16,458 matches
-
unui sfînt dintr-o ilustrată veche, iar fumul brumăriu al țigării se Înălța precum zorile. Condamnatul simți cum fumul, superbă iluzie, Îl moleșea pentru o clipă, auzind parcă din depărtări sunetul taragotului care se prelingea peste cîmpie, și atunci aruncă țigara pe podea și o stinse cu cizma sa de husar căreia Îi fusese desprins pintenul. „Domnilor, sînt gata!“ Aleasă anume pentru simplitatea-i cazonă, scurtă ca ordin, fermă precum o sabie trasă din teacă, dar atît de rece, acel enunț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
bucată de pâine, niște margarină și untură de pește, grețoasă, dar foarte hrănitoare. Atunci sau primit niște ajutoare alimentare din partea SUA care erau alimentele armatei americane. Era ceva ce nu se mai văzuse (conserve de carne de 1 kg), cafea, țigări „Camel”, ciocolată și alte „bunătăți” nevăzute și nemâncate. Marea prietenă de la răsărit ne-a ajutat și ea: la noi în Slobozia - Filipeni a ajunsă niște ovăz care mirosea a urină de cal! Spun oamenii șimi amintescă de reacția lor. Dar
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
așezat la masă, și am cerut o jumătate de rachiu. Luat cu vorba și cu cei care veniseră și plecaseră, cu Neagu de la Mărăști, cu primarul.” Abia pe seară s-a întorsă spre casă și vrând să-și facă o țigară, dă la brâu de sticla goală și-și amintește de ce-a plecat de acasă. Își face pe loc socoteala: „Să mă ducă la lelica? Când să mă duc? Când să mă întorc?” Vede în drum un pai de ovăz
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Filipeni a fost ca o cădere din lacă în puț (fântână), ambele din latină! Dr. Cernea nu putea înțelege cum de se lipește casa cu lut, cum de se folosește lampa cu petrol lampant, și, îndeosebi, cum de se aprinde țigara de la „hogeagul”, sticla de lampă. Era fascinat de simplitatea vieții la țară și declara tatălui meu că el, ca doctor, nu are ce le oferi ceva în plusă oamenilor acestora. După plecarea doctorului Cernea, un timp destul de lung, Circumscripția Filipeni
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
am ăndreptat spre balcon și am ieșit, pînă cînd am văzut lucirea vaporoasă revărsată de felinarele de la Puerta del Ángel. O figură se contura Într-un crîmpei de umbră Întins peste caldarîm, inertă. Slaba clipire de chihlimbar a jarului unei țigări i se reflecta În ochi. Era Îmbrăcată În culori Întunecate, cu o mînă adîncită În buzunarul jachetei, cealaltă Însoțind trabucul care Îi țesea o pînză de păianjen din fum albastru Împrejurul profilului. Mă urmărea În tăcere, cu chipul ascuns În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
acolo și ne vedea trecînd. Tata repeta salutul. Nu ne mai Îmbarcasem de cîțiva ani buni pe o șalupă, deși știam că, uneori, el se ducea singur. — O noapte numai bună pentru remușcare, Daniel, spuse un glas din Întuneric. O țigară? Am sărit În picioare cît ai clipi, cu un frig subit În trup. O mînă Îmi oferea un chiștoc din beznă. — Cine sînteți dumneavoastră? Străinul Înaintă pînă În pragul beznei, lăsîndu-și chipul În umbră. O adiere de fum albastru ieșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
sărit În picioare cît ai clipi, cu un frig subit În trup. O mînă Îmi oferea un chiștoc din beznă. — Cine sînteți dumneavoastră? Străinul Înaintă pînă În pragul beznei, lăsîndu-și chipul În umbră. O adiere de fum albastru ieșea din țigară. Am recunoscut de Îndată costumul negru și mîna aceea ascunsă În buzunarul jachetei. Ochii Îi străluceau ca niște mărgele de sticlă. — Un prieten, zise. Sau asta nădăjduiesc să fiu. O țigară? — Nu fumez. — Bine faci. Din nefericire, n-am nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
