93,058 matches
-
lumea, ceilalți, interesații, să pătrundă în marile circuite internaționale prin intermediul ei. Cine se dă în vînt după cultura noastră? Cu cîtva timp în urmă, am organizat un An cultural românesc în Japonia, pe banii japonezilor. Acum va trebui să le întoarcem gestul japonezilor, să organizăm un An japonez în România și mă apucă groaza. În mintea multora s-a perpetuat disprețul foștilor activiști și asta mă înspăimîntă: sentimentul că ei știu totul mai bine decît toți ceilalți, că dețin tainele salvării
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
întregul artei, simbioza între diferite feluri de artă și de stiință" (p. 88). De la Novalis știm că adevărata esență a poeziei romantice este "perpetua devenire, niciodată - împlinire" iar motivul cel mai bine exprimat vizual de C. D. Friedrich prin siluetele întoarse către privitor, care la rându-i privește în zare amurguri, ruine de mănăstiri, mari, păduri învolburate, munți ascunși în ceață etc. este puternică expresie a sentimentelor sau a fiorului religios ce răzbat din atmosferă sumbră. Pornind de la influențele unor poeți
Culorile romantismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16294_a_17619]
-
la idei. Brummer ăsta glumea, ci-că; dar să nu fi ajuns în gura lui, cum începuse de la un timp să intre, - și strungarul constată cu teamă prefăcută - însuși partidul! După ce-și petrecu musafirul acela atît de neobișnuit, Praxiteea se întoarse în salon în care se mai aflau doi-trei oaspeți, în frunte cu Brummer. Zîmbea întinerită, luminoasă, cu părul alb proaspăt înălbit cu o substanță albăstruie cu care se spăla pe cap și care atunci cînd vopseaua era proaspătă, cum era
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
par mai bătrâne decât de obicei, iar priveliștea e mai greu de suportat. În astfel de momente, înțeleg de ce ai ales să părăsești imaginea asta pentru una care cel puțin se anunța a fi mai bună. Acum vrei să te întorci aici. De ce? Nu știu. Cutia de lapte murdară, vânzătoarea plictisită și oamenii care stau la coadă nervoși completează începutul promițător al dimineții. Pe deasupra, se găsește încă un nebun care nu reușește să distingă dungile albe de pe asfalt și apasă piciorul
Granițe. In: Editura Destine Literare by Irina Suătean () [Corola-journal/Journalistic/82_a_244]
-
dimineții. Pe deasupra, se găsește încă un nebun care nu reușește să distingă dungile albe de pe asfalt și apasă piciorul pe accelerație cu intenția clară și scelerată de a lua locul demiurgului în timpul săvârșirii inconștiente a câtorva crime. Nimic deosebit. Mă întorc acasă încercând să adopt o poziție defensivă pentru a nu mă pierde și eu în lumea aceasta care pare a nu avea suflu. Normal, voi auzi din nou știrile și discursurile ridicole ale politicienilor care se chinuie să promită ceva
Granițe. In: Editura Destine Literare by Irina Suătean () [Corola-journal/Journalistic/82_a_244]
-
totul o altă lume, că acolo mă așteaptă ceva promițător. Probabil asta e ideea pe care ai materializat-o și tu, dar poate nu erai persoana potrivită sau pur și simplu nu ai ales drumul bun. Acum vrei să te întorci și nu poți. Ai distrus tot ce aveai aici și ești pierdut în gustul înșelător al comodității. Ți-e frică să începi de la zero și să construiești ceea ce visezi. Oare voi ajunge și eu în situația asta? Oricum, sunt conștientă
Granițe. In: Editura Destine Literare by Irina Suătean () [Corola-journal/Journalistic/82_a_244]
-
