13,635 matches
-
publice, în paralel cu o creștere a ponderii bugetului de stat în PIB, tot în sensul controlului și mai puternic al consumului. Astfel, deși bugetul de stat a crescut la capitolul venituri, realizarea excedentelor s-a făcut pe scăderea cheltuielilor, îndeosebi a celor sociale. Principala direcție a cheltuielilor publice era de acoperire a pierderilor din economie. Astfel, la 31 decembrie 1989, circa 5 100 de unități economice de stat, cooperatiste sau obștești, au obținut pierderi de 171,3 miliarde lei, iar
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
situa la 7,3% din PIB (BNR, 1991-2005; INS, 2005). În condițiile suspendării finanțării FMI în 1995, Guvernul s-a orientat către alte surse pentru finanțarea deficitului extern, respectiv emiterea de obligațiuni pe piețele financiare internaționale, împrumuturi de la bănci private, îndeosebi germane și britanice, relații bilaterale și împrumuturi de la BM. În 1995, România a depus cererea de a deveni stat membru al UE, iar impactul asupra reformei a fost dat de un nou reper strategic, respectiv Strategia națională de pregătire a
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
același timp, minimizând pierderile pe care le au. Asumându-și responsabilitatea socială, firmele se angajează voluntar în acțiuni folositoare societății, acțiuni la care nu sunt obligate prin lege și care depășesc sfera obligațiilor legale și fiscale minimale. R.s.c. este îndeosebi cunoscută în literatura de specialitate în forma sa din limba engleză sub denumirea de Corporate Social Responsibility. Corporația se manifestă ca o entitate căreia statul îi conferă dreptul și autoritatea legală de a acționa ca o singură persoană, distinctă de
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
pot fi împărțite, conform tipologiei propuse de Philip Kotler și Nancy Lee în 2005, în: Programe centrate pe promovarea unei cauze - în cazul acestora, compania contribuie cu resurse pentru a crește notorietatea și preocuparea publicului pentru o cauză. Este folosită îndeosebi pentru sublinierea poziționării unui anumite mărci sau pentru creșterea vizibilității. Marketing legat de o cauză - în cazul acestor programe, companiile se angajează să doneze o anumită sumă în favoarea unor cauze în interesul societății sau a unei comunități, sumă care depinde
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
Dezvoltării Sociale a stabilit strategii de reducere a s. și, implicit, a inegalităților sociale. În acest context o populație sănătoasă, cu o educație corespunzătoare și o protecție socială adecvată va conduce la coeziune socială. Se impune astfel îmbunătățirea accesului la servicii, îndeosebi a celor de educație și sănătate, la programele sociale care susțin familiile sărace și refacerea structurii oportunităților. La nivel național, au fost propuse următoarele obiective în vederea reducerii s.: garantarea unui venit minim pentru fiecare persoană, o politică salarială orientată spre
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
a genera noi investiții ce vor declanșa o autogenerare a creșterii economice și un nou ciclu al dezvoltării. În lipsa acestor economii, o societate se poate bloca în al treilea stadiu. Criticile la adresa modelului lui HYPERLINK \l "Rostow" Rostow se referă, îndeosebi, la dependența unor determinați ai stadiului de dezvoltare economică a unei țări, aceștia fiind calitatea și cantitatea resurselor, tehnologiile de care dispune societatea respectivă și structura instituțională a țării respective. Dacă ne limităm la explicarea experienței țărilor vestice, teoria lui
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
externi și conflictul nu mai sunt neglijați, ci dețin un rol important în explicarea dezvoltării multidirecționale. 2. Teoria dependenței Așa cum arată Voicu (2002), teoriile dependenței au furnizat o explicație alternativă, comparativ cu cele ale dezvoltării sociale ca proces de modernizare (îndeosebi prin industrializare). Punctul critic de pornire a fost incapacitatea teoriei modernizării de a explica diferențele de dezvoltare dintre țările avansate și cele subdezvoltate. Bazele teoriei dependenței se regăsesc în analiza situației Americii Latine, făcută la inițiativa ECLAC în anii ’50
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
de materiale prelucrate, prin înlocuirea lor cu cele din producție proprie, stimulând astfel industrializarea”, însă „instabilitatea politică a țărilor latino-americane, dar și concurența țărilor dezvoltate au făcut ca proiectul ECLA să eșueze, deși a avut rezultate notabile în anii ’60, îndeosebi în Mexic și Brazilia” ( HYPERLINK \l "Voicu" Voicu, 2002). HYPERLINK \l "Frank" A.G. Frank (1966, 1975) arată că modelul de explicare a subdezvoltării prin raportare la factorii interni și a dezvoltării prin raportare la factorii externi (specific teoriilor modernizării) este
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
