4,963 matches
-
a piciorului În continuarea tălpii stângi, talpa stângă În continuarea tălpii drepte și așa se Îndreaptă Încet spre adânc; curând, cade, nu se mai vede; copilul fuge speriat, uitând un degețel În gura Încleștată de frică; i se adresează mamei, Întinsă sub o umbrelă pe plajă; de aici, acesteia nu i se văd decât fesele, În care grăsimea se pliază În ghemotoace groase: „Du-te repede, scoate-l pe tata din apă!“. „Unde este?“, Întreabă femeia. „E acolo și cântă astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Flory (acesta e numele ce i-am dat) a Înflorit azi; e o floare ciudată, Într-o glastră minusculă cât pumnul, are frunze foarte verzi, aproape rotunde; mă privește prin ochii aceștia deschiși, patru cupole alungite: par niște tije fragile, Întinse spre mine ca patru guri de mitralieră; ea varsă un foc concentrat, doar-doar m-o răni prin acele gloanțe invizibile ce le aruncă spre spinarea mea Încovoiată; florile au pe marginea exterioară zimții a șapte petale, aici sunt de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a strecurat timp de o oră pe verticala stâncii (putea să cadă oricând), n-am privit-o, am așteptat-o; spunea că e sigură de ea când mă aflu de față; după ce a ajuns sus, a rămas acolo cu mâna Întinsă spre floare fără s-o culeagă. Nu să culeagă floarea era esențial, ci să fie În puterea de a o culege; frumusețea Închipuită a unui act virtual te oprește să-l săvârșești. Cum stătea așa, respirând parfumul florii, al pietrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
unui singur crâmpei de senin, o, din păcate, nimic mai mult... 10 martie 1965 (miercuri) Lui Martin. Între zidurile de granit ale singurătății tale, a coborât o pasăre amețitoare și, aruncându-te pe aripile ei, dornică de-nălțare, ți-a-ntins zarea la picioare halucinant... O, te-ai speriat atât de tare, Încât pasărea, mâhnită și tristă, te-a-ntors acasă nevătămat... 11 martie 1965 (joi) Altă dragoste. Alte gânduri. Alți ochi. Ne jucăm cu noi, parcă-am fi mingea azvârlită-ntr-una de copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
baniță? (Pe verso scrie Concursul republican Cluj, decembrie 1958, dar nu se știe dacă acest scris aparține dansatoarei sau vreunui spectator, rămâne să cercetez și să vă comunic mai târziu.) După ce se lăsă privit de fotografie pentru un timp indefinit, Întinse din nou mâna; o mână uscățivă, bine proporționată, fermă În gesturile de a apuca și de a ține, o mână care desigur ar fi putut Îndeplini și alte mișcări, decât aceea de a lua În posesie aceste obiecte numite cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
urmă, proprietatea Ameliei Sachs, fusese întrebuințat serios pe drumul dinspre locul unde avusese loc exercițiul până aici, depășind prin unele locuri viteza de 100 km/h. Sachs se apropiase acum și studia cu atenție victima, o tânără cu părul blond, întinsă pe spate și cu burta împinsă în sus din cauza mâinilor încătușate sub ea. Chiar și în slaba lumină ce răzbătea în cameră, putu vedea urmele lăsate de frânghie pe gât și sângele uscat de pe buze și bărbie. Cauza era probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Oare încercase să folosească asta pentru a se apăra? Sau era doar un gest disperat de a simți ceva familiar atunci când se zbătea în ghearele morții? - Rhyme, sunt lângă cadavru, spuse ea și începu imediat să facă poze. - Continuă. - E întinsă pe spate, deși inițial era pe burtă. A fost întoarsă pentru resuscitare rapidă. Se văd urme evidente de strangulare, spuse ea întorcând cu gesturi ferme cadavrul înapoi în poziția inițială. Mâinile sunt imobilizate cu un fel de cătușe antice. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
crimă avusese loc. Pipăi apoi locul unde era arma, mai ales că, purtând costumul Tyvek, nu mai putea să poarte și teacă. - Am găsit ceva, îi comunică la scurt timp lui Rhyme. În hol, nu departe de locul unde e întinsă victima. O bucată neagră de stofă. Mătase, sau cel puțin așa pare la prima vedere. Dedesubt e o bucată de flaut, deci probabil aparține criminalului. - Interesant, gândi cu voce tare Rhyme. Mă întreb ce o fi cu ea. Cum în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
