8,189 matches
-
vorbește Domnul tău, Domnul, Dumnezeul tău, care apără pe poporul Lui: "Iată că îți iau din mînă potirul amețelii, potirul mîniei Mele ca să nu mai bei din el! 23. Și îl voi pune în mîna asupritorilor tăi, care îți ziceau: "Îndoaie-te, ca să trecem peste tine!" Îți făceai atunci spinarea ca un pămînt, și ca o uliță pentru trecători. $52 1. Trezește-te, trezește-te-! Îmbracă-te în podoaba ta, Sioane! Pune-ți hainele de sărbătoare, Ierusalime, cetate sfîntă! Căci nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
și sigur. întotdeauna ține în mână un buchet de flori și pare preocupat să rezolve o chestiune foarte importantă, care nu suferă amânare. Buchetul de flori îl ține într-un fel ciudat, în față, ca pe o torță, cu mâna îndoită din cot, astfel că dacă îl întâlnești ai pentru o clipă senzația stranie că tu ești cel căruia vrea să i-l ofere. Dacă nu ai ce face și ți-a trezit curiozitatea, atunci îl urmezi pe dâra de naftalină
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
nisip, un vas naufragiat peste noapte zăcea în nemișcare. Pescărușii porumbeii orașului se ascunseseră în cuiburi scobite în pământul argilos al falezei. Cei doi rămaseră locului, încremeniți ca totul în jurul lor. Părea a fi clipa dinaintea Facerii. Păreau a se îndoi că miracolul diurn se va produce și acum, ca în fiecare zi, mereu același și totuși altfel mereu. Ochiul Soarelui clipi, zbucnind din ape. Linia orizontului se demarcă abia acum, despărțind marea și cerul dintr-o masă, până atunci amorfă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
-și ia zborul. În fața cortului se improvizase un pod de scânduri, pe care ambulanții dezvăluiau o parte din ce știau pentru a ademeni mulțimea. Gogeamite pehlivanul cu înfățișare de gâde, cu capul ras și trupul uns cu ulei de castane, îndoia drugi și rupea lanțuri de oțel, cu pieptul și brațele sale tatuate, în timp ce somptuos și solemn, un fachir cu turban și șalvari de mătase îngrozea gospodarii arătându-și palmele înroșite, cu câte un cuțit înfipt în ele. Cu gesturi iuți
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
greșesc eu, că poate țara trece prin foc și trebuie salvată iar eu mai torn la modul criminal benzină pe foc. Uneori am o bănuială vagă, că totuși mai am puțină minte, fiindcă am observat că am capacitatea să mă îndoiesc și se știe că înțeleptul se îndoiește și numai prostul este sigur totdeauna că are dreptate. Deci la modul logic m-am gândit că toate categoriile sociale contribuie de voie de nevoie la salvarea țării de la înecul spre care a
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
foc și trebuie salvată iar eu mai torn la modul criminal benzină pe foc. Uneori am o bănuială vagă, că totuși mai am puțină minte, fiindcă am observat că am capacitatea să mă îndoiesc și se știe că înțeleptul se îndoiește și numai prostul este sigur totdeauna că are dreptate. Deci la modul logic m-am gândit că toate categoriile sociale contribuie de voie de nevoie la salvarea țării de la înecul spre care a adus-o marinarul fără flotă. Și în
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Constantin Nicolescu, din Argeș, care a fost lăsat de căruță chiar de arterele coronariene (evident artere pedeliste, care sabotau individul din interior) pe fondul unei evidente mizerii preventive, pusă la cale de haita pedelistă. Cred că nici măcar pedeliștii nu se îndoiesc de fel, că în ce privește arestul de 29 de zile, avem de-a face cu un ordin politic, venit hăt de sus (nu vă spune de unde, că e secret de stat). Cred că ați văzut când a dat la
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
următoare dispariției lui Băsescu de pe scenă? Credeți că își vor împărți liniștit și pașnic puterea și vor guverna molcom și adormitor ani mulți și fericiți, aproape fără opoziție? Ca urmaș de departe a apostolului Toma, dați-mi voie să mă îndoiesc sincer. Eu cred că dispariția, care se profilează ca invitabilă, a adversarului comun va pulveriza aceasta alianța aceasta, care chiar pare contra naturii și tare mă tem că victimele, deloc inocente de altfel, ale ruperii alianței, ca de obicei, vor
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Dacă ar fi înregistrat pe discuri tot ce spun zilnic, te-ai îngrozi de atâta pierdere de vreme, și mai ales de atâtea contraziceri. Legând toate vorbele din timp de o lună te-ai crede într-un haos. Te-ai îndoi de pretenția noastră de a te crede organic și de a-ți da limite. Ar trebui să degajezi - imensă dificultate - ceea ce-ți aparține personal de ceea ce e omenesc. O muncă inversă de cea pe care o faci în artă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
