6,539 matches
-
sufletească pe măsură! Deci, am început cu bine acest an, am pornit cu dreptul înainte spre țelul ce mi l-am fixat. Eu, pentru acest an, nutresc marea speranță că, dacă voi fi sănătos, cu dispoziție de lucru, voi concretiza îndemnurile prietenești de a realiza și cel de al IV-lea volum pe care toți mi-l cer, de parcă s-ar fi vorbit între ei. Cu adnotările cuprinse în jurnal, cu o sumă de recenzii și piese de proză scurtă, precum și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
pierdut și va fi apoi prilej de și mai mare bucurie. Deci, leam scris să ia lucrurile așa cum sunt și să aștepte rezolvarea. Scrisoarea aceasta mi a atras atenția în mod deosebit, tocmai pentru felul de a privi lucrurile, pentru îndemnurile pe care eu le adresam celor aflați în dificultate atunci și mai ales pentru faptul că ea, scrisoarea respectivă, ar putea să folosească din plin multor tineri și chiar și mai în vârstă în perioada aceasta atipică pe care societatea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
întâmplările nefavorabile, e nevoie să te lupți bărbătește, permanent și statornic pentru că viața înseamnă luptă din primul moment al apariției pe lume până la finalul ei. Îți amintești versurile lui G. Coșbuc? El scrie, din proprie experiență și ca un superb îndemn pentru orice om: „O luptă-i viața, deci te luptă, Cu dragoste, cu dor de ea.” Te văd zâmbind în momentul citirii acestor rânduri, dar intuiesc și îndârjirea care te mobilizează pentru reușita finală. Sunt sigur, dragul meu, că după
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
o nouă variantă pe care am recompus-o, fiindcă îmi era mult mai ușor să recompun textul decât să-l copii. Așa a apărut „Călător... prin vâltoarea vremii” în 2006. Buna primire ce i s-a făcut atunci, precum și alte îndemnuri venite de la prieteni condeieri, precum dl. I.N. Oprea și Vasile Fetescu m-au determinat să scriu și să materializez totul în celelalte două volume din 2009 și 2010, la fel de bine primite și apreciate. În general pot spune cu mâna pe
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ce povesti, din alte vremuri trecute. Adăugând anii de mai târziu, am rămas cu deprinderea de a mă afla aproape de bătrâni și a asculta cu atenție întâmplări și fapte despre care ei relatau. În felul acesta multe din sfaturile și îndemnurile lor mi-au fost cu priință în viața pe care am dus-o, ferindu-mă astfel de unele greșeli regretabile pe care le-aș fi făcut uneori din neștiință. Cu toată vitregia vremurilor și a unor oameni „negri în cerul
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
părerea dacă merită sau nu a fi luate în seamă. Modest, consăteanul meu, așa cum îi stă bine unui priponeștean neaoș, se arată a fi neîncrezător în piesa poetică de o asemenea anvergură. Era răspunsul ce-mi datora la o scrisoare îndemn din partea mea în a se implica în creația literară - fiindcă îi intuisem anumite posibilități în această direcție. Îndemnul meu era spre proză, domeniu în care ar fi avut multe de scris ca om, dotat cu anumite calități, care a fost
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
priponeștean neaoș, se arată a fi neîncrezător în piesa poetică de o asemenea anvergură. Era răspunsul ce-mi datora la o scrisoare îndemn din partea mea în a se implica în creația literară - fiindcă îi intuisem anumite posibilități în această direcție. Îndemnul meu era spre proză, domeniu în care ar fi avut multe de scris ca om, dotat cu anumite calități, care a fost pus la index de fostul regim comunist și care, cu un curaj ieșit din comun, a suferit nedreptățile
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
partea de sus a coapsei. Ochii mei uluiți și neîncrezători au observat cu acea ocazie că purta ciorapi negri și nu pantaloni colanți. Sângele meu, totuși, n-a dat năvală. Corespondăm cu destulă regularitate, tema obișnuită din scrisorile Mymei fiind îndemnul să particip la tot felul de proteste, stând culcat, stând pe jos, trecând prin apă și așa mai departe. Cum însă nu mănânc la restaurante cu autoservire și nu înot, i-am ignorat sfaturile. Tema secundară a scrisorilor este îndemnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
îndemnul să particip la tot felul de proteste, stând culcat, stând pe jos, trecând prin apă și așa mai departe. Cum însă nu mănânc la restaurante cu autoservire și nu înot, i-am ignorat sfaturile. Tema secundară a scrisorilor este îndemnul de-a veni în Manhattan, astfel încât ea și cu mine să ne putem înălța steagul confuziei îngemănate, în centrul ororilor mecanizate. Dacă mă voi simți vreodată într-adevăr bine, s-ar putea să fac propusa călătorie. În momentul de față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
