3,663 matches
-
nu sunt altceva decât un fel de umplutură în îmbinările dintre vocale, care alcătuiesc adevărata substanță a scrisului. Dar chiar și consoanele permit ca nestatornicia lor să fie controlată. Ele se lipesc de vocale ca plasa păianjenului de păianjen. Apoi învățătoarea nu se putu abține să nu pomenească și diftongii. Când se auzeau, diftongii căpătau o frumusețe aproape nepământeană: Beaaat! Ciuuumă! Doaaamnă! Și adăugă: La predare am calificativul AB+! Dar cei needucabili? spuse tata. Pentru că ați pomenit de ei. Lor le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
puteam să-i văd doar picioarele, căci mă vârâsem acolo cât puteam de adânc. Erau îngrozitor de subțiri și tremurau un pic. Dar în primul rând, a spus tata, faceți tot ce puteți cu cititul și scrisul? De bună seamă, răspunse învățătoarea. De bună seamă. Atunci domnișoara poate pleca, a spus tata. Bunicul închise cu grijă ușa de la odaia lui. Iisus ieși din apă și se șterse cu ștergarul pe care-l avea înfășurat în jurul șoldurilor. Și Ioan Botezătorul se întoarse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
apă și se șterse cu ștergarul pe care-l avea înfășurat în jurul șoldurilor. Și Ioan Botezătorul se întoarse în pustiul din care venise. De fapt el ura natura. Numai apa botezului putea s-o rabde, nimic altceva. Mulțumesc, a spus învățătoarea, schițând o plecăciune. Apreciem mult faptul că domnișoara și-a făcut timp să vină la noi, zise și mama. Undeva, la început, vreau să se tipărească mulțumiri, pentru toți cei care au ajutat la realizarea acestei cărți. Și pentru Gustave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
într-ale cititului și scrisului. Chiar în prima zi am primit cărțile. Era un moment solemn și emoționant. A trebuit să ne ridicăm în picioare și să stăm în poziție de drepți lângă băncile noastre - eu și ceilalți unsprezece copii. învățătoarea ridica în aer fiecare carte, așa cum face preotul cu împărtășania, iar noi ne primeam fiecare exemplarul în palmele întinse. în ziua aceea învățătoarea se pieptănase și era îmbrăcată într-o rochie gri-închis, aproape neagră. Apoi, după ce am făcut câte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
în picioare și să stăm în poziție de drepți lângă băncile noastre - eu și ceilalți unsprezece copii. învățătoarea ridica în aer fiecare carte, așa cum face preotul cu împărtășania, iar noi ne primeam fiecare exemplarul în palmele întinse. în ziua aceea învățătoarea se pieptănase și era îmbrăcată într-o rochie gri-închis, aproape neagră. Apoi, după ce am făcut câte o plecăciune și ne-am așezat, a urmat un moment de tăcere și reflecție. Ne fusese încredințat Cuvântul. Literele mari și negre de pe coperta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
să mă lovească atunci când tata arunca în joacă bietul meu trup sus, în văzduh, ca apoi să mă prindă în cădere. Din acel moment literele începură înspăimântătorul lor dans, acel vârtej de semne care încă nu s-a sfârșit. Și învățătoarea ne-a tâlmăcit scrisul. Acolo stătea scris așa: VREI SĂ CITEȘTI? Nu mă așteptasem să fiu pus în fața acestei întrebări atât de direct și fără ocolișuri. De bună seamă, ea nu era nouă pentru mine. Dar chiar din prima zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
boala. E incurabilă. Prin urmare, în prima mea zi de școală, în august 1946, stăteam la Norsjövallen, în sala de clasă vopsită în verde, împreună cu micul meu defect, care încă nu avea nume. Și atunci ne-am pornit să silabisim. învățătoarea a desenat cu creta pe tabla neagră o literă. Eu mi-am fixat privirea pe un nod din lemnul lăcuit al pupitrului din fața mea. Ceilalți copii urmăreau cu o curiozitate obraznică gesticulația ei. Pentru mine era dezgustătoare. Cu ciobul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
se întâmpla ca Iisus să vindece paraliticul sau mergea pe suprafața de un albastru deschis a apei de pe pânză. Când lecția s-a terminat, în timp ce taxiul lui Karl Lidén mă aștepta în față, am reușit să schimb câteva cuvinte cu învățătoarea. Ea își vârâse părul într-o bască maro și se pregătea să se urce pe bicicletă. Așaa, a spus ea. Ai vreo problemă anume? Da, i-am răspuns. în legătură cu literele. Da, a spus ea. Le luăm încetul cu încetul. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
