16,607 matches
-
să se gândească serios la viitor, fiindcă mulți învățători rămăseseră fără posturi. Întoarcerea acasă era exclusă, nu învățase timp de opt ani doar pentru a prăși sau a lucra la vie, de asta era conștient. După Examenul de capacitate pentru învățători, parcă plutea. Pentru o clipă se revăzu la acasă Mateuți, pe când voia să scrie la Orhei. Își aminti intervenția pe lângă părinți a preotului bătrân și-a învățătorului, se revăzu sosind la Iași. N-avea cum uita primul 10 la fizică
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
a lucra la vie, de asta era conștient. După Examenul de capacitate pentru învățători, parcă plutea. Pentru o clipă se revăzu la acasă Mateuți, pe când voia să scrie la Orhei. Își aminti intervenția pe lângă părinți a preotului bătrân și-a învățătorului, se revăzu sosind la Iași. N-avea cum uita primul 10 la fizică, ambiția de a se număra printre premianți. Directorul H., om de suflet, avea să-i rămână în minte ca o figură luminoasă pentru că-i deschisese ochii spre
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
opt ani, făcuseră o clasă, două, mai rămăseseră și repetenți, după care părăsiseră școala, fiind luați la munca câmpului. Școala din sat era de pe vremea lui Spiru Haret, cu două clase și cancelarie. Luase ființă în anul 1857 cu doi învățători, Ioan Săndulescu și Virgil Celescu. Pe Marin au încercat să-l trimită la școală în mai multe rânduri. Venea învățătorul la poartă și-l ruga pe Călărașu să-l lase că-l amendează. „Îl trimit dom’țător, să mănânce și
MARIN PREDA- COPILĂRIA ŞI ANII DE ŞCOALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 833 din 12 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345834_a_347163]
-
din sat era de pe vremea lui Spiru Haret, cu două clase și cancelarie. Luase ființă în anul 1857 cu doi învățători, Ioan Săndulescu și Virgil Celescu. Pe Marin au încercat să-l trimită la școală în mai multe rânduri. Venea învățătorul la poartă și-l ruga pe Călărașu să-l lase că-l amendează. „Îl trimit dom’țător, să mănânce și-i dau drumul ! Copilul însă nu se ducea. Iar venea învățătorul : „Păi bine,nea Tudore, ce-mi spuseși ?” Părintele venea
MARIN PREDA- COPILĂRIA ŞI ANII DE ŞCOALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 833 din 12 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345834_a_347163]
-
-l trimită la școală în mai multe rânduri. Venea învățătorul la poartă și-l ruga pe Călărașu să-l lase că-l amendează. „Îl trimit dom’țător, să mănânce și-i dau drumul ! Copilul însă nu se ducea. Iar venea învățătorul : „Păi bine,nea Tudore, ce-mi spuseși ?” Părintele venea în casă : „Of, du-te, Marine, ia-ți traista și dă-i drumul la școală, tu-ți anafura mătii, c-a venit dom’ țător iar după tine !” La sfârșitul anului este
MARIN PREDA- COPILĂRIA ŞI ANII DE ŞCOALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 833 din 12 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345834_a_347163]
-
copil firav, Joița îl născuse cu prețul vieții ei și în toți acești ani constituția slabă cu care venise pe lume, rămăsese aproape neschimbată. În anul 1930/1931 va fi reâînscris în clasa întâi, „ pe baza nepromovării”. Acum are ca învățător pe Ionel Teodorescu, care îl ia sub aripa lui, și-l îndrăgește.Trebuie să ni-l imaginăm pe băiat îmbrăcat sumar în izmene, în cămașă sau ilic, cu traista de gât, încălțat cu o pereche de botine ponosite. Clasa a
MARIN PREDA- COPILĂRIA ŞI ANII DE ŞCOALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 833 din 12 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345834_a_347163]
-