neagră se conturează la marginea drumului. Un bărbat, și stă în fața blocului meu. Probabil așteaptă pe cineva. La 7 dimineața?! Oricum, nu e problema mea. Și probabil nici nu aș fi considerat-o vreodată dacă bărbatul nu s-ar fi întors și nu i-aș fi recunoscut ochii pătrunzători care mă fixau. Așa a început totul. Așa am învățat că uneori e bine să nu am lapte în casă sau să cred că miracolele menite să distrugă banalitatea unei zi obișnuite
Granițe. In: Editura Destine Literare by Irina Suătean () [Corola-journal/Journalistic/82_a_244]
-
care probabil nu o să am parte niciodată. Poate că sunt aceeași fetiță visătoare pe care ieri ai lăsat-o cu lacrimi în aeroport. Același copil care a crezut în fiecare zi că tu îți vei respecta promisiunea și te vei întoarce. În ciuda tuturor, poate că am rămas același om care era dispus să renunțe la propriul ideal pentru a rămâne aici. Tu ai plecat. Am rămas doar cu realitatea unei țări care e departe de ceea ce mi-aș dori și iluzia
Granițe. In: Editura Destine Literare by Irina Suătean () [Corola-journal/Journalistic/82_a_244]
-
Goncearov! - nu e acceptat pînă la capăt, pînă la consecințele lui de abulie, torpoare, disoluție a personalității active, ci biciuit, silit a se renega. Lenea, urîtul, plictisul, aceste vicii baudelairiene nu ne sînt deloc străine, dar ne străduim a le întoarce pe partea pozitivă, a le preschimba în rîvnă, interes, plăcere, grație actului scriptic, mereu reluat, mereu pus sub semnul întrebării și iarăși reluat. Scrisul e o transcendere salvatoare a trăirii invadate de umori ce o alterează. E un mare noroc
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
Și anume dacă "eticismul" (criteriul etic, astfel persiflat chiar prin nuanța denumirii) și-a trăit ori nu traiul. Denunțînd conceptul estetic al doamnei Monica Lovinescu și al domnului Virgil Ierunca drept "perimat", cîțiva comentatori se declară, aparent, gata a se întoarce la poziția lui E. Lovinescu, conform căreia, în literatură, singura morală o reprezintă valoarea estetică. Dar între cele două poziții nu e nici o contradicție! Estetica (alt concept luat în derîdere balcanică) nu e decît aplicarea consecventă a ideii estetice într-
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
de duminică, curate și perfect călcate, fără cea mai mică urmă de rosătură. Stau drepți ca la paradă și întind mâna la doar câțiva centimetri de corp, ca și cum ar vrea să îți dea "Bună ziua", de la aceeași înălțime cu tine. Ei întorc astfel cu perversitate perversiunea: "Te poți uita la mine liniștit căci nu vreau să îți trezesc frica și mila prin reflex necondiționat, ci prin catharsis, adică prin creier, și deși mi-e neomenește de greu, disperarea nu m-a făcut
Spovedania Și cei 30 de arginți by Nicolae Oprițescu () [Corola-journal/Journalistic/16303_a_17628]
-
revoltă împotriva acestuia. Ieșirea în necunoscut, înfruntarea lui resemantizează vechile obsesii, mutîndu-le în afară. Toate sunt adunate și păstrate însă cu grijă într-un muzeu interior. Acesta este și titlul unuia dintre ultimele poeme, în care Ioan Es. Pop se-ntoarce în Ieudul fără ieșire, se-ntoarce la Mircea, colegul de cameră, care pare mai degrabă a fi, și aici ca și acolo, un dublu, o ipostază a poetului: "noi doi ne-am născut amestecați, vîrîți/ unul în altul, înghesuiți în
Cartea canibală by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16312_a_17637]
-
înfruntarea lui resemantizează vechile obsesii, mutîndu-le în afară. Toate sunt adunate și păstrate însă cu grijă într-un muzeu interior. Acesta este și titlul unuia dintre ultimele poeme, în care Ioan Es. Pop se-ntoarce în Ieudul fără ieșire, se-ntoarce la Mircea, colegul de cameră, care pare mai degrabă a fi, și aici ca și acolo, un dublu, o ipostază a poetului: "noi doi ne-am născut amestecați, vîrîți/ unul în altul, înghesuiți în sacul aceluiași trup/ cu neputință de
