KorAP: Find »[drukola/base=întâi & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...133 134 135 ...1452 >

36,299 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

locurile demne de văzut. Știu casele cele mai bune. Myatt Îl Întrerupse: — Mă duc Întâi la poștă. Și apoi vom Încerca hotelurile pentru a o găsi pe doamnă. — E numai unul. — Și apoi la gară. Expedierea telegramei luă ceva timp. Întâi trebui să-i trimită lui Joyce un mesaj formulat În așa fel Încât să nu poată fi acuzat de calomnie de către domnul Eckman. Se hotărî până la urmă la următorul text: „Eckman beneficiază de o vacanță de o lună Începând de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

cai splendizi și Îmi doream cu disperare să călăresc, dar acum, că sunt aici, Îmi doresc să iau prânzul cu tine. Îmi pare rău. Mă urăști? — Nu, nu fi nebună. Ce faci acolo? Păi, hai să pun problema așa. Faza Întâi din operațiunea Provocare la Cuplare este finalizată. Unul mai puțin pe listă! M-am cuplat cu un matador, mi-am pus-o cu el și deja l-am uitat. Lauren era la fel de zăpăcită ca o școlăriță. Ăsta era, cu siguranță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Într-o juma’ de oră. Se ascunde de ochii lumii cu nu știu ce tip. Poate o să stea ea cu mine până ajungi tu aici. —OK, bine, asta e grozav. Ne vedem mai târziu... —Staaaaaai! Încă o chestie, Sylvie... Și-a tras Întâi nasul cu putere de vreo trei ori, apoi a spus: — Acum că divorțez, pot să port haine făcute de Thack? Salonul lui Marci de pe Park Avenue nr. 975 ar fi de ajuns să creeze oricui dependență de Seroquel, cu sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
telefonică. Atât de amabilă și de fermecătoare. Absolut deloc ca un star de cinema. — Probabil că se preface, zise Hunter. Actrițele fac asta tot timpul. — Cred că o să arate extraordinar În hainele lui Thack, am spus. — Hai să vedem mai Întâi dacă apare mâine. —Ești atât de cinic... —Sunt doar realist, spuse Hunter ridicându-se și luându-mă de mână. Și acum, ce-ar fi să prindem nițel din Paris Première Înainte de culcare? În dimineața următoare, așteptându-mă ca Nina să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
și de la Sophia. Colierul nu are cum să fie pentru Sophia! am strigat, supărată. Cum poți să fii sigură? Întrebă Lauren, cu voce scăzută. —O să-l Întreb, am mai spus, Îngrijorată. Să nu care cumva să faci asta, ordonă Lauren. Întâi de toate, se presupune că e vorba de o surpriză, așa că, dacă e destinată ție, o să strici lucrurile, tulburând apele În defavoarea ta prin faptul că recunoști că ți-ai băgat nasul prin computerul soțului tău. În al doilea rând, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
asta, zise Thack. Dacă Îmi dai și mie o țigară, să fumez și eu. Lauren Își scoase portțigaretul din poșetuța verde din piele de șopârlă și Îi oferi lui Thack o „platină“. —Divină, zise el, privind țigara și aprinzându-i Întâi lui Lauren țigara, și apoi lui Însuși. Trase un fum, apoi, exhalând, continuă: — Bineînțeles că este gelos. Sanford a făcut o pasiune nebună pentru tine, iar tu ai făcut o pasiune nebună pentru cineva care nu este Sanford. Mogulii nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Hunter, care stătea cu picioarele Încrucișate pe carpeta de lângă foc. În fața lui avea o cutiuță pătrată, Împachetată cu hârtie strălucitoare roșie și cu o fundă argintie. Ooo, cu siguranță avea exact dimensiunile unei bijuterii. — Deschide-l pe al meu mai Întâi, am spus, Încercând să mă port obișnuit. — Ce adorabil, iubito, zise Hunter, când văzu fotografia. Mă sărută pe buze. Sunt foarte mișcat. Și acum ia deschide-l pe ăsta. Mi-a Înmânat micuțul pachet. Mi s-a părut că el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
supraevaluat. Și, cine știe? Poate că Marci a făcut o greșeală. — Dar tu pari să-ți fie foarte... bine, Lauren, te distrezi. Eu sunt nefericită. Vreau doar să mă simt bine din nou. Oare nu ar trebui să asculți mai Întâi și versiunea lui Hunter? Cred că a venit timpul să ai o discuție cu el. Fă asta diseară, zise Lauren. Uneori, soții Își recunosc vina și spun adevărul. „O să stric lucrurile diseară“, mă gândeam vinovată când am ajuns acasă, după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
bine, iubito? Întrebă Hunter, simțindu-mi starea imediat. De fapt, adevărul e că... nu mă simt prea bine, am răspuns eu, cu ochii lăsati În jos. „Trebuie să fac asta acum“, mă tot Întrebam. „Sau ar trebui să comandăm mai Întâi? Of, Dumnezele mare“. — Cred că pot să te Înveselesc eu... Nu cred asta, am spus cu tristețe. Am respirat adânc și am Început —Hunter, eu... Exact atunci, Hunter puse pe farfuria mea o cutiuță roșie din piele de căprioară. Pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Întrebă Hunter, arătând Îngrijorat. —O, ba da, este... nemaipomenit, am spus. Absolut minunat. Intenționam să ți-l dau de Crăciun, dar clama de prindere nu era cum trebuie. Au trebuit să o refacă. Oare era adevărat? Îl purtase Sophia mai Întâi? Eram În ceață. —Nu ai de gând să-l Încerci? Am scos colierul din cutie și mi l-am prins În jurul gâtului. M-am Întors și m-am privit În oglinda din spatele meu. Ametistul atârna exact unde trebuia, exact sub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Cred că o să-i dau un telefon lui Hunter, am spus eu. O să-și iasă din minți de Îngrijorare. — În nici un caz. Eu o să fac rost de un avocat, să fie pregătit, insistă Lauren. Oare nu ar trebui ca mai Întâi să aflu ce se Întâmplă cu adevărat? Lauren nu auzi Întrebarea și spuse doar atât: —Trebuie să te miști de-acolo și să te pregătești de serviciu. — Nu pot să merg la serviciu, am obiectat. Eram mult prea epuizată ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
intersecția dintre Fifth Avenue și 53rd Street, ținută de către un preot care se Întâmplă să fie sosia lui Orlando Bloom, este un motiv suficient pentru ca până și cea mai superficială tipă din New York să o ia pe calea credinței. Mai Întâi, pentru că biserica se află peste drum de magazinul Gucci, așa că e la Îndemână, iar În al doilea rând, pentru că la funeraliile lui Sanford erau de față mai multe personalități din lumea showbizului de divertisment facil (Charlie Rose/Bloomberg/Oprah) decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