a încercat copilul, mama și sora lui, Ilinca. Invitat la serbare de fiu, tatăl îi răspunde :„ Am să vin, mă, am să vin. Să văd ce bravură de băiat am !” La serbare, cu emoția că-l dă de rușine, bătrânul învățător cu mare atenție pe copil cum spune poezia pe scenă : „Biata gloată, talpa țării, Ridicând-o din noroi, Ridica-vom țara toată, Ridica-ne-vom pe noi !” În anul școlar 1930/1931 are media 7,15 clasificat al unsprezecelea dintre
MARIN PREDA- COPILĂRIA ŞI ANII DE ŞCOALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 833 din 12 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345834_a_347163]
-
când mergea cu oile sau cu caii pe dealuri. Făcea orice ca să mulțumească părinții și să nu se mai pună problema să rămână acasă. Urmează apoi clasa a cincea, acum copilul se maturizează, iubește mai mult învățătura. Are norocul unui învățător, Ionel Georgescu, ardelean de origne, căruia Marin Preda i-a păstrat o vie simpatie, născută din primele ore de clasă, prin măiestria lui deosebită de a lăsa copiilor bogata lui experiență de viață și talentul de povestitor. „În clasă (Marin
MARIN PREDA- COPILĂRIA ŞI ANII DE ŞCOALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 833 din 12 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345834_a_347163]
-
origne, căruia Marin Preda i-a păstrat o vie simpatie, născută din primele ore de clasă, prin măiestria lui deosebită de a lăsa copiilor bogata lui experiență de viață și talentul de povestitor. „În clasă (Marin) era un visător!, povestește învățătorul. Se uita fix în ochii mei și la început am avut senzația că mă sfidează, că vrea cu tot dinadinsul să mă provoace. Aveam impresia că o face intenționat, că are ceva cu mine și m-am simțit ofensat, am
MARIN PREDA- COPILĂRIA ŞI ANII DE ŞCOALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 833 din 12 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345834_a_347163]
-
obține certificatul eliberat la 18 iunie 1937, cu numărul de înregistrare 71, cu media generală 9, 75. De observat că băiatul a făcut mari progrese începând cu clasa întâi și terminând cu clasa a șaptea. Domnule , îi spune Tudor Călărașu, învățătorului Georgescu, trebuie să-l duc că nu mai scap de el!... și cum spuneți că e „răsărit”, îl fac învățător. De altfel aceasta era și dorința copilului. „Singurul lucru care se deslușa era că voiam să fiu un om deosebit
MARIN PREDA- COPILĂRIA ŞI ANII DE ŞCOALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 833 din 12 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345834_a_347163]
-
băiatul a făcut mari progrese începând cu clasa întâi și terminând cu clasa a șaptea. Domnule , îi spune Tudor Călărașu, învățătorului Georgescu, trebuie să-l duc că nu mai scap de el!... și cum spuneți că e „răsărit”, îl fac învățător. De altfel aceasta era și dorința copilului. „Singurul lucru care se deslușa era că voiam să fiu un om deosebit în meseria mea. Să fiu învățător deosebit, iată, nu mai mult.” ( Luceafărul nr 20/ 18 mai 1974). Tudor Călărașu se
MARIN PREDA- COPILĂRIA ŞI ANII DE ŞCOALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 833 din 12 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345834_a_347163]
-
că nu mai scap de el!... și cum spuneți că e „răsărit”, îl fac învățător. De altfel aceasta era și dorința copilului. „Singurul lucru care se deslușa era că voiam să fiu un om deosebit în meseria mea. Să fiu învățător deosebit, iată, nu mai mult.” ( Luceafărul nr 20/ 18 mai 1974). Tudor Călărașu se interesează de soarta lui. La Școala normală din Turnu ca și la cea din Alexandria taxele erau mari și nu putea să le plătească. Învățătorul Georgescu
MARIN PREDA- COPILĂRIA ŞI ANII DE ŞCOALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 833 din 12 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345834_a_347163]
-