doară că pricepuse cine știe ce sisteme filosofice complicate în legătură cu ea, nici că o persecutau curiozități metafizice și nici măcar nu închipuia, pentru folosul ei, vreo poveste copilărească, în care îngerii ar cânta fără grije. Numai când freca rufele de dimineață până seara, îndoindu-și corpul schilod deasupra albiei, reflecta cu toată sinceritatea: "De-aș muri odată, să mă odihnesc și eu!" Atâta a înțeles Dumitra: un loc de repaos. Și câți sunt oamenii mai deștepți decât ea care să înțeleagă măcar atîta? Cum
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
atât de solemnă. Boierul Barbu Pandele, dimpotrivă, a iubit cu furie viața. N-a făcut teorii, dar a sorbit din ea cum sorbi apa proaspătă după o zi de muncă pe căldură, cu violență și cu zgomot. Copil, slugile se îndoiau de pe atunci sub ordinele lui despote. În războiul de la 77 s-a jucat cu viața altora fără nici o considerație, ca și cum numai pentru distracția lui s-ar fi început un joc boieresc. A vârât groaza și în inamici, și în amici
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
fapt, ne întîrzia despărțirea. Câteva ceasuri am fulgerat împotriva birjarului. Disperată privea Irina nerăbdarea mea. Trebuia să mai rămânem o noapte. O simțeam fericită și a trebuit să mă răzbun: " Dar nu vezi că înnebunesc aci de plictiseală?" S-a îndoit, ca și cum vorba mea ar fi fost de un material care ar fi lovit-o. Eram prea înfuriat ca s-o împac. De altminteri, simțeam așa. Îmi plăcuse timpul petrecut acolo, dar două săptămâni ajungeau și mi se părea intolerabil să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
îndelungat. Izbucnirile ei prea erau pe neașteptate ca să aibă o bază solidă, micile petreceri și cunoștințele ei cu care se simțea bine mă umileau. Dansuri, spirite ieftine, puțin intelect, uneori conversații interminabile și multe slăbiciuni, care mă făceau să mă îndoiesc de trăinicia dragostei. Dar deprins cu viața familiei mele burgheze, nu trăgeam concluzii prea rele. Cu toate că, gelos din fire, cu gând iute spre toate supozițiile, veșnic bănuitor, sunt atât de burghez că aș putea fi ușor înșelat. Sunt credul, indiferent
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
toamnă!Și nu mințeam pe de-a-ntregul. Porspoder, în Bretania, la ocean. Ce va mai fi? Și acum să-mi continui romanul? Sau să-mi încep altul? Încă unele momente de durere ascuțită? Și altele de indiferență totală, când te îndoiești că a existat ceva? Și alteori numai reverii poetice în preajmă?... Gânduri care apar și dispar sau numai se întrevăd, ca un înotător pe valuri... Folosind, ca și înotătorul, doar ca un detaliu de curiozitate și de variație în decorul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
voi pricepe-o imediat. Bineînțeles, nu se putuse jertfi fără ezitări, dar la urmă învinsese. Așa cum mi-o spunea ea odinioară, și la supărare și la bucurii. Așa mică, a fost în stare de un gest mare! Ea, care se îndoia sub hotărârile tuturora, a fost în stare de o hotărâre proprie grandioasă. Poate că a fost ademenită de spațiul de sub ea. Sau, dacă n-ar fi avut atunci ocazia, n-ar mai fi făcut nimic altă dată, s-ar fi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nenorociri, o savoare. Și numai mai pe urmă îmi pare rău. Fac această declarație cu riscul ca ea să fie o micime personală și nu un joc psihologic obișnuit pentru cei mai mulți oameni, care trec ca foarte de treabă. Nu mă îndoiesc că dacă ar muri Viky, aș avea în primul minut o bucurie și la fel procedez și când mi se întîmplă mie însumi ceva rău, când, de pildă, nenorocul îmi spulberă în mod stupid un plan la care lucrasem cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nimic nu diferă structural de Ioana, romanul static. "Intriga", în măsura în care există, nu aparține exteriorului, ci subiectivității, succesiunii prelucrărilor afective ale temei, încercării "melodice" de cristalizare a lucrului. La portretul Irinei sinuciderea nu mai adaugă decât ultima notă ("Ea care se îndoia sub hotărârile tuturora, a fost în stare de un gest așa de mare"), fixînd-o într-un ultim gest măreț. Gest totuși nesigur, "poate a lunecat...", astfel încît imaginea Irinei rămâne nu neclară, ci nedesăvârșită. Făcând abstracție de ambiguitatea morții în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
