4,216 matches
-
doi indivizi cu aspect onorabil și unul în zeghe, prins cu cătușe de o bancă. Harry lăsă ziarul și-mi explică, bâlbâindu-se: — Au m-m-m-mărturisit că ei au t-tăiat-o pe fată. Am încuviințat din cap și chiar atunci am auzit țipete din camera de interogatoriu. Peste câteva momente Bill Koenig ieși cu un grăsan imens și anunță: — Nu-i el făptașul. Vreo doi polițiști bătură ironic în birouri. Vreo șase întoarseră capul, dezgustați. Koenig îl îmbrânci pe grăsan afară, pe coridor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
armele lipite de picior. Am împins-o pe femeie în cabina telefonică și i-am șoptit în ureche: — Țipi și ești moartă! Țipi și ești moartă! Înăuntru am țintuit-o cu genunchii de un perete și mi-am îndepărtat mâna. Țipetele pe care le scoase rămaseră mute. Mi-am îndreptat arma spre gura ei, ca să i le mențin tot așa, am apucat receptorul, am băgat o fisă și am format „0“. Vasquez stătea în fața cabinei, palid și duhnind a colonie americană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
își puse mâna la ochi, apoi îmi arătă degetul mijlociu. Într-o secundă am ieșit din mașina poliției și m-am aruncat asupra lui, cu orchestra lui Stan Kenton drept întăriri. Croșee de stânga și de dreapta. Lovituri după ceafă. Țipetele fetei îl acopereau pe Marele Stan Kenton. Pilangiul mă înjura și de mamă, și de tată. Mi s-a părut că aud șuierul sirenelor și că simt în nări mirosul de carne vie din depozit, deși știam că nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
o bucată de hârtie pe care scria cu litere de-o șchioapă „Keystone Kops“, „Mack Sennett“ și „Cinematograful de lux Admiral, dotat cu aer condiționat“, iar sub ele o fotografie m-a izbit colosal, strident și total aiurea, ca propriul țipăt. Trei polițai Keystone stăteau între niște stâlpi de forma unor șerpi care-și mușcau unii altora cozile, pe un fundal egiptean cu hieroglife. În colțul din dreapta al imaginii, pe un divan matlasat, era tolănită o demimondenă. Era, fără nici o îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cu baldachin, amândoi îmbrăcați. Ea era așezată cu capul în poala lui, iar el îi masa umerii cu mâinile lui butucănoase, de dulgher. Tatăl-amant a fost cel care m-a văzut primul. Madeleine scânci când dezmierdările încetară și scoase un țipăt în clipa când umbra mea atinse patul. Emmett o reduse la tăcere, astupându-i gura cu degetele lui încărcate de inele sclipitoare. — Ăsta nu-i incest, băiete, spuse el. E pură afecțiune și avem și dispensă pentru asta. Reflexele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de carne Însângerată. Agentul Watson strigă ceva, dar Logan nu Înțelese ce anume. Se auzi un trosnet, iar mâna care Îl ținea Îi dădu drumul. Logan se prăbuși pe covor, ghemuindu-se instantaneu cu stomacul cuprins de flăcări. Un nou țipăt furios, urmat de amenințarea agentei Watson că Îi va rupe mâna domnului Reid dacă nu se calmează. Domnul Reid urlă de durere. Vasul de război strigă: — Charlie! Pentru numele lui Dumnezeu, oprește-te! Agentul Watson spuse ceva foarte neprofesional, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
bucățele de mușchi, fragmente de hârtie. Tot ceea ce trupul acela adunase de când viața Îl părăsise. Ceva ce Îi va ajuta poate să Îl găsească pe criminalul lui David Reid. — Hopa, spuse Isobel, privind atentă În gura copilului, Încremenită Într-un țipăt. Se pare că avem și un musafir. Cu băgare de seamă, introduse În gura lui David o pensetă și, preț de o clipă, Logan se gândi cu groază că va scoate de acolo un fluture cap-de-mort. Dar penseta ieși ținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
-le calea și Împroșcându-i cu apă murdară; pe exterior, autobuzul era plin cu reclame la cadouri de Crăciun ce puteau fi cumpărate din vestul orașului. Watson setâ ștergătoarele de parbriz la frecvență maximă, sunetul cauciucului frecat de geam acoperind țipetele claxoanelor. Nici unul din ei nu scosese vreun cuvânt de când plecaseră de la sediu. — I-am spus ofițerului de serviciu să-i dea drumul lui Charles Reid cu un avertisment, vorbi Într-un final Logan. Watson Încuviință din cap. — Mă gândeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