fiu învățător deosebit, iată, nu mai mult.” ( Luceafărul nr 20/ 18 mai 1974). Tudor Călărașu se interesează de soarta lui. La Școala normală din Turnu ca și la cea din Alexandria taxele erau mari și nu putea să le plătească. Învățătorul Georgescu îl sfătuiește pe Călărașu să-l ducă la Cristur-Odorhei, unde erau taxele mai mici. Bătrânul însă nu se împacă cu distanța prea mare și se decide pentru Școala Normală din Câmpulung. În „Viața ca o pradă”, Marin Preda povestește
MARIN PREDA- COPILĂRIA ŞI ANII DE ŞCOALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 833 din 12 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345834_a_347163]
-
prin oborul de oi...> Domnule, zice Marin, cam încruntat, eu nu l-am ascultat pe tata, potolesc animalele și plec prin pădure la vânat de căprioare...Era lipsă de carne și carnea de căprioară se căuta...Aveam vorbă cu un învățător pensionar să-i duc o pulpă, două...Îmi făcusem o armă artizanală și luam cartușe de la tata, i le furam din port-hart și trăgeam după țapi și căprioare...! Și-am plecat în pădure...Am pândit la Fântâna hoților ce-am
DUBLĂ CRIMĂ CU PREMEDITARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345861_a_347190]
-
și luam cartușe de la tata, i le furam din port-hart și trăgeam după țapi și căprioare...! Și-am plecat în pădure...Am pândit la Fântâna hoților ce-am pândit și mi-a ieșit un țap...ăsta bun, zic, îl duc învățătorului și fac rost de parale...Mai aveam să iau de la el ceva bănuți din urmă și mă tot ducea cu gălăgia, că azi, că mâine... Voiam să-i cumpăr soției ceva aur și un medalion de la Zuvelcă, care făcea Turcia
DUBLĂ CRIMĂ CU PREMEDITARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345861_a_347190]
-
nea Bondoace, hai, nu te mai smiorcăi și dă-i înainte... -Și am zis eu, tot e timpul ăsta posomorât, pe șosea nu era nici țipenie de om, împușc țapul, îl bag în sac și mă duc cu el la învățător...la domnu’ Petre, că așa îl chema... <Dom’ Petre, dom’ Petre!?> Și nu răspunde nimeni. Las sacul jos la poartă și mă duc să mă uit pe fereastră, dom’ Petre mânca cu doamna Maria, nevasta lui, mâncau pește cu mămăligă
DUBLĂ CRIMĂ CU PREMEDITARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345861_a_347190]
-
totuși, cum te-au mirosit?- întrebă Bondoace cu capul rezemat de pernă. Lucrasei destul de acoperit! -O fată care lucra la tata la Canton știa de mine că vânez căprioare...Au găsit petece de sac mânjite de sânge la poartă la învățător...Și mama a recunoscut sacul...Ea era bolnavă în pat. Când i-au adus milițienii sacul să-l recunoască, a crezut că s-a întâmplat ceva cu tata prin pădure...< Ăsta e sacul vostru?>- au întrebat-o milițienii. < Da, al
DUBLĂ CRIMĂ CU PREMEDITARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345861_a_347190]
-
pădure...< Ăsta e sacul vostru?>- au întrebat-o milițienii. < Da, al nostru, îl cunosc pentru că l-am cârpit eu, astea-s petece puse de mine...> Toată povestea s-a descoperit după trei zile, adică după ce a stat viscolul. Celor doi învățători le aducea o femeie lapte la două zile. Venise cu laptele și nu văzuse pârtie. Strigase de câteva ori, intrase în curte și găsise ușa de la casa mică la perete. Și atunci femeia a strigat un vecin: <Măi, cutare, zice
DUBLĂ CRIMĂ CU PREMEDITARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345861_a_347190]
-
venit ideea să caute și într-o covergă în care țineau cărbunii... Și acolo îl găsesc pe dom’ Petre așa cum îl lăsasem eu, cu fața în sus și învelit cu o polietilenă...Imediat s-a dus vestea în sat că învățătorul a fost găsit mort...Prin sat a început să circule o poveste. Că l-ar fi omorât nevasta care era mai tânără ca el cu vreo douăzeci de ani și-ar fi fugit la ai ei în Transilvania...N-o