Această structură constă din: Centru - alcătuit din puterile majore; acestea sunt nu numai puterile care au interese la scară mondială, având și capacitățile de a le apăra, ci sunt și acele puteri care dețin o influență mare asupra formulării regulilor (îndeosebi economice) care ghidează sistemul internațional și asupra respectării lor. Semiperiferie - constă în principal din trei mari categorii de state: foste puteri centrale aflate într-o poziție descendentă - sunt fostele Mari Puteri aflate în decădere, joacă încă un rol destul de important
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
internațional a fost unul multipolar, ceea ce ridică o serie de semne de întrebare asupra diferențelor mari în ceea ce privește frecvența conflictelor. Unii autori (precum Jack S. Levy) susțin că stabilitatea considerabilă a secolului al XIX-lea în raport cu precedentul a avut la bază îndeosebi ușurința relativă cu care Marile Puteri ale momentului au reușit, prin forța diplomației, să treacă peste schimbări sistemice importante, care s-au manifestat sub forma unor conflicte precum Războiul Crimeei (1853-1855), războiul austro-prusac (1866), războiul franco-prusac (1870-1871) etc. Modul în
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
mare ca și cel al Germaniei, dezvoltarea acesteia a fost mult mai lentă. În plus, în afara continentului european se ridică două Mari Puteri revizioniste: Statele Unite ale Americii și Japonia. SUA urmăreau să-și asigure hegemonia asupra întregii emisfere de vest, îndeosebi asupra celor două continente americane. Prin urmare, Doctrina Monroe (1823) vine în întâmpinarea voinței americane, stabilind un nou echilibru în Oceanul Atlantic și încercând să împiedice orice altă putere europeană să-și extindă sfera de influență în emisfera vestică. În schimb
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
considerabil și decisiv raportul de forțe. Acest lucru a pornit tocmai din realizarea faptului că securitatea Statelor Unite și a intereselor sale depinde în mare măsură de balanța de putere europeană - ca atare, contravine intereselor Statelor Unite ca o mare putere europeană, îndeosebi una cu un pronunțat caracter hegemonic precum Germania, să domine Europa. Odată cu intrarea în război a SUA în decembrie 1941, raportul de forțe dintre beligeranți se schimbă în favoarea puterilor Axei. De altfel, Paul Kennedy susține că din acest moment se
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
războiului rece”. Întreaga primă etapă a „războiului rece” se află sub influența Doctrinei Truman (1947), bazată pe politica de „îngrădire” a Uniunii Sovietice. Harry S. Truman, președinte al Statelor Unite între 1945 și 1953, a moștenit un context internațional extrem de tensionat, îndeosebi prin ambiguitățile pe care Conferința de pace de la Potsdam (1945) și ulterioarele întâlniri ale miniștrilor de externe nu le rezolvaseră. Dintre acestea, cele mai periculoase erau, desigur, soarta teritoriilor eliberate de armatele americane și sovietice, una înaintând dinspre vest, iar
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
al bărbatului. Feminismul teoriei critice este o altă teorie importantă în studiile feministe contemporane ale relațiilor internaționale care poate fi încadrată etapei genului ca element constitutiv. Fiind un curent mai recent (anii 1990), se resimt asupra lui anumite influențe marxiste, îndeosebi importanța cauzelor materiale în evoluția societăților, influențe gramsciene - orice societate este scena unui conflict dialectic între forțele interesate de statu-quo și cele interesate de schimbare - și influențe postpozitiviste, în sensul conceperii cunoașterii ca subiective, limitate și aservite întotdeauna unor interese
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
și până în iunie lasă Franța să suporte aproape singură atacurile repetate ale armatei germane. De asemenea, o politică asemănătoare practică și SUA, chiar și URSS, din 1939 până în iarna lui 1941, lăsând întreaga greutate a războiului pe umerii puterilor europene (îndeosebi Franța și Marea Britanie). Acest tip de politică este considerată, de obicei, o strategie secundară și, cu siguranță, una temporară, întrucât nu conduce decât la întârzierea sau amânarea pentru o perioadă de timp a îndeplinirii sarcinilor corespunzătoare. În cele din urmă
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
formal al alianței. Deși, așa cum am văzut deja, există și autori ce consideră alianțele și ca asocieri informale, se impune o diferențiere între alianțe formale și alinieri tacite ale statelor pe baza intereselor lor comune, care sunt informale. Alianțele însă, îndeosebi cele militare, sunt rezultatele unui acord formal între două sau mai multe state, de obicei a unui tratat. Acesta are un rol central în definirea alianței, întrucât el este cel care specifică în mod clar condițiile în care sprijinul este
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
câteva dintre asumpțiile ei esențiale. Spre deosebire de Morgenthau, Walt susține că statele dezvoltă comportamente de aliniere sau balansare ca răspuns nu la dezechilibrul de putere din sistem, ci la dezechilibrele de amenințări cu care se confruntă. Aceste dezechilibre de amenințare apar îndeosebi când există un stat sau o coaliție de mai multe state care prezintă un grad foarte mare de periculozitate, constituind o sursă de amenințare pentru întregul sistem, pentru regulile după care el funcționează și pentru valorile pe care le promovează