vedeau, am auzit-o pe una dintre doamne spunând cu milă: „Ce trist mi s-a părut! Ar fi trebuit să-i dăm ceva“. Din păcate nici unul dintre ceilalți (care erau fără îndoială conservatori de dreapta) nu a răspuns favorabil îndemnului ei la caritate, gândind, cu siguranță, că niște cenți aruncați în calea mea ar fi un vot de blam pentru prosperitatea statului. „N-ar face decât să se ducă și să-și mai cumpere ceva de băut“, își împărtăși opinia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ca don’șoara Harla O’Horror cum dansează cu jivina ei. Az’ noapte deschiderea. Poate că n-aveți altă șansă să vedeți număru’. Ignatius îl văzu prin mulțimea care trecea grăbită prin fața Bucuriei Nopții. Se părea că nimeni nu urma îndemnul omului care făcea reclamă. Acesta se opri din strigat ca să scoată un nor greu de fum. Purta frac și un joben care stătea în unghi deasupra ochelarilor lui de soare și zâmbea prin fum spre cei care rezistau chemării sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
anume Îți cere logodnica ta: atenție, puritate, respect. Nu te gîndi la ce ți-ar putea ea da: de la spirit se alunecă ușor la trup. O dragoste care nu se manifestă prin respect nu-și mai merită numele“. Astfel de Îndemnuri nu mă făceau să ricanez. Aderam din toate puterile mele la ceea ce aveam să consider mai tîrziu ca fiind niște tîmpenii. „De la spirit se alunecă ușor la trup“. Îmi făgăduiam să nu alunec de la minte la trup. Admiram inteligența Tinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
e anularea comenzii, Așa cred și eu, dar grijile se înlănțuie ca cireșele, una trage alta, și amândouă un coș plin, iar promovarea lui Marçal știm că poate fi anunțată din clipă în clipă, E adevărat, Visul a fost un îndemn să lucrez repede, Visele nu sunt îndemnuri, dacă nu cumva visele ne îndeamnă, Te-ai trezit sentențios, dragă tată, Fiecare vârstă iși are defectele ei, și acesta s-a agravat în ultima vreme, Foarte bine, îmi plac sentințele tale, învăț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dar grijile se înlănțuie ca cireșele, una trage alta, și amândouă un coș plin, iar promovarea lui Marçal știm că poate fi anunțată din clipă în clipă, E adevărat, Visul a fost un îndemn să lucrez repede, Visele nu sunt îndemnuri, dacă nu cumva visele ne îndeamnă, Te-ai trezit sentențios, dragă tată, Fiecare vârstă iși are defectele ei, și acesta s-a agravat în ultima vreme, Foarte bine, îmi plac sentințele tale, învăț din ele, Chiar când nu sunt decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
proclama, VĂ VOM VINDE TOT CE VĂ TREBUIE, DACĂ NU PREFERĂM SĂ AVEȚI NEVOIE DE CEEA CE AVEM DE VÎNZARE. Pe drumul spre casă, sau, cum spusese Marta ca s-o deosebească de cealălaltă, spre casa olăriei, tatăl și fiica, în ciuda îndemnului pe jumătate glumeț pe jumătate duios al lui Marçal, au vorbit puțin, foarte puțin, deși cel mai simplu examen al multiplelor probabilități decurgând din această situație sugerează că au gândit mult. Să ne aventurăm să ghicim, prin temerare supoziții, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
a ridicat, cu un aer de câine bătut sau de client inoportun, și a plecat târându-și picioarele. A doua zi a venit iar. De data aceasta meșterul era acasă și, văzându-l, a plecat singură, fără să mai aștepte îndemnul meu, după ce s-a interesat de formă în ce stadiu se găsea crucea. Culmea e că tocmai capacitatea ei de a trece peste orice, fără probleme, fără să transpire de efort sau de grijă, m-a atras. De fapt, Emilia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o mască sub care se ascundea un om viu, timid, vulnerabil și îndrăgostit până la disperare de viață. Dar nu treceam niciodată de această constatare pe care o făceam parcă numai pentru a-mi găsi în complexele lui Dinu încă un îndemn ca să-mi pierd capul. Era singurul dintre cei trei medici de care mă apropiasem la azil. Ceilalți doi, Aristide și Sonia, îmi erau profund antipatici. Aristide lăsa după el continuu un miros dublu, de coniac și de parfum. (Parfumul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
