KorAP: Find »[drukola/base=țâșni & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...133 134 135 ...162 >

4,027 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938

cât o pisică și îl șprițuia acolo unde se plasase. Scosese limba într-o parte cu o expresie de beatitudine pe chipul său parcă bubos, deși nu avea nici o bubă pe față. Îndrăsneț, șobolanul îl înfruntă, făcu un salt și țâșni în sus și puțin lipsi să nu-l apuce pe Bacaloglu de nas. Revenind pe mozaic, se aținti din nou, cu râtul lui mic ridicat în sus, și avui, timp de câteva secunde, impresia că un dialog, o înțelegere urma

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
domne, să mă muști? Păi nu-ți merge cu mine, domne, ascultă, băiete, puștiule, ia înghite tu", și-i trimise, strîmbîndu-se bestial, un snop de substanțe din vermorelul pe care îl ducea în spinare. Înțelegerea însă nu se realiză, șobolanul țâșni pe lângă el și ieși peste noi. Corpul îi tremura ca o piftie, era gras și nu fugea prea tare, șoldurile scabroase i se mișcau leneș. Alerga de la un capăt la altul în încăperea plină de birouri. În același timp, grasul

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
ce te paște!" "Mă Costaichie, zise Vintilă și râse iar în prada unei mari veselii, eu de când te cunosc, numai prăpăstii spui! Ești om cu liceu, dar uită-te la mine; uită-te! Și în clipa aceea mâna lui Vintilă țâșni ca o săgeată spre Bacaloglu și se întoarse îndărăt spre pieptul său: eu nu mă dau pe tine! Eu o să plec de-aici, am și vorbit cu cine trebuie și intru în comerțul de stat. Dar tu n-o să pleci

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
vrei să spui gă în India nu mai sânt femei?" zise grasul, și la această replică Vintilă se poticni, deși rîdea: "Nu vreau să spun, dar poate n-or fi așa de rele ca în alte părți..." Trei șobolani care țâșniră rapid unul după altul și se îndreptară în goană în trei direcții diferite, ca și când ar fi meditat înăuntru cum să procedeze ca să scape, întrerupseră această discuție care promitea multe. Într-adevăr lopata lui Bacaloglu ezitase o clipă în care dintre

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
doi ratase lovitura. Nu vedeți, domne, continuă el parcă trist, că șobolanii ăștia s-au sfătuit cum să-și bată joc de noi? Eu suport orice, numai când mă trage cineva pe sfoară îmi ies din pepeni!" Alți trei șobolani țâșniră și procedară la fel, și de astă dată Bacaloglu îi scăpă din pricina propriei lui tristeți de care se lăsase dus, ridică iar prea târziu lopata. "Cu ăștia trebuie să fii atent, domne, filozofă el, însă îndîrjit, și într-adevăr a

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
de astă dată Bacaloglu îi scăpă din pricina propriei lui tristeți de care se lăsase dus, ridică iar prea târziu lopata. "Cu ăștia trebuie să fii atent, domne, filozofă el, însă îndîrjit, și într-adevăr a treia serie de trei care țâșniră curând îl găsi treaz și terciui doi dintre ei, care chițcăiră disperați la prima lovitură de lopată. După această victorie însă trecu mult timp și, nu mai ieși nici un șobolan. "Ăștia au plan fin de evadare, domne, zise Bacaloglu, trebuie

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
eliberam. Curând însă toate acestea, mașinile cu farurile și claxonatul lor, care o înveseleau, tu, tu, puternicele camioane, al căror duduit o făceau să se lipească foarte tare de mine, baia mișcătoare de lumini multicolore din marea piață, unde vedea țâșnind spre cer săgeți albastre, care brusc se răsuceau spre pământ, devenind verzi sau roșii, într-un viu și neîncetat joc de figuri misterioase, o aruncau în vis și curând descopeream că adormise. O luam atunci înapoi spre casă și, ducând

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
treabă în oraș, să intru în marea librărie din centru, sau să cumpăr ceva din vreun magazin. "Și ce-ai vrea tu să-mi spui și nu mai știi ce?" o întrebai. "Ta-taa, zise, mergem la cișmar? Scânteia gândirii ei țâșnise câteva clipe, dar apoi uitase, poate că nici nu știuse că exprimase atât de limpede neputința ei de a da glas la ceea ce simțea când mă vedea lângă patul ei. Mergem, tată, zisei. Bine că mi-ai adus aminte!" Asta

