3,744 matches
-
și ea. Am mai văzut-o prin Baea, a stat la Costachi a Rariței, Cost Diaconița. Eu eram însurat din 1910 și n-am mai putut vorbi cu ea. Era tot frumoasă. Dar Jan cu care s-a căsătorit a înnebunit și a rămas tot singură. Ce s-a mai ales de Maria Ionescu cea frumoasă nu mai pot ști nimica. Tatăl ei Nae Ionescu era năcăjit și a deschis o mică dugheniță în satul Slătioara, la apus de Bogata. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
oameni de rară și mare vrednicie. Și vrând,nevrând de rușine am căutat să mă țin de ei. Și în vara lui 1910 am început a altoi în ochi. Am altoit 300 și s-au prins 3.Îmi venea să înnebunesc. Proprietarul moșiei Baea Alexandru Cantacuzino Pașcanu, [58] adusese la curtea lui tocmai din Luxemburg, un inginer horticol cu numele de Iohan Bonț. Cari ori știa ori nu știa. Și m-am jăluit lui ce am pățit cu altoitu. Și l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
a avea neapărat niște modele (sau fără să-mi dau seama de asta), fascinația pentru scriitori s-a păstrat, cu un plus de simpatie pentru cei care au avut un destin nefericit... cei care s-au sinucis, cei care au înnebunit, cei care au fost omorâți, închiși, persecutați sub dictaturi, cei care s-au revoltat, cei care au râs, cei care au tăcut, cei învinși, cei singuri, cei uitați... La început, nu mi-a fost rușine că scriu (doar că nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cum m-au făcut, cum ar fi acum, înainte de vacanță, m-au făcut membru de partid și, în august mi-au dat drumu’ să ies în Vest. Am vrut să ies, să mă duc, să vad și eu Vestu’. Eram înnebunit de curiozitate. Și-am primit viză. Nici în visele ălea mai... [râde], nu mi-am imaginat, dar, n-am fost chemat niciodată la securistul fabricii ! La securistul fabricii, cum era, cum auzeam, erau chemați din acei de care mai răi
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
vă povestesc, da' nu mai este timp, episodu’ 2 [râde], cu revoluția, și cu... dar era să fim împușcați, la Moscova, în fața Palatului de Marmură, acolo la încaer [încăierare - n.ns., S.P.], când cu puciul, cu Elțîn și cu... Eram înnebuniți, eram înnebuniți, că, uite, măi, n-am murit în România și murim acum... Sau să vă povestesc despre revoluția de la noi, de-aici, vai ce-am traversat ! Vă puteți imagina să-narmezi atunci, după revoluție... mi-o spus să pregătesc
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
nu fac. Noi treceam prin toate chinurile, speram și deznădăjduiam, nu de victoria finală, dar de învingerea vremelnică. Ionel era foarte nenorocit, fiecare lovitură răsuna în el, i se părea că este răspunzător față de fiecare mort, de fiecare rănit. Lumea înnebunise, toți își as cundeau ce aveau mai prețios, îl porneau la Iași și în urmă la Mos cova; asemenea, arhivele, tablourile pinacotecii și ale colecțiilor particulare, dosarele de la Creditul Rural, tezaurul Băncii Na ționale și cu el tot ce se
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
funcțiune în redacție, amândouă eficiente, deși de semn opus. Una era aceea a lui Roger Câmpeanu, care asculta vociferările directorului și deodată, fără a-l preveni, izbucnea cu o vehemență care o întrecea pe aceea a interlocutorului său: — M-ați înnebunit, domnule director, m-ați turbat, așa nu se mai poate, pur și simplu nu-se-mai-poate. Pe mine să nu mai contați, căutați-vă altul! Se întâmpla uneori ca tocmai atunci să intre în birou cineva din afara redacției, un neprevenit care, contrariat
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
prin romanul său, construit ca un soi de comentariu parabolic, cu insinuarea reconstrucției realiste, a biografiei poetului, a factologiei sale existențiale. Romanul începe în momentul în care doamna Slavici îi trimite lui Maiorescu bilețelul prin care anunță că Eminescu a înnebunit și se încheie factologic privind evenimentele vieții poetului în momentul trecerii lui la cele veșnice. Sunt doar câțiva ani, esențiali însă pentru destinul acestuia, pe care Florina Ilis îi urmărește într-o meticuloasă reconstituire de detalii (detalii care sunt și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Fără a-și îngădui vreun comentariu pur personal, exegetul citează câteva pasaje din referirile celor apropiați poetului, la acea dată, care prevesteau sau pregăteau momentul declanșării nebuniei: la 30 mai 1883, Maiorescu nota în Jurnalul său "După părerea mea, Eminescu înnebunește". Același Maiorescu nota în Însemnările zilnice, la 11 iunie 1883: ,"După părerea mea, Eminescu începe să înnebunească". La 23 iunie, același an, Maiorescu reia ideea: "după părerea mea, e din ce în ce mai nebun". Etc. Toate acestea ar justifica, se subînțelege, faptul că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