DUBLĂ CRIMĂ CU PREMEDITARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345861_a_347190]
-
cărțile și operele oamenilor cu studii superioare. A fost ca o albină care a adunat de peste tot ce a fost mai bun și folositor pentru mântuire. Pentru noi toți a fost o pildă de urmat. Mai mult, a fost un învățător, o busolă și un far pentru mântuirea sufletelor. Ne vorbea mereu despre decăderea monahismului din zilele noastre, despre modernism, viața duhovnicească și materială, despre tradiție, Sfânta Scriptură, despre sfinții părinți și îndrumările lor în monahism și creștinism. Făcea comparații între
UN CĂLUGĂR FRUMOS, DREPT ŞI ÎNALT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 837 din 16 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345896_a_347225]
-
germană, dak în olandeză) pentru neamul întreg (din care fac parte și românii), mai ales în vremuri tulburi. Mântuirea depinde de fiecare dintre noi - prin faptele bune, prin iubire și sacrificiu pentru tot ce este pozitiv. Creștinismul are un mare învățător, pe Iisus, și o venerație pentru mama lui, pe care Dumnezeu a ales-o. Ioan Paul al II- lea, care a reușit să reunească și dincolo de mormânt oameni și personalități diverse, a rostit la București două fraze care vin să
SĂRBĂTOAREA LUMINII: GAUSS ŞI PAŞTELE ORTODOX* de CAMELIA TRIPON în ediţia nr. 1206 din 20 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347847_a_349176]
-
să se bucure mai târziu. Doi buni prieteni, Luca și Cleopa, mergeau împreună pe cale spre Emaus, un sat din Ierusalim. Și mergând obosiți pe calea plină de praf, vorbeau între ei cu smerenie și umilință despre patimile mult iubitului lor Învățător. Încet, din vorbă în vorbă, au observat că li s‑a alăturat un străin, care asculta cu atenție discuția lor și care li s‑a adresat la un moment dat: ─ Despre ce anume vorbiți voi, căci nu înțeleg mare lucru
DRUMUL SPRE EMAUS de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347864_a_349193]
-
la o casă săracă și s‑au așezat la cină. Iar străinul, luând pâinea, a binecuvântat‑o și frângând‑o le‑a împărțit‑o spunându‑le: „Luați, mâncați, acesta este trupul meu...” Deodată, ochii lor se luminează, Îl recunosc pe Învățător și înțeleg că El a înviat cu adevărat! Și au căzut înaintea Lui. Și ridicând frunțile, nu L‑au mai văzut... Multe și de nezdruncinat sunt mărturiile pe care Sfânta Evanghelie le aduce despre Învierea Domnului. Mântuitorul s‑a arătat
DRUMUL SPRE EMAUS de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347864_a_349193]
-
de Dumnezeu, Iehova, Alah sau Brahma ne-ai dat scrieri Sfinte în diferite limbi care descriu bunătatea, atotștiința și puterea Ta care ne copleșește. Iartă Doamne gura păcătosului care adevăr grăiește. Fiul Tău Doamne, după ce ne-a fost îndrumător și învățător a suferit martirul prostiei omenești culminând prin răstignire și moarte fizică. Învierea sa pe care o rememorăm astăzi de aproape 2000 ani ar trebui să ne umple sufletul de iubirea aproapelui, de dorința de a-l ajuta cum și el
ÎNVIEREA de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1207 din 21 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347860_a_349189]
-
modestie o spun, înaintea altor civilizații pe care le considerăm repere. Astfel Nicolae este primul copil născut la începutul lumii, început care n-a fost al ignoraței, căci exista scrisul, el învățând repede să citească și astfel a devenit un învățător de oameni. Așa cum spunea J. D. Michaelis în 1759 „Limbajul este un fel de arhivă unde descoperirile sînt la adăpost de cele mai supărătoare accidente; arhivă pe care flăcările n-ar putea s-o mistuie și care nu ar putea
TRADIŢIA DIN MOŞI-STRĂMOŞI de CAMELIA TRIPON în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347872_a_349201]