația și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
apar noi domenii: anatomie generală, fiziologia tisulară, a reproducerii și nervoasă, anatomie patologică, dermatologie, cardiologie, obstetrică etc. începe o structurare dinamică, încurajatoare și obiectivă, dar medicina este încă tributară ambiguităților, speculației arbitrare, fapt ce demonstrează că deși beneficiază de un îndelung trecut, ea se află pe cale de transformare spre medicina modernă propriu- zisă. La progresul medicinei participă medici englezi, italieni, germani, francezi, belgieni, danezi etc., precum și filosofia metodologică și științele exacte. Lecția de Anatomie a doctorului Tulp (1632), a marelui Rembrandt
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
punctul de vedere al lui Horațiu, formulat de predecesorul său, el îi adaugă o nuanță personală. Ca și Aristotel, a cărui Poetică 3 a fost publicată cu doi ani mai devreme în Italia de către Castelvetro, cu Comentariile sale, el reflectează îndelung asupra efectelor tragediei la public și asupra caracteristicilor pe care trebuie să le îmbrace eroul tragic. Absolut modern, el își ia exemplele atât din tragediile umaniste cu subiect creștin, cât și din Antichitate. Face o listă de subiecte ce nu
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sunt concepute din 1630 și până în 1660 aproximativ, datorită gândirii docților și celei a lui Corneille, adesea în conflict cu ei. Ele sunt produsul unor teoreticieni și autori dramatici precum Chapelain, Mairet, La Mesnardière și d'Aubignac, care au meditat îndelung asupra raporturilor pe care le întrețin scriitura și punerea în scenă. Ei au emis reguli plecând de la propria lor experiență a scenei și de la observarea unor piese ale contemporanilor lor. Anii 1630-1640 sunt deosebit de profitabili pentru teatrul francez datorită lui
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
separarea genurilor comic și tragic, necunoscută în rest. Comedia spaniolă, teatrul elisabetan suprapun procedeele de compoziție ale lui Seneca și amestecul de tonuri moștenit din teatrul medieval. Refuzul contaminării genurilor este exclusiv francez. Astfel se explică discreditarea ce va apăsa îndelung asupra teatrelor străine cauzată de teoreticienii francezi, convinși că nu există decât o singură estetică posibilă, estetica clasică a purității. 6.1. Definiția tradițională a genurilor dramatice Teoreticienii clasicismului reiau, în secolul al XVII-lea, opoziția stabilită de Aristotel între
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
psyché-ul, psihiatria, fenomenologia, psihanaliza, deși încă departe, se întrevăd deja din suita strălucită de întrebări din Paradoxul asupra comediantului (Le Paradoxe sur le comédien). Luigi Riccoboni, venit din Italia pentru a recrea Teatrul Italian din Paris în 171638, a meditat îndelung asupra jocului grație triplei sale experiențe de actor, autor dramatic și director de trupă, experiență despre care ne aduce la cunoștință în Istoria teatrului italian (Histoire du théâtre italien, 1728) și în Reflecții istorice și critice asupra diferitelor teatre din
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a fost măsurat, combinat, învățat, ordonat în mintea lui; în declamația lui nu există nici monotonie, nici disonanță." După părerea lui, talentul actorului nu aparține geniului, ci este produsul unei munci înverșunate. Marele comediant, obișnuit cu frecventarea teatrului, a observat îndelung tehnica actorilor care i-au arătat, prin jocul lor, un anumit număr de procedee, de care se servește la rândul lui. Obișnuit cu lumea, pătrunzând în multe din secretele sufletului omenesc, îi stăpânește multiplele grimase. Ceea ce este natural în teatru
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a fi emise la modul just, au fost repetate de sute de ori, și că în ciuda frecventelor repetări, încă nu sunt reușite; pentru că înainte de a spune: Zaïre, dar dumneata plângi! sau Vei fi acolo, fata mea40, actorul s-a ascultat îndelung pe el însuși; asta înseamnă că el se ascultă în momentul în care te tulbură și că tot talentul lui constă nu în a simți, cum presupunem, ci în a reda atât de scrupulos semnele exterioare ale sentimentului, încât ne-
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
să fie." (întâia Seară) Lessing insistă asupra grijii pe care actorul trebuie să o acorde executării pasajelor îmbogățite cu reflecții morale. "Orice gândire morală trebuie să vină din plenitudinea inimii care debordează; nu trebuie nici să pari că te gândești îndelung la asta, nici să pari că faci din asta ceva demn de laudă. De aceea asta se înțelege de la sine, pasajele de morală se cer a fi învățate mai bine decât tot restul. Ele trebuie spuse fără ezitare, fără cea
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
subiectul." (Seara a 2-a) El îi face elogiul lui Scheibe, muzician german contemporan care, primul în Germania, compune bucăți specifice pentru teatru. El scrie în special simfonii pentru Polyeucte și pentru Mithridate în 1738. Lessing, în Dramaturgie, îl citează îndelung pe compozitor. "Orice simfonie compusă pentru o piesă de teatru, spune el, trebuie să se potrivească cu subiectul și caracterul piesei. Astfel, tragediile vor un alt gen de simfonii decât comediile. În muzică trebuie să existe aceeași diferență ca între