Cartea canibală by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16312_a_17637]
-
care s-au pronunțat recent împotriva jurnalelor cenușii de știri televizate, N.I. se trezește pocindu-le numele și calificîndu-i cam așa: "Trotineta Tănăsescu de la noi din școală" și "R(ăzvan) Popescu, care, deși e prost, nu a avut loc de întors". De la noi din școală e o dulceață de formulă, deși N.I. tocmai prin școala cu pricina nu pare să fi trecut, decît, poate, pe trotinetă, cînd era mai tînăr și la minte mai curat decît acum. Cît privește stilul prozei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16306_a_17631]
-
toropeală, ca și cum ar fi stat ore întregi în fața unui televizor. El ascultă de îndemnul "tipului turbulent" și merge, împreună cu el, la un restaurant de peste drum, La Costiniu, unde face cunoștință cu mai mulți indivizi cu figuri de conspiratori. Apoi se întoarce la cabinetul medical, încărcat de temeri obscure și isterizante ca de electricitate. Ele se risipesc însă imediat la apariția medicului: "Doctorul meu intră pe ușă radiant, miroase a colonie franțuzească, se scuză amabil pentru întârziere: fusese reținut la Lenox Hospital
Un imperialist: Dumitru Radu Popa by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16329_a_17654]
-
ca la țară, cu o fereastră sub formă de inimă deasupra căreia scrie: Orar. Manele 15-20. Asta ne-aduce aminte că Mădălin Voicu a botezat manelele (într-o recentă declarație acordată unui cotidian): mamele cu silicon. Pe buza penalului Ne întoarcem la Vatra ca să semnalăm două lucruri. Mai întîi, cîteva texte ale lui Liviu Ioan Stoiciu, cenzurate la Contemporanul și la Cotidianul în secolul trecut. Revista tîrgmureșană le publică împreună cu explicațiile autorului care se miră că, bunăoară Contemporanul, i-a refuzat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16343_a_17668]
-
în timpul proiecției, au salutat cu aplauze spontane cvasiunanime replica de pe ecran, pusă de fie iertatul scenarist Titus Popovici, încă din anul de grație 1971, în gura eroului titular: "Europa?! Nu-mi pasă de Europa!". Important e că realizatorul-senator s-a întors oportun în partidul actualmente de guvernămînt pe care-l părăsise într-un timp, motivîndu-și corectarea oscilației prin convingerea că această formațiune politică va asigura reluarea "epopeei cinematografice naționale", glorios reprezentată de sus-citata replică, dacă în ea adăugăm și Restul Lumii
Fețele globalizării by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16360_a_17685]
-
se mai găsea cineva să strige: "hotărăștă-te odată, iote la ea, mai e dată și cu ruj!". După ce pleca din prăvălie constata că la o hârtie de cincizeci primise rest ca de la douăzeci și cinci, dar nu mai avea curaj să se întoarcă. În autobuz era admonestată că a atins cu plasa ciorapii cucoanei bătrâne sau înjurată că se înghesuie în meseriașul băut. În locurile publice pe unde o duceau formalități ale vieții era tratată mereu ca o tembelă; când dădea de un
Întâlnire cu literatura bună by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16368_a_17693]
-
În următoarele luni ne vom lămuri și asupra intențiilor de viitor ale cabinetului Năstase, dar și asupra consecințelor pentru România a acestor intenții. Optimist vorbind, România ar putea rămîne în cărțile integrării în Uniunea Europeană și în NATO. Pesimist, ne vom întoarce în zona gri, aceea în care PDSR a lăsat România cînd a plecat de la putere. Doar că și mai gri decît a fost.