În umbră. O adiere de fum albastru ieșea din țigară. Am recunoscut de Îndată costumul negru și mîna aceea ascunsă În buzunarul jachetei. Ochii Îi străluceau ca niște mărgele de sticlă. — Un prieten, zise. Sau asta nădăjduiesc să fiu. O țigară? — Nu fumez. — Bine faci. Din nefericire, n-am nimic altceva să-ți ofer, Daniel. Glasul Îi era nisipos, rănit. TÎrșîia cuvintele și suna stins și Îndepărtat, ca discurile de șaptezeci și opt de turații pe minut pe care le colecționa Barceló. — De unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mine banii mă lasă rece. Prețul Îl stabilești tu. — V-am mai spus: nici nu e de vînzare, nici n-o am, am replicat eu. V-ați Înșelat, după cum vedeți. Străinul rămase tăcut, nemișcat, Învăluit În fumul albastru al acelei țigări ce părea să nu se stingă niciodată. Am observat că nu mirosea a tutun, ci a hîrtie arsă. HÎrtie bună, de carte. — Poate că tu ești cel care se Înșală acum, sugeră el. — Mă amenințați? — Probabil. Am Înghițit În sec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pregătită de sărbătoare. Prăjitura era tot acolo, neatinsă, iar vesela aștepta În continuare cina. Silueta tatei se contura nemișcată În fotoliu, iscodind de la fereastră. Era treaz și rămăsese În costumul de oraș. Volute de fum se Înălțau leneș dintr-o țigară pe care o ținea Între arătător și inelar, ca și cînd ar fi fost o unealtă de scris. De ani de zile nu-l mai văzusem pe tata fumînd. — Bună dimineața, a murmurat, stingînd țigara Într-o scrumieră aproape ticsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
se Înălțau leneș dintr-o țigară pe care o ținea Între arătător și inelar, ca și cînd ar fi fost o unealtă de scris. De ani de zile nu-l mai văzusem pe tata fumînd. — Bună dimineața, a murmurat, stingînd țigara Într-o scrumieră aproape ticsită de chiștoace fumate pe jumătate. L-am privit neștiind ce să spun. Privirea lui rămînea ascunsă În contralumină. — Clara a sunat de mai multe ori aseară, la două ore după ce ai plecat, a spus el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
eu cordial. Nu știți, casa familiei Aldaya e Închisă de mult? M-a privit de parcă l-aș fi interogat În privința cvadraturii cercului. Omulețul Își duse la bărbie două degete Îngălbenite care te făceau să presupui că avea o slăbiciune pentru țigările Celtas fără filtru. Am regretat că nu aveam la mine o cutiuță de tutun, pentru a mă băga pe sub pielea lui. Am scotocit prin buzunarele scurtei, căutînd ceva bun de oferit. — Cel puțin douăzeci, douășcinci de ani, și să tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ordonate și dispuse pe trei rînduri simetrice. CÎnd m-am Întors, mi-am dat seama că Nuria Monfort mă privea din pragul holului. Mă observa În tăcere, așa cum te uiți la străinii de pe stradă sau din metrou. Își aprinse o țigară și rămase acolo unde se afla, cu chipul estompat În volutele de fum albastru. M-am gîndit că Nuria Monfort avea, fără să vrea, Înfățișarea unei femei fatale, din acelea care Îl ațîțau pe Fermín atunci cînd se iveau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și cu duelul. Nu. N-am crezut-o niciodată. — Ce credeți că s-a Întîmplat atunci? De ce s-a Întors Carax la Barcelona? ZÎmbi cu tristețe. — De șaptesprezece ani Îmi tot pun Întrebarea asta. Nuria Monfort Își aprinse Încă o țigară. Îmi oferi și mie una. M-am simțit ispitit să accept, Însă am refuzat. — Dar probabil că aveți o bănuială, am sugerat eu. — Tot ce știu e că, În vara lui 1936, la scurt timp după izbucnirea războiului, un angajat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Julián. Eu m-am gîndit că era vorba de o glumă de prost-gust. Laín Coubert era un personaj din Umbra vîntului. — Diavolul. Nuria Monfort Încuviință. — Ați apucat să-l vedeți pe Laín Coubert? Tăgădui și Își aprinse o a treia țigară. — Nu. Însă am auzit o parte din conversația lui cu fiul, În biroul domnului Cabestany. Lăsă fraza suspendată, ca și cînd s-ar fi temut s-o Încheie sau n-ar fi știut cum s-o facă. Țigara Îi tremura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
a treia țigară. — Nu. Însă am auzit o parte din conversația lui cu fiul, În biroul domnului Cabestany. Lăsă fraza suspendată, ca și cînd s-ar fi temut s-o Încheie sau n-ar fi știut cum s-o facă. Țigara Îi tremura Între degete. Vocea lui, zise ea. Era aceeași cu vocea bărbatului care sunase spunînd că e Jorge Aldaya. Fiul lui Cabestany, un imbecil arogant, a vrut să-i ceară mai mulți bani. Coubert a spus că se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ne-a lăsat pradă păduchilor, iar acum, că aveam ocazia să plecăm de aici, nu-i e rușine să ne închidă ușa-n nas. Existau crize de nervi, copii plângând, bunici palizi de oboseală, bărbați exaltați cărora li se terminaseră țigările, femei istovite care încercau să facă un pic de ordine în disperatul haos familiar. Ocupanții uneia dintre mașini au încercat să facă stânga împrejur și să se întoarcă în oraș, dar au fost obligați să renunțe în fața ploii de insulte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