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
merge până la a-și dori un teatru fără personaje și fără acțiune. Fascinat de Wagner care a realizat "un armonios compromis" între două elemente de frumos care se exclud, Drama și Muzica, el îi reproșează totuși, chiar dacă îi consacră un îndelung elogiu, în 1885, într-un articol intitulat Richard Wagner-Rêverie d'un poète français (Richard Wagner-Reveria unui poet francez), că a păstrat, din cauza tradiționalismului, personaj și intrigă. Logic că afișând o asemenea poziție, Mallarmé nu a creat cu adevărat pentru scenă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
discipolii." Masca, ce suprimă mobilitatea feței, îl fascinează pe Craig pentru aceleași motive. "Oricine înțelege valoarea măștii și a voalurilor și le apreciază, se înrudește cu sculptorul, cu arhitectul, cu lucrătorul în metale prețioase, cu tipograful." Dacă Craig a analizat îndelung hieratismul marionetei și imobilitatea impusă feței de purtarea măștii, a reflectat și asupra puterii mișcării, ce se află la însăși originea teatrului. "Îmi place să-mi amintesc că toate lucrurile se nasc din Mișcare, inclusiv Muzica; și mă felicit că
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
vise, în care gustul său pentru crimă, obsesiile sale erotice, violența sa, himerele sale, sensul utopic despre viață și lucruri, chiar și canibalismul lui, să se reverse, pe un plan nu presupus și iluzoriu, ci interior." Artaud s-a apărat îndelung de a fi vrut să dea un sens vulgar, grand-guignolesque, cruzimii. Însă el rămâne fascinat de temele tragediei cu sânge și vede în reprezentarea exceselor sale un mijloc de a atinge intensitatea de exprimare căutată. "De aceea, spune el în
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de formare a comediantului. El vrea să-l învețe pe actor "psihotehnica", tehnică interioară și exterioară totodată, care îi permite să exploateze fenomenele fizice și psihice "firești". Fondator al Teatrului de Artă de la Moscova în 1898, el s-a explicat îndelung asupra concepției sale despre teatru, în special în memoriile pe care le începe în 1925, și pe care le intitulează Viața mea în artă, ca și în Construirea personajului, lucrare pe care o redactează cu ocazia unei șederi în Franța
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
te vei afla pe platou. Este sigur că de fiecare dată când vei trece acest film în revistă, și îl vei descrie, vor apărea variante. Aceste variații neașteptate și improvizate dau cel mai bun impuls puterii de creație. Trebuie muncit îndelung și sistematic pentru a dobândi obișnuința acestei viziuni interioare. Când se întâmplă ca puterea dumitale de atenție să nu fie suficient de stabilă, când continuitatea subtextului rolului dumitale amenință să se spargă, cramponează-te imediat de obiectele concrete ale viziunii
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
adesea ironic. Se verifică astfel și viziunea lui Tudor Vianu, pentru care comicul este o impostură demascată și făcută, o dată cu aceasta neprimejdioasă 55. Chiar și formula aristotelică a ,,urâtului fără durere" poate evidenția un aspect asupra căruia critica a insistat îndelung: faptul că toate situațiile aberante, ridicole incriminate rămân totuși fără consecințe grave, aparțin unui univers fix, cu un coeficient de variabilitate nul, cu o mișcare de rotație caracteristică unui carusel ce revine întotdeauna în punctul de plecare. În piesele lui
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
înșelat pentru care doar crima poate, instinctual, să-i "repereze onoarea de familist". Aceeași prăbușire distonantă a eșafodajului comic în farsă grotescă, ancorabilă intertextual în caragialiana schiță 1 Aprilie (monolog), surprinde și intrigă în nuvela Vedenia. "Păcăleala gigantică"57 plănuită îndelung de căpitanul Naicu pe seama soției sale spiritiste, o va face să treacă prin stările resimțite de Stavrache la vederea fratelui crezut mort. Gluma căpitanului are însă are un efect tragicomic neprevăzut, în măsură să pună în lumină lașitatea și lăudăroșenia
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
urmele „Surului“, lupul intrat în legendă. Dar, de cele mai multe ori, mergea în pădure în poiana de la marginea lizierii, „Poiana nebunului“ cum intrase în „gura lumii“, acolo se așeza pe un trunchi de copac, doborât de furtună, și se uita mut, îndelung, într-un loc... într-un singur loc, unde cu ani mulți înainte fusese casa pădurarului Anton Chiuariu. Și cum sta acolo, așa neclintit și mut ca o statuie... dintr-o dată se pomenea strigând: „Trage... trage, Antoane! Uite-l vezi... e
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
zicând: „-Ioti, cole, ioti ci fatî strașnică v-o dat Dumnezeu!, pe urmă i-o întinse Axiniei... Cu ochii istoviți și obrajii supți de durere și suferință, și cu buzele însângerate, luă în mâinile tremurânde mica făptură și o privi îndelung. Pe loc, femeia s-a luminat la ochi de bucurie și și-a înflorit gura de zâmbet, până în clipa aceea, învăluită numai de necaz cernit... Deodată, ochii i se lărgiră, mult... și izbucni într-un hohot de plâns, care se
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]