să se întunece. întotdeauna mi-e un pic teamă să nu se întâmple ceva. Nu, n-am învățat niciodată să citesc. Timpul nesfârșit petrecut la școală după ore nu mi-a fost de ajutor. Stăteam în școala pustie și goală, învățătoarea și cu mine, unul lângă altul. Adesea plângeam amândoi. Am încercat să-i explic ce vedeam - sau mai exact spus, ce nu vedeam -, dar în mod evident ei toate astea îi rămâneau invizibile: cum semnele negre fâlfâiau în aer în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
spinarea mea se cocârja tot mai tare. Și silabiseam din ce în ce mai tare pe măsură ce treceau anii. După patru ani în clasele primare, spre marea mea părere de rău, a trebuit să trec în cursul elementar, unde nu se mai scotea nici un sunet. învățătoarea și cu mine am plâns pentru ultima oară împreună. I-am mângâiat părul creț și am consolat-o. Mă cocoșam și sufletește. în timpul pauzelor alergam fără rost de colo colo, strigând cu toată forța plămânilor mei, ääääää sau iiii sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
și, totodată, uscată. Se mișcau necontenit. Dar nu voiam să fiu recunoscut. Și nici ea nu voia să dezvăluie cine este. Nici unul dintre noi nu tânjea după îmbrățișări și binecuvântări. Dar pentru mine era necesar să-i pot arăta ei, învățătoarei mele din copilărie, că totuși se alesese ceva de mine, că învinsesem greutățile și că, în final, eram un învingător. Și atunci am fost cuprins de o îngâmfare îngrozitoare, îmbătătoare. în beția mea bruscă, am arătat spre mica placă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
spun: Acum trebuie să ai grijă de tine, Manfred. Eu nu am așa de mulți prieteni. VIGNETA Nici astăzi nu știu sigur ce s-a întâmplat de fapt în ziua aceea fatală la Muzeul Național: am învins-o eu pe învățătoarea mea senilă, cu cititul meu neafectat și curgător despre pictorul Cavallino? Sau ea a fost cea care m-a învins pe mine? După o vreme am fost chemat la intendent, cel care odinioară mă dedicase menirii mele. îi sunt recunoscător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
cu timpul nimic nu mai ajută. Trebuie doar să-ți duci povara pe calea aspră a autenticității. Așa am aflat eu că, din punctul lui de vedere - care era și punctul de vedere al muzeului, al bătrânei, dar venerabilei mele învățătoare, precum și al publicului cultivat -, trebuia să fiu considerat un fals. Ceea ce poate că e autentic la tine, mi-a spus el, este tocmai maniera ta de a te preface. Vă rog să mă iertați pentru ochii mei înroșiți, am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
ordine în vraiștea rămasă după Iisus Hristos și Maria. Odată am avut o slujbă la restaurantul Sturehof. Sau era Riche? Da, și într-o după-amiază l-am întâlnit pe stradă pe intendentul de la Muzeul Național. îmbătrânise. Semăna cu bătrâna mea învățătoare atunci când am văzut-o ultima dată. Dar m-a recunoscut imediat, deși eu îi dădusem înapoi tăblița de alamă. Era încovoiat și cu părul alb. Nu, nu numai că îmbătrânise, ci se și apropia de sfârșit. Preț de o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
întregii povești un aer indubitabil de autenticitate. Ideea de a fura oul s-a dezvoltat în mintea mea încetul cu încetul într-o atmosferă interioară plină de resentimente. Am ales momentul cu mare atenție. Claire și Margaret erau la școală. învățătoarea lui Margaret spusese că în toți cei treizeci și opt de ani de când era în învățământ nu întâlnise o fetiță așa de bine-crescută. Anna cea cu fundulețul mirositor dormea în pătuțul ei, iar mama era afară, la sfoara pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pentru totdeauna. Mor oameni de foame, mor oameni la porțile spitalelor sau în spitale fiindcă se dărâmă aceste lăcașuri peste bolnavi, mor copiii de foame sau că li se prăbușește școala în cap, iar medicii au împuns fuga peste hotare. Învățătoarea Anghel a stat atâta timp în greva foamei, până a ajuns și pe CNN, dar la noi nu s-a auzit nici măcar până la Palatul Victoria. Adrian Sobaru s-a aruncat deliberat de la balconul Parlamentului și televiziunea română a întrerupt emisiunea
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