lucioase și le suge până face găuri în obraji. Își trage degetele și mai apucă niște ceapă dintr-o cutie de plastic. Îl întreb dacă asta e masa lui de dimineață. Dacă mă întrebi ceva, zice, să vad banii mai întâi. Și-și bagă degetele în gură. De partea celaltă a lui Nash stă la bar un tânăr cu favoriți, într-un costum cu dungulițe, de bună calitate. Lângă el stă o gagică, cocoțată pe bara pentru sprijinit picioarele, în așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
înăuntru și-mi dă oala. Își dă jos tenișii și-și trage tricoul peste cap, zburlindu-și pletele. Își pune tricoul peste oala pe care o țin în mâini și-și ridică piciorul, ca să-și dezbrace pantalonii de trening, mai întâi un crac, apoi celălalt. Își pune pantalonii la mine-n brațe și se proțăpește cu mâinile-n șold, la pula goală. Helen își încheie haina și dă pe gât ce-a mai rămas din vin. Oala e grea și fierbinte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
dinții încă încleștați, mă îndrept rapid de șale. Ofițerul se uită la degete și zice: — Credeam că acolo mi le las. Își miroase degetele și face o mutră scârbită. Perfect, zic, trăgând adânc aer în piept, cu ochii închiși. Mai întâi pune stăpânire pe mine, acum mai am și grija că Helen pune stăpânire pe toți cei din jurul meu. Și polițaiul zice: — În după-amiaza asta am luat-o în stăpânire pe Mona vreo două ore. Am și machiat-o un pic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
pe linoleumul rece, printre nestematele sparte și bucățile din Patrick, zice: — Carl? Își duce mâna la gură, pipăie pietrele incrustate acolo. Se răsucește și se uită la mine: — Carl? Carl, unde suntem? Vede dulăpiorul de inox, fereastra cenușie, spartă. Mai întâi vede brațul cel mititel și albăstrui. Apoi picioarele. Capul. Și zice „Nu“. — Nu! Nu! Nu! zice Helen, împroșcând cu sânge, și, târându-se printre așchiile ascuțite ale culorilor sparte, cu vocea groasă și încețoșată de la dinții fărâmați, adună toate bucățile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

în apropiere, la vreo douăzeci de kilometri... Lasă-l naibii de camping! Pe cine mai interesează acum?! Vine iarna, cred că-i deja închis. Mai bine zi-mi ce faci la Valea Brândușelor. Un han. Undeva, în munte. De fapt, întîi mi s-a zis că acolo va fi o casă de creație; am fost, am văzut terenul: toamna, prin septembrie, cînd dă rugina, e-o nebunie! Am și conceput proiectul ca pe... Dar trece șoseaua internațională prin apropiere. Un han