Oscilațiile PDSR-ului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16383_a_17708]
-
poate fi considerată o reacție de porunceală. Al doilea motiv, care e și cel mai important, e că Justiția încă nu și-a priceput rolul esențial în democrație, ci așteaptă indicații, semnale și alte asemenea impulsuri fundamental dezonorante. Să ne întoarcem însă la cazul în discuție. C.V. Tudor a ajuns în postura de politician votat de milioane de cetățeni și din cauza somnului justiției. Dacă el ar fi fost condamnat, așa cum era normal, de la primele procese de calomnie care i-au fost
Nota de plată a lui C.V. Tudor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16365_a_17690]
-
stînci?/ Deodată întinzîndu-ți aripa îți luai zborul,/ Iar eu, rotind deasupra genunilor adînci,/ Cu penele zbîrlite îmi așteptam odorul." Sau din Corăbiile din port plecat-au cîte una: "Corăbiile din port plecat-au cîte una/ Și nu s-au mai întors, deși pe valuri luna/ În urmă zugrăvesc lungi pîrtii argintate/ Ca și cum ar fi vrut în depărtări s-arate/ O clipă încă drumul care pierea pe mări". Și tot așa pe întregul traiect al volumului care aduna creația primei sale vîrste
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
invitată să țină seamă. * Ar mai fi însă o problemă - deloc lipsită de gravitate: aceea a basarabenilor cu opțiuni pro-românești și pro-occidentale care s-ar putea vedea în situația de a merge împotriva curentului de la Chișinău. În măsura în care rusofilii majoritari vor întoarce Basarabia către Moscova, ce se va alege propriu-zis de basarabenii care nu cred în această alternativă? După cum se știe unii dintre ei au și cetățenie română. Vor fi siliți să aleagă între cele două cetățenii? Și dacă vor fi obligați
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16364_a_17689]
-
curțile lor și să le spună maimuțoilor de regi că singurul dar pe care îl primesc este supunerea lor. MARELE PREOT: Împărate, Sfinții Părinți ai credințelor de pretutindeni vor să-ți dea împărtășania lor. MAJESTATEA SA: Spune-le să se întoarcă în altarele lor și să le transmită din partea mea Dumnezeilor lor că, din mila-mi binecuvântătoare, bisericile nu le vor fi dărâmate, de mi se vor închina. (Mângâindu-și coroana.) Nu mă strânge. Oare până când? MĂSCĂRICIUL: Strașnică coroană. Acum ai
FOTOGRAFUL MAJESTĂȚII SALE (ULTIMUL ÎMPĂRAT) by Valentin Nicolau () [Corola-journal/Journalistic/16377_a_17702]
-
acolo! De ce ești așa înalt?! (Către GĂRZI.) Scurtați-l de cap! (GĂRZILE îl iau pe CURTEANUL cel înalt, care se zbate și cere îndurare, și-l scot afară din SALA TRONULUI.) După ce-l aduceți la o dimensiune normală să-l întoarceți la locul lui, printre noi. Primul sânge e cel mai greu... (Către MĂSCĂRICI.) E periculos, zici? (Începe să râdă. Face un semn GARDIANULUI să desfacă primul pachet: o oală de noapte. Către MĂSCĂRICI.) Măscăriciule, ăsta este tronul tău! Vrei să
FOTOGRAFUL MAJESTĂȚII SALE (ULTIMUL ÎMPĂRAT) by Valentin Nicolau () [Corola-journal/Journalistic/16377_a_17702]
-
reîntoarcere la natură după lecția Rousseau și Defoe. În ciuda unui reușit cuplu de comici și a unei inspirate suite de quiproquo-uri, nu mai izbutește să repete performanța cu Amicii din St. Hubert (1937). De teama marii conflagrații mondiale, se-ntoarce în țară unde se va lua la trîntă cu războiul indirect, pe platourile de filmare la ceea ce avea să constituie capodopera O noapte furtunoasă (1942). Istoria acestui film începe cu un superb gest de generozitate din partea lui Ion Cantacuzino, la
Centenar Jean Georgescu by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16378_a_17703]