la acea dată, care prevesteau sau pregăteau momentul declanșării nebuniei: la 30 mai 1883, Maiorescu nota în Jurnalul său "După părerea mea, Eminescu înnebunește". Același Maiorescu nota în Însemnările zilnice, la 11 iunie 1883: ,"După părerea mea, Eminescu începe să înnebunească". La 23 iunie, același an, Maiorescu reia ideea: "după părerea mea, e din ce în ce mai nebun". Etc. Toate acestea ar justifica, se subînțelege, faptul că în fatidica zi, mentorul Junimii nu cere un consult doctorului Șuțu ci, anticipând diagnosticul pe care acesta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
au nevoie să capete experiență, încredere și numai așa vom putea merge mai departe. Rep.: Unde e mai ușor, în teren sau pe bancă ? S.G.: Mult mai ușor în teren, cu siguranță, pentru că pe margine este groaznic, vă spun, 278 înnebunești. Rep.: Ce crezi că va face echipa națională la europenele din Danemarca ? S.G.: Sunt sigură că se vor mobiliza după eșecul cu Danemarca, meci în care au făcut o primă repriză foarte bună, după care nu înțeleg ce s-a
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
și ei, mai ales lăutari-boieri, cum îi numeam noi, nu se lăsau mai prejos; electrizați, fermecați, ei nu-și puteau stăpâni mișcările, țineau tacul cu mânele, cu capul, cu picioarele, și din strunele nebune scoteau accente ce în adevăr ne înnebuneau. O!... Cine putea atunci să se măsoare cu noi? Eram mai mari și mai voinici decât toată lumea. Eram tineri, curgea silitră în vinele noastre și prisosul de puteri îl revărsam în chef, cântec și joc. De la o vreme, osteniți, ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
urmare, în contra unor profesiuni astăzi onorate în toate țările și în toate straturile sociale. Așa, când l-am rugat să mă trimeată în străinătate pentru a învăța pictura, el a sărit în sus: Cum, vrai să te faci zugrav? Ai înnebunit, băiete? Silit am fost, deci, să îmbrățoșez altă carieră; să lepăd penelul și să ieu condeiul și nu știu zău dacă schimbul a fost în avantajul meu. Cu toate aceste, din când în când, în oarele când n-aveam ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
libertate, protestând cu toată ființa împotriva împilării și a sclaviei. Desele convorbiri ale doctorului cu bolnavul, atitudinea ciudată a lui Raghin pricinuită de singurătate și de completa lui izolare de viață, dau motiv celor din jur să creadă că a înnebunit și el și, astfel, iată-l internat în același salon nr. 6. Aici tot sistemul filosofic propovăduit mai înainte, suferă cea mai cumplită înfrângere și, acum, lui Andrei Efâmici, nici prin gând nu-i trece să-și amintească de faptul
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
de orice prezență umană. Mai ales noaptea este propice sosirii lor, și de asemenea amurgul, moment în care unei lumi îi ia locul alta. Cei care se întâlnesc cu ei și nu știu să se ferească rămân fără grai sau înnebunesc. Situațiile în care esufii devin periculoși sunt cele în care domnește tăcerea. Un om cade pradă unui esuf atunci când este singur, departe de ai săi, cuprins de tristețe sau de melancolia unui loc pustiu (David Le Breton, Despre tăcere) 1
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Era un fel de competiție între ei. Cine toarnă cele mai mari minciuni. Pentru că, imediat după asta, Danny de Vito nu s-a lăsat: - Eram la cumnată-miu la Craiova și, bă, nenică, era o căldură-n casa aia de înnebuneai. Mă duc la frigider și umblu o țâră la potențiometru. Reglez p-acolo și mă duc să trag un pui de somn. Ațipesc oleacă, după care aud, așa, o muzică. Mă uit pă fereastră, ni’ica. Mă mai chiorăsc pă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