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
stare... Fiindcă Matilda nu era un animal inferior care să nu-și dea seama că nu are împotriva mea nici o probă de vinovăție (istoria cu Căprioara nu putea fi o astfel de dovadă), totuși că avea o stare din care țâșnise gândul că, oho! și încă cum eram vinovat... Strâns cu ușa, acest gând poate că s-ar îndepărta în sinea ei de persoana mea, dar ar reveni asupra omului în general. Și aici cum ai putea să nu-i dai

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
înșelat, se mai întîmplă, îmi pare rău, sânt chiar mâhnit, și ce mă-ta ai vrea să fac? Ai aerul că ar trebui să fac ceva!" "Să te spânzuri, șuieră ea cu o intensă ură (și un alt sentiment îi țâșni, orbind-o, pe sub acest șuierat), ți-am spus, zise, să nu mă mai înjuri. Îți crap capul", și într-o clipă fu în picioare, se apropie de birou, puse mâna pe singurul obiect de pe el, un presse-papiers mare de cristal

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
ezitare, apoi mi-l aruncă de-aproape drept în cap. Mă avertizase într-o zi și se ținu de cuvânt. Avusei și eu o secundă de ezitare: să mă feresc sau s-o sfidez? Nu mă ferii decât când bolidul țâșni; izbi în brațele mele care se ridicaseră fulgerător și îmi acoperiseră fruntea. Totuși un colț al presse-papiers-ului pătrunsese printre degete fiindcă de îndată simții ceva cald cum mi se prelinge pe obraz și îmi văzui și dosul palmelor și apoi

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
tu cheile?" Tresări parcă uluită: "De ce?! zise. Tu n-o să mai ai nevoie de chei pe acest pămînt!" Și ochii i se albiră ca odinioară și încrucișîndu-se ca un fulger cu ai mei nu mai știui dacă ură sau iubire țâșnea din privirea ei parcă sălbăticită. Se ridică și ieși fără să se uite înapoi, deși o însoții câtva timp pe lungul culoar cu o mică speranță că s-ar putea opri și să aflu... Apoi rămăsei în urmă. Ce mai

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
o femeie nu ne fortifică, ci, aliată cu timpul, ne mănâncă viața. Regrete eterne, Petrică! Voi veni la înmormîntarea ta și îți voi depune pe mormânt o coroană de flori... În ziua când ieșii din spital tăria gândirii mele, care țâșnise cu putere în ultima mea ciocnire cu Matilda (cînd ne și încăierasem) și se micșorase iar sub amenințarea unei boli în al cărei prognostic fatal crezusem, reînvie antrenând toate forțele sufletului meu retrase atâta vreme în adâncuri. Revenii în casa

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
închizînd-o rupsei coada acestei exclamații care fusese cea mai lungă și mai batjocoritoare dintre toate, ca și când drepturile mele ar fi fost lucrul cel mai de râs din tot ceea ce disprețul lui acumulase de la mine... Totuși, indefinita și scabroasa simpatie, care țâșnise o clipă din mațele mele pentru el, reveni, în timp ce coboram treptele clădirii, și nu numai pentru o clipă. Dar și senzația de coșmar reveni, că ne cunoscusem, noi doi, cu mult înainte de a ne naște și că el fusese, în

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
definitiv. Așadar pârtia aceasta pe cursul vieții mele nu putuse fi urmată, chiar dacă m-ași fi încăpățînat să insist. Și în nici un caz n-ași fi pucut părăsi Oraca mai curând de câțiva ani. Or, tocmai de acolo avea să țâșnească... Dar tocmai în următorii ani veni pentru mine o perioadă în care începui să lucrez cu o pasiune liniștită și adâncă asupra temei mele despre o nouă gnoză, pe care o terminai. Cum am spus, caietele mă ghidau. Departe însă

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
mama, ce face ea acolo cu omul ăla și nu doarme cu mine? Cum se apăra ea de această nedumerire? Putea ea apoi, în timpul zilei, să mai fie veselă și încrezătoare? Mai putea ea surîde? Tandrețea ei spontană mai putea țîșni? Și să se adreseze cui? Tatăl nu era aproape și venea s-o vadă doar duminica, iar pe mama trebuia s-o vadă cum îi servea acelui om ceaiul, dimineața, cum se gătea apoi să plece de-acasă și pleca

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
să trăim prin intemporalul din noi? mă întrebam stăpânit de o totală neputință de a înțelege neînțelegerea. Neînțelegerea e inexistentul, ceva care nu se poate concepe cu atât mai... cu cât tot ceea ce e viu în noi participă... din ochi țâșnesc fulgere, din gură potop de cuvinte a căror violență smulge și lucrurile din inerția lor, scaunele se prăbușesc, candelabrul se clatină, obiectele zboară prin geamuri, trupurile se încleștează, capetele ating pământul... jos... mai în jos... spre el, să se deschidă