despre cele divine. Mintea resimte dintru început o stare de nedumerire sau perplexitate (aporía). În același timp, se mi nunează în fața unor astfel de lucruri. Este o stare ce trezește imediat percepția acută a propriei necunoașteri („Acela însă care se îndoiește și se minunează recunoaște prin chiar aceasta că nu știe“) (982 b). O va însoți însă acea dorință de înțelegere care este în ea însăși gratuită, dezinteresată. Aceasta nu se supune unor condiții comune, unui folos sau nevoilor obișnuite ale
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Kierkegaard în acest loc. De regulă, răspunsul la întrebarea dacă poate fi conceput un asemenea paradox nu pare complicat. Socotim cel mai adesea că intelectul poate concepe paradoxul, așa cum face uneori în exercițiul său logic. Există și situații când ne îndoim de această posibilitate, socotind că intelectul nu poate concepe decât o simplă schemă a paradoxului. În ambele cazuri răspunsul e aproape inocent, de la sine înțeles. De pildă, nu ne mai întrebăm ce anume înseamnă paradox, în ce măsură constituie o tentație a
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
despre cele divine. Mintea resimte dintru început o stare de nedumerire sau perplexitate (aporía). În același timp, se mi nunează în fața unor astfel de lucruri. Este o stare ce trezește imediat percepția acută a propriei necunoașteri („Acela însă care se îndoiește și se minunează recunoaște prin chiar aceasta că nu știe“) (982 b). O va însoți însă acea dorință de înțelegere care este în ea însăși gratuită, dezinteresată. Aceasta nu se supune unor condiții comune, unui folos sau nevoilor obișnuite ale
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Kierkegaard în acest loc. De regulă, răspunsul la întrebarea dacă poate fi conceput un asemenea paradox nu pare complicat. Socotim cel mai adesea că intelectul poate concepe paradoxul, așa cum face uneori în exercițiul său logic. Există și situații când ne îndoim de această posibilitate, socotind că intelectul nu poate concepe decât o simplă schemă a paradoxului. În ambele cazuri răspunsul e aproape inocent, de la sine înțeles. De pildă, nu ne mai întrebăm ce anume înseamnă paradox, în ce măsură constituie o tentație a
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
zeilor, adică în real și în semnificativ. Nu este greu de văzut ce anume deosebește modul de a fi în lume de existența unui om areligios. Mai întîi de toate, omul areligios respinge transcendența, acceptă relativitatea "realității" și chiar se îndoiește uneori de sensul existenței. Marile culturi ale trecutului au cunoscut și ele oameni areligioși, care au existat poate și la nivelurile arhaice de cultură, deși nu sânt încă atestați de nici un document. Abia societățile occidentale moderne favorizează manifestarea plenară a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
monarhiei. Vorbea despre salvarea patriei prin revoluție, de purificarea ei prin sânge. Patriotismul se împăca de minune, atunci, cu revoluția și republicanismul, căci "Bragança" era socotit un străin vândut englezilor. Tribunul își vestea chiar propria lui moarte, dar nu se îndoia că "ideea, înecată în sânge, va reînsufleți", Ideea fixă a lui de Almeida era existența regelui; idee fixă care, așa cum remarcă A. Ribeiro Lopes, avea de partea ei istoria, știința, morala, filozofia și patriotismul. Dar succesul considerabil al tribunului se
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
armată. Dar nici o clipă nu se gândise să-și însușească singur puterea. Deși Brito Camacha, prietenul și mentorul său politic din tinerețe, interzise în ultimul moment membrilor grupării unioniste să participe la complotul din 5 decembrie - Sidonio Paes nu se îndoia că vor guverna împreună, dobândind poate și sprijinul elementelor conservatoare din celălalt partid republican, al evoluționiștilor. Biruitorul de la 5 decembrie era un sincer republican, cu idei liberale. Iar "decembrismul" era revolta împotriva demagogiei și anarhiei partidului lui Afonso Costa, revoltă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
luni, continua agitație muncitorească, însuflețită de triumful revoluției în Rusia, atentatul din 6 decembrie, toate acestea creează în mijlocul ofițerilor strânși în jurul lui Sidonio o atmosfera sumbră de fatalitate, ce trebuie să se împlinească. Pentru a preântâmpina haosul ce nu se îndoiau că va urma dispariției Președintelui, câțiva ofițeri superiori hotărăsc crearea unei organizații alcătuite din comandanții de regimente credincioase regimului, care, în cazul când Sidonio va cădea victimă unui atentat, va putea impune constituirea unui guvern militar. Un program - cuprinzând indicații
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]