carne. Real precum o frânghie înnodată în jurul gâtului alb al unei tinere fete. Real precum mecanismul unui ceas măsurând timpul rămas până când următorul nostru protagonist va simți sărutul groazei... - Mamă... Tânăra stătea așezată lângă patul pe care mama ei era întinsă. Pe fereastră, putea vedea în mijlocul grădinii îngrijite un stejar înalt cu o coroană impresionantă, pe al cărui trunchi crescuse iedera în forme extrem de ciudate, pe care încercase să le interpreteze de nenumărate ori în ultimele luni. Astăzi, nu vedea nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
sale, începând cu „Foarte bine, scumpo. Dar ție cum își merge?” și terminând cu acest „Am să-ncerc” erau simple născociri. Mama ei nu spusese nimic astăzi. Nici ieri. Nici în timpul vizitei de alaltăieri. Tot ce făcea era să stea întinsă în pat și să privească pe fereastră. Într-un cuvânt, vegeta. În alte zile, era mai prezentă, însă doar fizic, bolborosind neîncetat fraze pe care nimeni nu le putea pricepe, atestând de fapt succesul repurtat de armata ce se cuibărise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și a ei? se interesă Cooper. - Poate, spuse Rhyme, dar deocamdată să presupunem că aparținea criminalului. Cooper apucă bucata cu grijă și o examină. - Mătase. Țesută manual. Rhyme constată cu surprindere că deși putea fi împăturită până la dimensiuni destul de mici, întinsă măsura cam 180 de centimetri în lungime și 120 în lățime. - Știm sigur că a așteptat-o în hol, începu Rhyme. Acum îmi pot de seama și cum anume a procedat: a stat ascund într-un colț întunecos înfășurat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Bell se apropie cu băgare de seamă de scripete și trase la rândul său de frânghie până când putu să o cuprindă direct cu brațele și să o tragă spre mal. Bărbatul în haine sport dădu încet drumul frânghiei, până când fu întinsă cu totul în iarbă. Era foarte moale și fața căpătase o culoare pământie. Bell smulse fâșia de bandă de pe gura ei, desfăcu rapid lanțurile și începu procedura de resuscitare rapidă. Sachs se întoarse o fracțiune de secundă spre civilii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
spre grupul de privitori care deja se aduna. - Chemați un doctor! - Ce s-a întâmplat? - O, Doamne! Scumpo, nu privi într-acolo! Trecătorii deja se adunaseră în partea de est a pieței, aproape de fast food. Toți priveau îngroziți la persoana întinsă pe caldarâm, chiar la picioarele lor. Sachs duse stația Motorola la ureche pentru a solicita ajutor medical, încercând totodată să-și croiască drum printre oameni. - Faceți loc! Poliția, faceți loc! Pătrunse într-un final în cercul de oameni și simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
serviciu și rămăsese acolo pâna la miezul nopții, când pătrunsese în anticamera biroului lui Grady și aflase că acesta, împreună cu familia, urma să meargă la concertul de la Școala Cartierului, unde fiica sa era una din protagoniști. Acum, simțindu-și nervii întinși la maxim, pastorul stătea în fața școlii privind cum gărzile de corp dialoghează cu procurorul Grady, aflat încă pe scaunul din spate. Planul său era să-l împuște pe Grady și pe oamenii săi, apoi să arunce arma și să înceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
creștin îl deranja teribil. Până la urmă, se hotărî să rememoreze un verset din Biblie. Am văzut un înger coborând din Rai, cu puteri nemăsurate; și pământul se lumină de atâta strălucire... Pastorul simțea că nu mai poate aștepta. Cu nervii întinși la maxim, cu nervii întinși la maxim... Se vedea deja înapoi la oile lui, la ferma lui, la biserica lui, la atât de îndrăgitele sale predici. Și la Clara Sampson, care avea acum aproape 15 ani și era mai potrivită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
urmă, se hotărî să rememoreze un verset din Biblie. Am văzut un înger coborând din Rai, cu puteri nemăsurate; și pământul se lumină de atâta strălucire... Pastorul simțea că nu mai poate aștepta. Cu nervii întinși la maxim, cu nervii întinși la maxim... Se vedea deja înapoi la oile lui, la ferma lui, la biserica lui, la atât de îndrăgitele sale predici. Și la Clara Sampson, care avea acum aproape 15 ani și era mai potrivită ca niciodată pentru ce voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
