4,859 matches
-
ce să fie altceva: o sectă, un grup, o organizație secretă?“ „Nu știu. Faza cu mail-ul în spatele căruia te poți ascunde la nesfârșit e fumată. Cine e Paul? Poate chiar Paul. Poate altcineva. Poate nu există. Da’ nu asta mă-ngrijorează; te duci pe chat sau pe MIRK și dai de-același lucru: demenți, mitomani, complexați. Faci conversație cu-o elevă, stabiliți să vă vedeți și te trezești la-ntâlnire cu-o gașcă de rockeri. Deșteptu’ de Cezar se dădea femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Enciclopedică, 2002, p. 69. 123 A.N.I.C., Fond Casa Regală, Carol al-II-lea, Cabinet Interne, dosar nr.29/1936, f. 1-5. trupelor sovietice spre Europa Centrală“125. Corneliu Zelea Codreanu declara și el la 30 mai 1936: „Lumea sănătoasă românească este îngrijorată de soarta țării pe care o joacă în mâinile sale foarte debile d-l Titulescu. Noi, românii, înțelegem că d-l Titulescu este un talent, este mai puțin o inteligență și aproape deloc o înțelepciune. Mai bine să se încredințeze
Nicolae Titulescu Idei și acțiuni diplomatice. by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1603_a_2957]
-
acuza că a împiedicat apropierea României de Italia și Germania și că intenționa să transforme țara “într-o bază de înaintare a trupelor sovietice spre Europa Centrală“121. Corneliu Zelea Codreanu declara la 30 mai 1936: ”Lumea sănătoasă românească este îngrijorată de soarta țării pe care o joacă în mâinile sale foarte debile d-l Titulescu. Noi, românii, înțelegem că d-l Titulescu este un talent, este mai puțin o inteligență și aproape deloc o înțelepciune. Mai bine să se încredințeze
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
acuza că a împiedicat apropierea României de Italia și Germania și că intenționa să transforme țara “într-o bază de înaintare a trupelor sovietice spre Europa Centrală“121. Corneliu Zelea Codreanu declara la 30 mai 1936: ”Lumea sănătoasă românească este îngrijorată de soarta țării pe care o joacă în mâinile sale foarte debile d-l Titulescu. Noi, românii, înțelegem că d-l Titulescu este un talent, este mai puțin o inteligență și aproape deloc o înțelepciune. Mai bine să se încredințeze
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3070]
-
la București, la un liceu de muzică, deși aveau și alte cheltuieli. Ajungând acolo,a cunoscut niște băieți care l-au încurajat să fure și să fumeze.Din acel copil model deveni un copil rău și neastâmpărat. Părinții lui se îngrijorau pe zi ce trecea,deoarece nu mai știau nimic de el. A trecut o vreme, iar părinții au fost anunțați că fiul lor este în stare gravă la spital.Cum au auzit ,au și plecat spre acel spital, cât de
Fii conṣtient, drogurile ȋṭi opresc zborul!. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Doroftei Andreea, Vlădeanu Dobriţa () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1963]
-
cele mai multe ori iremediabil și care influențează negativ starea de sănătate, sentimentele și percepția. Sunt sigură că toți s-au săturat să vadă copii care încep de la 10 ani să fumeze, să consume alcool sau droguri. Asta ar trebui să ne îngrijoreze. Pe zi ce trece sunt tot mai mulți adepți ai drogurilor, din păcate! Unii fac asta pentru a se dă mari, șmecheri,iar alții ca să încerce senzații, dar într-un sfârșit devin dependenți. Jumătate din vina este a părinților, a
Lumea drogurilor, o lume fără culoare. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Lupu Ramona Iuliana, Popa Luminiţa Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1972]
-
să stați aici, ci în anticameră, pentru că sunteți vizitator, adică musafir, și o să fiu luat la rost... Și-apoi, aveți de gând să vă mutați la noi? adăugă el, după ce mai aruncă o privire spre bocceaua prințului, care, evident, îl îngrijora. — Nu, n-am de gând. Chiar dacă aș fi invitat, n-aș rămâne. Am venit numai ca să fac cunoștință și nimic altceva. — Cum? Să faceți cunoștință? întrebă valetul cu uimire și cu suspiciune întreită. Atunci de ce-ați mai spus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