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
zgâiți în sus. Te pomenești că nu stă nimeni! Și, vedeți geamurile cum veghează ele așa mititele... Cum s-o fi urcând în ea, prin ce parte? Ah, uitați, are o scară exterioară, vedeți? în stânga, în fund..." Niște câini flocoși țâșniră de undeva din acea curte și luară cu asalt gardul de care ea se rezemase, lătrând cu glasuri furioase, răgușite, ca la stână. Dacă n-ași fi fost atent ar fi mușcat-o de mâini; o trăsei cam brutal și

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
Dinspre deal cobora susurând printre micuțe stânci un pârâu, intra pe sub un pod alb de lemn de frasin și dispărea în piscină, ca să iasă douăzeci de metri mai încolo, pe partea cealaltă, pe sub un pod de astă dată de beton, țâșnind de sub el cu o oarecare furie de cascadă mică prin care auzul îți putea imagina una mare. Piscina avea bordură naturală, din mari pietre albite în afară și înverzite în adâncurile apei. Da! Frumos acvariu!", zisei, contemplând păstrăvii care țâșneau

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
țâșnind de sub el cu o oarecare furie de cascadă mică prin care auzul îți putea imagina una mare. Piscina avea bordură naturală, din mari pietre albite în afară și înverzite în adâncurile apei. Da! Frumos acvariu!", zisei, contemplând păstrăvii care țâșneau încoace și încolo pe fundul bazinului. Nu e acvariu, zise ea, se fac mari, se pescuiesc și îi arunci direct pe jăratec, așa vii..." " Da, zisei, ce rafinament, am auzit, le prinzi în ei chiar svîcnirea vieții și o mănînci

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
s-a dovedit că forța unui om da a îndura suferința e imensă și n-ar fi dacă noi resurse de speranță, care nasc în sufletul uman ca un val îndată ce valurile precedente s-au sfărâmat de țărm, n-ar țâșni din adâncuri și nu ne-ar face iarăși puternici. Ar rămâne de știut dacă experiența fericirii nu e mai nimicitoare decât a suferinței. Fiindcă adesea, aici, eșuarea poate să semene cu un naufragiu, urmat nu de suferință, din care s-

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
fost eu însumi, atât de puternic și în același timp atât de delicat și diafan era transferul acesta misterios către mine al identificării simțirii ei cu sufletul plopilor, cu tresărirea frunzelor lor și cu zborul cârdului de vrăbii care tocmai țâșnise auzindu-i glasul... Îi apucai mâna și degetele noastre se strânseră. "Daaa, și acolo jos e o cârciumioară (și continuă acum imitând cîrciumioara), unde puteți veni să mâncați, avem grătar și salată din aia mare și fragedă cu oțet și

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
o melancolie pe care în clipa aceea chiar o doream. Câtva timp mă iritai de ceva, până aflai despre ce era vorba și cedai. Nu de faptul că era vorbăreață, dimpotrivă, asta începu chiar să mă încînte, fiindcă foarte adesea țâșnea din vorbăria ei o astfel de surpriză încît stârnea în spiritul meu o mare veselie, așa cum se întîmplase în dimineața aceea în birou când se interesase de ce fel de ciorapi purta Matilda. Aveam senzația că mă împiedica să-i spun

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
și planai ca acum peste singurătatea văilor adânci, cu sentimentul divin că ai fost aici totdeauna și vei fi... Jos, asta e o pură idee. Aici era o idee trăită, sau mai bine zis o senzație de plenitudine din care țâșnea ideea, după cum altădată prăbușindu-mă zilnic cu liftul în adâncul pământului putusem s-o trăiesc pe aceea a închircirii și a încătușării... Tăcerea domnea asupra întinderilor de zăpadă! Pârtia peste care dădurăm la cota 2000 era amețitoare. De pe creasta muntelui

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
clipă că avusese o halucinație, dar craniul iar se mișcă, așa ca și când și-ar fi bătut joc de el, cum rânjea în spatele lui... atunci individul s-a întors brusc!... s-a apropiat și l-a luat în mină. De sub el țâșni un șoricel... Omul reveni să-și vadă de ras, dar se întrebă: pe unde a intrat șoricelul? Se întoarce să vadă dacă scândura n-avea vreun nod scos. Nu, n-avea. Atunci craniul avea vreo găurică? da, o găsi, era

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]