era prea bucuros din cauza asta. Ațipise de vreo zece minute, doar pentru a fi trezit de un ropot sonor de aplauze venit dinspre cort. - Ar trebui să li se impună o oră de stingere, mormăi Rhyme către Sachs, care era întinsă alături de el în pat. - Aș putea să trag în generatorul lor, să știi, îi răspunse ea cu o voce limpede. Se părea că nu adormise deloc. Capul îi era pe pernă lângă al lui, buzele îi erau lipite de gâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ritmice ale muzicii rap, dar după vreo două secunde am deschis ușa fără să mai aștept să aflu. Fața lui se întoarse să mă privească de unde stătea la birou, iar eu am simțit un mic fior de remușcare văzând manualele întinse în fața lui. —Salut! am zis, încercând să par interesată, dar nu prea preocupată. — Da? — Nu-i nimic, dragul meu. Am vrut doar să-ți spun că-mi pare rău că am fost iar nesuferită. N-am vrut. —Nu-i nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
așa mult, dar încă suspinam așa tare că mă zguduiam și n-am găsit destulă energie cât să mă opintesc să mă pot ridica. O pereche de hodoroage, asta suntem, când ne clătinăm amândouă, așa zic io mereu. Și-a-ntins brațele ei micuțe și le-a pus un pic în jurul meu și m-am simțit foarte bine când m-a strâns tare. Nuș’ ce m-aș face fără mama, chiar nu știu. O fac cu ou și cu oțet de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
parcă au deasupra o imensă cutie goală — în camera de zi, în fața șemineului. Cu așternuturile foarte șic, maro cu verde lămâie, și noptierele scunde, arăta ca o fotografie din catalogul West Elm. Dar mult mai interesantă era actrița aproape dezbrăcată, întinsă pe el. — Liniște în platou! bubui o voce profundă de bărbat, de undeva, de deasupra. Gilles ridică mâna și o apucă pe Adriana de încheietură. Amândoi înghețară pe loc. — Motor! se auzi o altă voce de bărbat. Urmă un cor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
folosea pentru astfel de activități de e-spionaj. De data asta, când a deschis linkul, a apărut salutul “Bun venit, Lucy! Apasă aici să vezi fotografii cu Briana și Duncan în Aventura din Mexic.” Aventura din Mexic? Haidade! Doar stau întinși pe o nenorocită de plajă nu urcă pe Kilimanjaro. Respirând încă o dată adânc, ceea ce nu reuși deloc s-o calmeze, Emmy a apăsat. Înainte ca ecranul să intre în modul slide show, Emmy văzu că erau zeci, poate chiar sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
nici în ruptul capului n-o să-și ocupe prețiosul timp de vacanță cu o îndeletnicire activă și dificilă cum sunt scufundările. Nu mergea nici la snorkel, nemernicul ăla, fiindcă “n-avea poftă să fie o pradă plutitoare”. Clic. Brianna stătea întinsă într-un pat cu baldachin, citea o revistă și purta un șort foarte minuscul, deloc feciorelnic, și un top aproape invizibil. Clic. Amândoi în echipament de sport și cu iPoduri, transpirați și îmbujorați ca după alergări. Clic. Duncan se prostește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cu părul ei, îi cuprindea fața cu palmele, îi săruta vârful nasului, o mângâia pe spate — el n-a ezitat să-i imobilizeze mânile deasupra capului într-un mod aproape brutal. După aceea, Jesse a tras-o aproape de el, încă întinși peste pătură, plimbându-și ușor degetele peste umerii ei până ce Leigh a simțit că o trec fiori prin brațe. O întreba dacă e bine, se simte bine, nu dorea puțină apă? Când Leigh a rămas tăcută câteva minute, el i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
săptămână și era de gardă din trei în trei nopți și din două în două weekenduri, doctorița zâmbea, ridica din umeri și zicea: — N-ai încotro. Câteodată pare imposibil, dar întotdeauna se rezolvă într-un fel sau altul. Emmy era întinsă cu picioarele depărtate pe masa de consultații, exact cu o zi înainte să împlinească treizeci de ani și era hotărâtă să audă din nou veștile încurajatoare. — Mai spune-mi cum e cu pacienta de vârstă medie, o îndemnă Emmy fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ochi Împinsă pe frunte și cu ochelarii la ochii obosiți, ca un pirat studios. Se uita la cadranul galben, Încastrat ca un dinte de aur În partea din față, din mahon a aparatului de radio. Pe o hartă a Rusiei, Întinsă pe covor, Însemna noua linie defensivă spre care se retrăsese Armata Roșie. Se uita la ea fără speranță, la fel de uimit de măreția Rusiei cum fusese și Jim de camera familiei Frankel. — Hitler va fi la Moscova de Crăciun. Germanii Înaintează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]