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
în război de partea puterilor Axei, urmărind o serie de câștiguri teritoriale în partea de sud a Franței, pe malul Adriaticii, și chiar în Africa. Un al doilea tip de aliniere este cel denumit denumit pilling on. Acesta se caracterizează îndeosebi prin faptul că se produce de obicei către sfârșitul unui conflict, atunci când rezultatul acestuia este în mare măsură stabilit și cunoscut de către toți participanții. În această situație, statele pot alege să se alinieze câștigătorului din două motive principale: fie datorită
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
caracterul informal - din acest punct de vedere, Snyder consideră că, există o dihotomie între alianțe cu caracter formal și alte forme de aliniere tacită, cum sunt ententes-ele sau détentes-ele, care au un caracter informal. Numărul de membri ai unei alianțe - îndeosebi în perioada „războiului rece”, prevalează un tip de alinață cu un număr foarte mare de membri, cunoscută și sub numele de coaliție. Un exemplu în acest sens îl constituie NATO, însă și în secolul al XIX-lea au existat alianțe
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
practic din vectorii nucleari necesari operaționalizării unei arme nucleare. Vectorul nuclear este vehiculul care poartă spre țintă încărcătura nucleară. O altă coordonată esențială în analiza noastră o constituie evoluția politicilor nucleare la nivel național și internațional. În acest sens, urmărim îndeosebi felul în care armele nucleare au fost concepute politic și, în egală măsură, felul în care a fost reglementată folosirea lor. În această perspectivă, subliniem importanța dimensiunilor proliferare/non-proliferare și a alternanței lor. Într-o perspectivă istorică, începutul dezvoltării armelor
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
și se uită efectiv, la TV de unii singuri; totodată, discută despre programele TV cu cei din categoria lor de vârstă, cu prietenii și colegii. Controlul școlar asupra consumului TV al telespectatorilor minori este cvasiinexistent. Dacă prezența (fizică) a familiei (îndeosebi a părinților) în timpul televizionării copiilor de 7-10 ani și de 11-14 ani nu poate fi contestată, această prezență rămâne una mai curând pasivă: copiii nu discută cu părinții despre programele TV vizionate, ci cu prietenii sau colegii; pe ansamblu, implicarea
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
în același timp educatori și chiar inovatori; în acest mod s-a ajuns la dezvoltarea unor noi forme de organizare și intervenție, la elaborarea unor standarde și a unor noi metode în domeniul asistenței sociale. Odată cu dezvoltarea asistenței de caz, îndeosebi prin intermediul contribuției pe care a adus-o Mary Richmond, activitățile specifice asistenței sociale au devenit tot mai sofisticate și sistematice, iar nevoia de personal remunerat a crescut, resimțindu-se tot mai pregnant necesitatea supervizării. Prima lucrare dedicată acestui subiect a
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
deși fără formare, ei proveneau din clasa superioară a societății și nu s-a pus problema supervizării lor de către agenți plătiți. Nevoia de supervizare s-a manifestat tot mai acut pe măsură ce au apărut voluntari din rândurile claselor medii și muncitoare, îndeosebi începând cu secolul XX. Odată cu angajarea de agenți plătiți, supervizarea a devenit un instrument cu ajutorul căruia managementul putea asigura responsabilitatea administrativă la nivelul agențiilor din domeniul serviciilor umane. Dat fiind contextul istoric, este probabil ca supervizarea să fi fost la
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
cercetarea și practica psihologică fiind reluată de cei care au supraviețuit dezastrului social și științific comunist. În acest interval în care psihologia a fost interzisă în România, în alte părți ale lumii și chiar în țările învecinate, științele sociale și îndeosebi psihologia, au cunoscut o efervescență deosebită. Au apărut curente noi, au fost publicate multe lucrări de bază, tehnicile și metodele de cercetare fiind susținute de un aparat matematico-statistic sofisticat și foarte elaborat, fundamentat științific și eficace practic. Psihologia aplicată, psihologia
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
influențele condițiilor fizice de muncă asupra muncitorului: acțiunea vibrațiilor, zgomotului, temperaturii înalte etc.); ea prescrie recomandări asupra condițiilor optime de muncă în diferite sectoare ale producției: siderurgie, industria constructoare de mașini, minerit, industria chimică etc. Sub aspect tehnic, munca întră îndeosebi în atenția tehnicienilor și inginerilor. Schimbul de informații între psihologia muncii și științele tehnice sporește tot mai mult în zilele noastre, el fiind necesar atât psihologilor, cât și inginerilor care se ocupă de proiectarea și construcția mașinilor. Psihologiei muncii îi
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]