puse înapoi la locul lor. Era ceva trist și rigid în această încăpere care păruse întotdeauna atât de prietenoasă. Îți dădea o senzație ciudată, de parcă ar fi fost un mort undeva după perdele. Ne-am terminat ceaiul. Nu vrei o țigară? m-a întrebat dna Strickland. S-a uitat în jur căutând cutia cu țigări, dar nu se vedea nicăieri. — Mă tem că nu e nici una. Deodată a izbucnit în plâns și a ieșit repede din odaie. Am fost surprins. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
păruse întotdeauna atât de prietenoasă. Îți dădea o senzație ciudată, de parcă ar fi fost un mort undeva după perdele. Ne-am terminat ceaiul. Nu vrei o țigară? m-a întrebat dna Strickland. S-a uitat în jur căutând cutia cu țigări, dar nu se vedea nicăieri. — Mă tem că nu e nici una. Deodată a izbucnit în plâns și a ieșit repede din odaie. Am fost surprins. Acum presupun că lipsa țigărilor aduse de obicei de soțul ei i l-a readus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
dna Strickland. S-a uitat în jur căutând cutia cu țigări, dar nu se vedea nicăieri. — Mă tem că nu e nici una. Deodată a izbucnit în plâns și a ieșit repede din odaie. Am fost surprins. Acum presupun că lipsa țigărilor aduse de obicei de soțul ei i l-a readus în minte, și noua senzație că micile bucurii cu care era deprinsă lipseau acum, i-a adus brusc un junghi în inimă. Și-a dat seama că viața de altădată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
sclipit ochii: — Știam eu că mai curând sau mai târziu o să vină cineva. Am primit o mulțime de scrisori de la Amy. Atunci înseamnă că știți foarte bine ce trebuie să vă spun. Nu le-am citit. Mi-am aprins o țigară ca să-mi acord un mic răgaz. Nu prea știam cum să-mi abordez misiunea. Frazele pline de elocință pe care le pregătisem, patetice sau indignate, păreau cu totul deplasate aici, pe Avenue de Clichy. Deodată chicotit: — Groaznică sarcina asta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Întotdeauna îmi place să citesc foiletonul teatral, i-am răspuns. Am împăturit ziarul și l-am pus alături. — Mi-a plăcut masa, a comentat el. — Atunci cred că am putea să ne luăm aici și cafeaua, nu? Ne-am aprins țigările de foi. Am fumat-o pe a mea în tăcere. Am observat că din când în când ochii i se opresc asupra mea cu un mic zâmbet amuzat. Am așteptat cu răbdare. — Ce-ai mai făcut de când nu te-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
La revedere, draga mea! Mulțumesc pentru toată fericirea pe care mi-ai dăruit-o în trecut.“ Ieșise și închisese ușa în urma lui. Cu ochii minții parcă-l vedeam pe Strickland trântindu-și pălăria pe masă, așezându-se și aprinzând o țigară. XXIX O vreme mi-am ținut gura gândindu-mă la ce-mi spusese Stroeve. Nu-i puteam suporta slăbiciunea și el mi-a citit pe față dezaprobarea. — Bine, dar știi la fel de bine ca și mine în ce hal era locuința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să joci pocher cu ei, dar ingenuitatea conferă o tensiune aparte celui mai bun joc de pe lume. Am ajuns să-l cunosc foarte bine pe căpitanul Nichols până plecă din Tahiti și acest fapt m-a îmbogățit. Nu consider că țigările de foi și whisky-ul pe care le-a consumat pe socoteala mea (întotdeauna refuza cocteilurile întrucât practic era „abstinent total”) și puținii dolari pe care i-a împrumutat de la mine cu aerul politicos că-mi face o favoare au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
lucrurile să i le spele împreună cu rufăria ei. Nu putea să-l lase pe bietul om să umble cu cămașa murdară, spunea ea, și întrucât era bărbat - și bărbații trebuie să fumeze - îi dădea și un franc pe zi pentru țigări. Îl trata cu aceeași afabilitate ca și pe clienții care-și achitau săptămânal notele de plată. Vârsta și obezitatea o făcuseră inaptă pentru amor, dar nu-i stinseseră interesul puternic pentru aventurile amoroase ale tinerilor. Socotea dragostea o ocupație firească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]