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
văd nevoit să... Nu zău?! A, continui să fii obraznic?! Hai cu mine! N-am timp! Pleacă autobuzul arată actorul spre cursa în care au început să urce pasagerii. Portiera din spate a Daciei se deschide larg, făcîndu-și apariția mai întîi o pereche de cizme negre, frumos mulate pe picior, apoi poala unei fuste ce acoperă genunchii; o bluză albă, pe gît, arcuită ispititor la piept, un palton albastru închis cu guler mare din blana unei vulpi polare, a cărei coadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
combinatului. Zău?! Știam că era un bărbat... A plecat la "Ștefan Gheorghiu". A telefonat? întreabă Vlad, să schimbe vorba. Nu. Aveți emoții? rîde femeia, uitîndu-se la ceas. La ora asta, cursa-i pe drum. Nu plecați acasă? Ba da. Trebuie întîi să caut un sudor, că Bogdan n-a venit nici azi. Nu?! tresare tehniciana. Eu am raportat deja căptușirea terminată arată cu privirea spre ușă, în urma secretarei de partid. O fac, o fac spune Vlad calm, pornind spre ieșire. Iau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
literar ce, vrei chiar să te sărăcesc? Și-apoi, mai am de dus niște hîrtii la secretariat, trebuie să-i spun directorului de afișe, poate vine seara asta să le vadă, ca să le și dau la lipit, că Lazăr vine întîi aici... V-aștept. Pîn' deseară, cînd vine cursa rapidă, nu prea am ce face. Bine, dacă ții neapărat surîde secretarul literar. M-aștepți aici, în birou, că termin repede. Rămas singur, după ce secretarul literar pleacă spre director, Mihai formează numărul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pe la teatru spune, preocupat să-și ridice gulerul. Te-am zărit prin ninsoarea asta grozavă face Săteanu un semn cu capul în spate, spre intrarea în hotel și-am alergat să te ajung. Treci pe la mine deseară, da? Mă duc întîi la autogara, să-mi iau geamantanele. Of, mama lor de geamantane! Dă-le la naiba! Ce te mai chinui de pomană?! Tocmai am vorbit cu băieții arată Săteanu spre restaurantul hotelului și mîine după-masă vin la mine să stabilim cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
la mine să stabilim cum aranjăm, vreau să fie ceva pe cinste. Mai stai cu mine, aștept mașina de teren că vreau să trag o raită pe la unitățile din apropiere, să-i pun în priză, că viscolul ăsta... Te duc întîi pe tine acasă și-apoi... Mulțumesc! Mai vreau să trec pe la magazin, că pînă vine cursa n-am ce face. Bine. Atunci, te-aștept în jur de șase jumătate, da? Mihai încuviință și se întoarce grăbit, să traverseze spre complexul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pe la magazin, că pînă vine cursa n-am ce face. Bine. Atunci, te-aștept în jur de șase jumătate, da? Mihai încuviință și se întoarce grăbit, să traverseze spre complexul comercial, gîndind să-și ia ceva de mîncare. Se așază întîi la coadă la pîine, căutîndu-se de bani mărunți, să ia o jumătate, însă, din obișnuință, privirea lui, rotindu-se peste întregul magazin, percepe o imagine care-l face să se încrunte, uitînd de pîine, preocupat să-și dea seama ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
sus, dezgolind totul, cu calm, aproape cu migală, trădînd în permanență dorința. Surîde fericită gîndului că peste cîteva ore, ajungînd acasă, va fi întîmpinată cu vaza împodobită de flori, masa pregătită și un pahar cu vin bun... Ori, poate, mai întîi, un pahar de coniac... "Ce-nseamnă un oraș mare, ca Iași! Pînă și băuturile sînt mai fine. Chiar și la asistenta șefă am văzut în vestiar o sticlă de whisky. Dacă-mi completa foaia mai repede, aș fi prins cursa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
măgulit. Tovarășe chelner! strigă scurt, încet, dar autoritar. Da, vă rog! se întoarce Ovidiu spre actor. A, vă salut! Parcă... Nu parcă, ci sigur! confirmă actorul, intuind că a fost confundat ori, poate, recunoscut. Cu ce vă servim? Doamna mai întîi face un gest politicos Iulian, așezîndu-se. Doamnă, se înclină chelnerul avem pui la tavă, cașcaval, ouă la capac... Aș vrea o jumătate de... începe femeia să spună, dar vocea ei fermă e frîntă brusc de trecerea unui gînd, care o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]