străinătate i-am scris generălesei o scrisoare, dar nu mi-a răspuns. Și totuși am considerat că, la întoarcere, e necesar să iau legătura cu dumneaei. Toate acestea ți le explic ca să nu mai ai îndoieli, văzând că încă ești îngrijorat: anunță doar că a sosit prințul Mâșkin și chiar din aceste cuvinte ale dumitale va reieși clar scopul vizitei mele. Dacă voi fi primit - bine, dacă nu - tot bine, poate chiar foarte bine. Însă mi se pare că nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dea socoteală? — Și totuși ar trebui să poftiți în anticameră, spuse el cât putu de stăruitor. — Păi, dacă aș fi stat acolo, nu ți-aș fi explicat toate acestea, remarcă prințul cu veselie, și deci încă ai mai fi fost îngrijorat din pricina pelerinei mele și a boccelei. Acum, zic eu, poate că nici nu mai are rost să-l aștepți pe secretar, ai putea să mă anunți și singur. Pe un vizitator ca dumneavoastră nu-l pot anunța în lipsa secretarului. Pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-i sărute mâna, remarcă de astă dată ceva foarte deosebit pe chipul ei. Și cu toate că o „anecdotă“ (cum se exprima el în mod obișnuit) îl făcuse să presimtă încă din ajun că așa se va întâmpla, încât, adormind, fusese destul de îngrijorat, totuși și acum simți un fel de frică. Fetele veniră și-l sărutară; și ele, deși nu erau supărate, păreau să se poarte altfel decât în mod obișnuit. Ce-i drept, din anumite cauze, generalul devenise excesiv de suspicios; însă, fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
își privea mama, așteptând-o să se exprime mai clar. Scenele de familie îi făcuseră și-așa mulți nervi. Nina Alexandrovna remarcă această precauție și adăugă cu un zâmbet amar: — Încă mai ai îndoieli și nu mă crezi; nu fi îngrijorat, măcar în ce mă privește, nu vei mai avea parte nici de lacrimi, nici de rugăminți, ca mai înainte. Singura mea dorință este să fii fericit, și tu o știi; m-am supus destinului, dar inima mea va fi întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-ți arate cel mai deplin respect; dacă ne-a trecut pragul... Ganea era atât de bucuros, încât își privea mama aproape împăciuitor, aproape duios. Nu pentru mine m-am temut de ceva, Ganea, doar știi: nu pentru mine am fost îngrijorată și chinuită în tot acest timp. Spui că astăzi se sfârșește totul? Dar ce se sfârșește? — Astă-seară, la ea acasă, a promis că va anunța: e sau nu e de acord, îi răspunse Ganea. — Aproape trei săptămâni am evitat subiectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ca să intre; luat în parte, nici unul dintre ei nu ar fi avut suficient curaj, așa că se îmbărbătau reciproc. Până și Rogojin pășea cu băgare de seamă în fruntea cetei, însă avea o anumită intenție și de aceea părea posomorât și îngrijorat până la iritare. Ceilalți alcătuiau doar corul sau, mai bine zis, banda care avea menirea să-l sprijine. Pe lângă Lebedev, mai era aici și crețul Zaliojev, care își aruncase blana în antreu și intrase degajat, cu aere de fante; cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Ptițân o cunoaște foarte bine și spune că nici el nu și-a dat seama ce a vrut ea adineaori. Dar cu Rogojin? Nu se poate să discuți așa, dacă te respecți, și încă în casa celui... Și mama e îngrijorată din pricina dumneavoastră. — Nu-i nimic, spuse prințul, dând din mână. — Și cum de v-o fi dat ascultare... — Cum adică mi-a dat ascultare? — I-ați spus că ar trebui să-i fie rușine și imediat și-a schimbat atitudinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în vagon, aruncă subit pe podea biletul de-abia cumpărat și ieși din clădirea gării, fâstâcit și îngândurat. Peste câtva timp, în stradă, parcă își aminti brusc ceva, parcă-și dădu seama pe neașteptate de ceva foarte ciudat, care-l îngrijora cam de prea multă vreme. Dintr-odată fu nevoit să se surprindă, în mod conștient, că are o ocupație, care dura deja de mult, dar pe care n-o observase până în clipa aceea; iată, de câteva ore, poate de la „Balanța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
putea avea aici nici un fel de polițe! Cu averea lui... E adevărat că, din superficialitate, i s-a mai întâmplat, chiar eu i-am mai sărit în ajutor... Dar, cu asemenea avere, să dai polițe unui cămătar și să fii îngrijorat de ele - e imposibil. Și nu poate fi la per tu și în relații atât de amicale cu Nastasia Filippovna. Aici e aici. El jură că nu înțelege nimic, iar eu îi dau deplină crezare. Problema e, însă, dragă prințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pur și simplu, era o ștrengărie din partea ei, dacă va fi existat ceva cu adevărat; însă el era cumva prea indiferent față de ștrengăriile propriu-zise și le găsea ca fiind prea în firea lucrurilor; el, la rândul lui, era preocupat și îngrijorat de cu totul altceva. Dăduse deplină crezare cuvintelor scăpate mai înainte de generalul tulburat, despre faptul că ea își râde de toți și mai ales de el, de prinț. Nu simțise în ele nici cea mai mică urmă de jignire; după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mai rămas și să-mi caut o altă «faptă bună», mai măruntă, care se încadrează în resursele mele (dacă tot mi-ar da ghes inima să fac fapte bune). Fii de acord că ideea e amuzantă! Sărmanul Bahmutov era foarte îngrijorat pentru mine; m-a condus chiar până acasă și a fost atât de delicat, încât n-a încercat câtuși de puțin să mă consoleze și a tăcut mai tot timpul. Luându-și rămas-bun, mi-a strâns mâna cu înflăcărare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