magnetizat, pe care se învîrtesc într-un dans nebun figuri de oțel așezate deasupra. (...) principiul său - dacă ar avea unul - ar fi negarea oricărui principiu, respingerea oricărei teorii. Căci cei care vorbesc prin el sînt declasații”. Finalul articolului este un îndemn „prerevoluționar”: „Dar în tavernele și lupanarele ce ne-ar înfățișa Rusia, aerul e irespirabil. Afară, atmosfera e apăsătoare, cerul e încărcat de nori. Se simte trebuința furtunii răcoritoare! Și atunci, goelandul, pasărea maritimă, vestitoare de furtuni, se înalță și domină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sau la perfectul compus, cel al lui Tzara este scris la un viitor condițional. Textul celui dintîi este un poem meditativ și melancolic, figurația romantică fiind răsturnată într-un banal cotidian „dezvrăjit”; mult mai hedonist, poemul lui Tzara conține un îndemn persuasiv la atitudini „scandaloase”... Există și alte asemenea anticipări ale frondei dadaiste: „Sînt plictisit sînt arătura de toamnă la țară/ Și literatura e viermele ce roade drumul subteran/ Prin care o să curgă apa ca să dea roade la vară” („Poemă mondenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
retractilă, proiectate - nostalgic - în trecut, în amintire sau într-un prezent dominat de sentimentul pierderii iremediabile, al neliniștii metafizice sau al angoasei expresioniste („Septembrie. Ciornă“, „Dintr-o vară“, „Doleanțe“, „Pantelimon“ ș.a.). În schimb, primele poeme ale lui Tzara - pline de îndemnuri iconoclaste: „să ne coborîm în rîpa/care-i Dumnezeu cînd cască”, „să plecăm, să plecăm”, „ne-om dezbrăca în pielea goală...” - conțin destui germeni ai insolenței dadaiste. Poemele erotice ale lui Vinea au un „ce” liric, magic incantatoriu („Ioana“, „Fira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la Dada manifeste sur l’amour faible et l’amour amér... Rezerva temperamentală a lui Vinea, opusă ritmului trepidant al „vieții veacului”, apare mult mai clar în finalul poemului în proză „Preumblare“, din 1923: „Vino. Uită manifestele de înfrățire și îndemnul să te cufunzi în viața veacului. Am să te învăț cît sîntem de singuri și cum crește restriștea din noi”. În spatele măștilor avangardiste, veghează singurătatea și melancolia lirică a estetului... Mai tîrziu, într-o notă din Contimporanul, an V, nr.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
participă, cum spuneam, la primul Congres Internațional al Constructiviștilor de la Weimar (inițiat de Theo Van Doesburg), unde Hans Richter a citit o „Declarație a grupurilor constructiviste din România, Elveția, Scandinavia și Germania”. „Colectivist” și antiacademist, manifestul se încheia cu un îndemn activist-utopic la transformarea revoluționară a societății prin artă („Dacă am ajuns atît de departe încît putem lucra și progresa în grup, să nu ezităm între o societate care nu are nevoie de noi și una care nu s-a născut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu mențiunea: „trad. Ion Vinea”. La fel și schița „Talionul“ (în Contimporanul, nr. 20. Umbra Revoluției mondiale bîntuie aceste proze, însă atitudinea auctorială - departe de a fi optimistă - indică un individualism sceptic și retractil: „Vino. Uită manifestele de înfrățire și îndemnul să te cufunzi în viața veacului. Am să-ți arăt cît sîntem de singuri și cum crește restriștea din noi./ În zări, iată, se ivesc besnele”. Oarecum pe aceeași linie se situează scurta secvență „Ea“ (în Contimporanul, anul II, nr.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
revoluționar și năvalnic ca orice începător, ne copleșește. Sperăm în violența primară a sufletului elementar și nou ce ne împinge. Cultura, credem, e ceva care, ca și civilizația, se adoptă, se imită. Clădirile americane, cu douăzeci și cinci de etaje, ne sînt îndemn pentru construcția literară. De ce blestemul veacurilor, de ce blestemul locului pe grafomania noastră juvenilă?”. Privind cu melancolie la „noblețea intelectuală” a apusenilor, autorul bovarizează patriotic în marginea frustrărilor periferice: „Noi cetim însă în trofeele lor triste și ne prinde o patriotică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Om de stînga, adept al „democratismului” în politică, Vinea - artist cu complexe aristocratice - ironizează subțire „democratismul” cultural: „Concluzia împotriva nobleței intelectuale este de un integru democratism intelectual: scriți, totuși, și îngîmfați-vă, fie și numai de necaz!”. Sîntem, totuși, departe de îndemnul heliadesc pașoptist „Scrieți, băieți, numai scrieți!”... Adevărata soluție de afirmare externă prin depășirea obstacolului limbii o reprezintă, în aceste condiții, expatrierea, o soluție pe care Vinea (spre deosebire de Fundoianu, Tzara, Panait Istrati sau Brâncuși) nu a ales-o, dar pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]