vor înmuia, își vor aduce aminte de candoarea aceea superbă de acum mulți ani. Sau li s-ar face pur și simplu rușine. Ticăloși devin doar oamenii care n-au avut parte de copilărie. La începutul anilor ’70, Nae era înnebunit după Cornel Chiriac, Metronom, după Lennon, McCartney etc. Toată lumea era, de fapt. Toată lumea bună, vreau să spun, restul ascultau porcării cu macarale în zări argintii. Nu ascultau. Suportau. Furase de la școală, din laboratorul de fizică, tot felul de piese, instrumente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
un cartof. Scrie, adică ăsta e un efect secundar al bolii. E bolnav o dată în plus. Mai are un supliment de boală. Unii colecționează timbre, capace de bere, io scriu. Fiecare cu stolul propriu. Măcar asta mă ajută să nu înnebunesc. Deci tot e bine. Nu atentez la viața nimănui. Nu mă iau de oameni pe stradă Să simți cum îți crapă capul, ochii, fiecare vinișoară, striație. Apoi, plecând de la spital, drumul spre casă, halta la vânzătorul de ziare, care bănuiește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
a îmbârligat prăpădita de mă-sa. S-a păcălit, aia e! Și să vă mai zic o treabă, cică Șăfu n-are coaie, nenică! - Păi, are vocea groasă, băăăăă! Nu-l auzi cum cântă? Zici că-i bariton! I-a înnebunit p-ăia la bloc la el! - Da, bă, ăsta e un sandilău, să n-am parte. Când eram la Revelion la Costi, acu’ vreun an, știi că Costi stă exact peste drum de Șăfu, noi ca băieții, p-acolo, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
extrem de curioasă. Ceva ce ți-a făcut inițial rău devine apoi o necesitate. Cu muzica e și o chestie de anturaj. Depinde cu cine împarți muzica. Încerc o bucurie nemaipomenită să întâlnesc pe cineva care să-mi mărturisească că e înnebunit după monotonul ăsta de Cohen. De fapt, și atunci, în liceu, grohăielile alea îmi plăceau tocmai pentru că le împărtășeam cu alți disperați. Scrisul nu prea am cu cine să-l împart. Spuneam că am ascultat mult Leonard Cohen, am fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ea: aia care a luat-o în gură de la Cioacă? Atunci a intrat Mogoșanca pe ușă, a auzit, dar n-a zis nimic. Numai poponari în rest la TV. Să-l vezi pe Marinescu cum are contur pe la ochi. Era înnebunit după prietenul meu. Ce, că era el la petrecere cu... Aia e curva TV-ului. O închiriezi. A scris în VIP că s-a culcat, la un spectacol, la Sighișoara, cu Andi. Îl sun pe Andi, nu e, mă adevărat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
bună, dar mamă nefe ricită a unei fetițe de nici doi ani deboșată Încă din leagăn de o ticăloasă de femeie din sat, care o deprinsese, ca să nu mai plângă, să se masturbeze - așa [că acum] o găsea maică-sa, Înnebunită de spaimă și de rușine, ca și noi, vecinii consternați, pe prispa casei sau În mijlocul curții, cu degetele Între picioare, chircită și sugrumată de spasmuri. N-am mai avut niciodată prilejul, În tot restul vieții mele, să mă Îngrozesc În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
el Într-o seară ca să asist la o ședință de spiritism. Este adevărat, am primit vești veridice și sfaturi care m-au tulburat adânc de la biata maică-mea, răposată cu mult Înainte. Dar proprietarul meu, medium cu această ocazie, a Înnebunit chiar a doua zi și a fost internat la balamuc, unde a și murit. Iar acuma, cineva de aproape, fost funcționar În subordinea lui Bucuța și care mi-a citit paginile de până acum, ne având, se vede, ce face
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
o femeie În serviciu, țărancă zdravănă ca un taur, care muta din loc, de parcă s-ar juca, dulapurile grele luate În bra țele ei atletice. Era vrednică foc de treabă, dar și cățea neostoită și În dâldoră neogoită după bărbați. Înnebunise după ea toată garni zoana, care-și aștepta până la ziuă rândul la ușa ei, Începând cu colonelul S. - altfel bărbat cu sentimente delicate, suspinând ca un licean după ovreicuțe blonde și romanțioase - și până la ceata renumită a trupei, sergenți, căprari
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
dintre curse (este deja seară, dar nu e întuneric, poate din cauza becurilor stradale aprinse sau mai degrabă din cauza lunii imense, rotunde, ca o minge acoperită cu miere...), sania noastră a luat o viteză năpraznică, noi toți cântam sau doar strigam înnebuniți de plăcere. La un moment dat, nu știu din vina cui, sania se dezechilibrează și se răstoarnă, azvârlindu-ne pe toți care pe unde. Mă trezesc proiectat prin aer, cu o forță neobișnuită, țip de frică. Mă opresc într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]