vedere, spuse Lebedev intrând, vorbind forțat și cu un ton vibrant, după ce se înclină plin de importanță. De-abia se întorsese și nici măcar nu apucase să intre în atenansa lui, așa că-și ținea încă pălăria în mână. Chipul îi era îngrijorat și avea întipărită pe el o nuanță deosebită, neobișnuită a propriei demnități. Prințul îl invită să ia loc. — Ai întrebat de două ori de mine? Poate-ți faci griji din pricina întâmplării de aseară... — La băiatul de aseară vă referiți, prințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nici un sertar, ceea ce-mi amintesc clar. În dulăpior te-ai uitat? — De la bun început și chiar de câteva ori în cursul zilei... Dar cum puteam să-l pun în dulăpior, cu adevărat stimate prinț? — Recunosc, Lebedev, că asta mă îngrijorează. Așadar, l-a găsit cineva pe dușumea? — Sau l-a furat din buzunar! Sunt două alternative. — Asta mă îngrijorează foarte mult, pentru că cine ar fi putut s-o facă... Asta-i întrebarea! Fără nici o îndoială, asta-i întrebarea de căpătâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ori în cursul zilei... Dar cum puteam să-l pun în dulăpior, cu adevărat stimate prinț? — Recunosc, Lebedev, că asta mă îngrijorează. Așadar, l-a găsit cineva pe dușumea? — Sau l-a furat din buzunar! Sunt două alternative. — Asta mă îngrijorează foarte mult, pentru că cine ar fi putut s-o facă... Asta-i întrebarea! Fără nici o îndoială, asta-i întrebarea de căpătâi; prealuminate prinț, găsiți extraordinar de exact cuvintele, noțiunile și definiți situațiile. — Ah, Lukian Timofeici, termin-o cu persiflările, aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
întrebarea de căpătâi; prealuminate prinț, găsiți extraordinar de exact cuvintele, noțiunile și definiți situațiile. — Ah, Lukian Timofeici, termin-o cu persiflările, aici... Astea-s persiflări! strigă Lebedev, plesnind din palme. Gata-gata, bine, nu mă supăr, altceva e la mijloc... sunt îngrijorat din pricina oamenilor. Dumneata bănuiești pe cineva? Întrebarea-i foarte grea... și foarte complicată! Pe servitoare n-o pot bănui: a stat în bucătăria ei. Pe copiii mei, de asemeni... Asta ar mai lipsi! — Deci, e cineva dintre musafiri. Dar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
că puneți prea mult la inimă necazul meu! Nu merit. Adică, unul ca mine nu merită; dar dumneavoastră suferiți și pentru hoț... pentru acest om de nimic, care-i domnul Ferdâșcenko? — Da, da, într-adevăr m-ai făcut să mă îngrijorez, îl întrerupse prințul distrat și nemulțumit. Deci, ce intenție ai... dacă ești atât de sigur că hoțul este Ferdâșcenko? — Prințe, mult stimate prințe, cine altul ar putea să fie? o scălda Lebedev, cu înduioșare crescândă. Căci faptul că nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și răutăcios. Nina Alexandrovna era foarte speriată. (Se schimbase mult în aceste șase luni, slăbise; după ce-și măritase fiica și se mutase la ea, aproape că încetase a se mai amesteca pe față în treburile copiilor ei.) Kolea era îngrijorat și parcă nedumerit; nu înțelegea prea bine „nebunia generalului“, după cum se exprima el, neștiind desigur cauzele principale ale noii harababuri din casă. Dar vedea clar că tatăl lui caută cearta cu lumânarea clipă de clipă și în orice loc, vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de față nici un străin. Prințul Ș. era la Petersburg, în legătură cu afacerea privitoare la unchiul lui Evgheni Pavlovici. „Măcar de-ar fi fost aici, tot ar fi spus ceva“, îi regreta Lizaveta Prokofievna absența. Ivan Feodorovici ședea cu o mină extrem de îngrijorată; surorile erau serioase și, ca un făcut, tăceau. Lizaveta Prokofievna nu știa cum să înceapă discuția. În sfârșit, ocărî subit și energic calea ferată și îi aruncă prințului o privire care voia să însemne provocare categorică. Vai! Aglaia nu venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]