o p... dă. S-a pus pe râs, i-a mai spus și colegei de bancă, Uite, fă, cu ce seamănă asta? Și dă-i amândouă râs, vorba ceea, ca Aurica când își vede păsărica. Da’ ce-aveți, dragă? sare învățătoarea la care nu mișca nimeni în oră. Colega n-are de lucru și se apucă să-i spună, Auziți, tovarășa, ce-a spus Zina... Draga mea (parcă o auzi pe tovarășa coborându-și misterios tonul), să vii la școală cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
talent la desen, În privința aceasta Îl moștenea pe tatăl său care era un arhitect renumit, astfel, că, În final, cu chiu cu vai, a termint arhitectura. La școala generală nu prea a strălucit Însă părinții erau În relații bune cu Învățătoarea și profesorii În așa fel Încât Gigilică era printre cei cinsprezece din clasă. Nu a reușit să ia vreun premiu În toți acești ani, cu toată strădania părinților de a face cadouri profesorilor, doar de vreo două ori a luat
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
o intimitate caldă, cu vesela bună și multe crizanteme, singurele pentru care n-am stat la coadă. Pentru câteva ore, am uitat că tata are iar hematurie, că Dorin pleacă săptămâna viitoare cu studenții la munci agricole, la depănușat, că învățătoarea lui Tomi, după prima săptămână de școală, m-a chemat să mi se plângă că băiatul are o „instabilitate motorie“ și îi deranjează orele (i-am dat o față de masă brodată de soacră-mea). Am povestit și am râs cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
am avut probleme cu mâncarea. Un coleg bătrân spunea: „Copiii tăi sunt o reclamă bună pentru Republică“. Când a ajuns primul copil la școală, am crezut că trebuie să mă ocup zilnic de temele pentru acasă. La un moment dat, învățătoarea mi-a spus că, într-o zi, copilul s-a scuzat pentru temele nefăcute cu fraza: „N-am făcut temele pentru acasă. Mama n-a avut timp, trebuia să facă curățenie în casă“. Cu asta, s-a terminat acțiunea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
se pregătea de măritiș, căci de mică îi spuseseră părinții că avea să se mărite la optsprezece ani cu un văr de-al treilea, ca să rămână averile în familie). Fetele de la pedagogic se pregăteau mai ales să devină educatoare și învățătoare imediat după liceu, prea puține plănuind să dea la facultate. Erau printre ele inteligențe ieșite din comun, pasionate de filosofie sau de chimie, de engleză sau franceză, de istorie sau geografie. În fiecare an, fetele de la pedagogic luau premii la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
cele mai intime oase. Încep să mă simt bătrână, obosită. Încetează și visele în care mama se trezește din boală ca dintr-un somn de o sută de ani și se duce la școală să o pună la punct pe învățătoarea ce așteaptă șpagă în schimbul coroniței de sfârșit de an. Îmi spun că pentru medici pachetele de cafea nu au același miros al inaccesibilului. Impulse: Aveam o colecție inedită de deodorante și de sticle de parfum goale. Făceam rost de ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Motto: (Francesco Orestano, filozof italian) VISUL Oricât de interesante ar fi orele de curs în care domnul sau doamna învățătoare te poartă prin locuri în care ți-ai dori să ajungi, îți dezleagă taine ce par de nepătruns pentru mintea ta de copil, pauzele ți se par clipe ce parcă vin greu iar când clopoțelul, cu sunetul lui cristalin, dă
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
a explicat și cum să am grijă de ele, să le păstrez, să le protejez și să le aduc la timp ca să poată fi citite de mulți copii și oameni mari. Știam eu multe de la părinții mei și de la doamna învățătoare dar acum am aflat și mai multe despre valoarea cărților. Toate sunt valoroase în felul lor. Și computerul este folositor, firește, pentru că îmi oferă posibilitatea să călătoresc pe toate meridianele, virtual. Am văzut cum arătau strămoșii noștri, cât de viteji
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
întrebarea lui George, care părea că este așteptată și de alți copii. Acești monahi și cei de pretutindenea, au poruncă de la Domnul nostru Iisus Hristos de a se ruga neîncetat, dragi copii, se auzi vocea plăcută a doamnei Maria Pavelescu, învățătoarea copiilor. Prin rugăciunile lor se cere, în primul rând, iertarea de la Dumnezeu. Se cere să ne dea putere nouă, tuturor oamenilor, să putem face față răutății din noi și a celei din lume și să le putem înlătura. În plus
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]