surpriza lui Logan, Watson nu avu nici o reținere În a intra În toaleta bărbaților. Clătinând din cap, o urmă Într-o sală de baie ai cărei pereți erau Îmbrăcați În faianță alb-negru. Când Watson strigă „Colin Miller?“ se auziră diverse țipete În timp ce oameni În toată firea, Își Închiseră la repezeală șlițurile și o luară la fugă spre ieșire. În final, un singur bărbat rămase Înăuntru: scund, bine făcut, Îmbrăcat Într-un costum gri-Închis foarte scump după aspect. Lat În umeri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
n-are legătură cu copilul. Dar vreau să verificăm oricum. Insch mai scoase o fotografie din dosar. Aceasta nu mai era atât de digerabilă: o față plină de pustule, umflată, neagră și pătată cu mucegai, cu gura deschisă Într-un țipăt torturat. O fotografie post-mortem a lui David Reid. — Așa o să arate Peter Lumley dacă nu-l recuperăm curând. Vreau să mărim zona de căutare. Trei echipe: terenul de golf Hazlehead, grajdurile de călărie, parc. Fiecare tufiș, fiecare buncăr, fiecare morman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de mortăciuni cu lopata. Și atunci o văzu. Matthew deschise gura să spună ceva - să-l cheme pe individul nervos de la primărie, care trebuia să se-ocupe de treburile de-acolo, să-i spună ce găsise. Dar ieși doar un țipăt ascuțit. Aruncă lopata plină de mortăciuni și se grăbi să iasă, alunecând, patinând, căzând În genunchi; rupându-și masca, vomitând În zăpada porția de Weetabix. Logan parcă peste drum de Turf ’n Track, privind agenția de pariuri prin lapoviță și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
spaniol sau labradorul se afla de data aceasta aproape de vârful grămezii. Intrase ultimul, ieșea primul. Dar Încet Își făcură loc prin conținutul containerului cu deșeuri. Logan era convins că examinase același iepure borșit cam de treizeci de ori când Începură țipetele. Cineva ieși În fugă din adăpostul numărul trei, cu mâna strânsă la piept. Alunecă pe zăpadă și căzu pe spate. Țipetele se opriră pentru o clipă, de parcă toată puterea Îi dispăruse. Membrii echipei Își abandonară carcasele și o porniră spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
conținutul containerului cu deșeuri. Logan era convins că examinase același iepure borșit cam de treizeci de ori când Începură țipetele. Cineva ieși În fugă din adăpostul numărul trei, cu mâna strânsă la piept. Alunecă pe zăpadă și căzu pe spate. Țipetele se opriră pentru o clipă, de parcă toată puterea Îi dispăruse. Membrii echipei Își abandonară carcasele și o porniră spre cel căzut. Logan ajunse chiar când reîncepură țipetele. Sângele țâșnea din mănușa de cauciuc gros a polițistului, printr-o gaură din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
trei, cu mâna strânsă la piept. Alunecă pe zăpadă și căzu pe spate. Țipetele se opriră pentru o clipă, de parcă toată puterea Îi dispăruse. Membrii echipei Își abandonară carcasele și o porniră spre cel căzut. Logan ajunse chiar când reîncepură țipetele. Sângele țâșnea din mănușa de cauciuc gros a polițistului, printr-o gaură din palmă. Victima Își smulse masca și ochelarii de protecție. Era agentul Steve. Ignorând apelurile la calm, continua să urle și să tragă de mănușa Însângerată ca să și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Numai că, din nou, nu era nimic ieșit din comun aici. Asta dacă nu punem la socoteală explozia subită din momentul În care doi bețivani clătinându-se pe picioare săriră la un bodyguard cu brațul prins Într-o praștie improvizată. Țipete, scaune răsturnate, și mai mult sânge. Asistente care Încercau să-i gonească. Și apoi, În cele din urmă, un agent de poliție estompat intră În Încăperea aglomerată și puse capăt agitației, cu trei doze de spray paralizant dispersate cu generozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Și apoi, În cele din urmă, un agent de poliție estompat intră În Încăperea aglomerată și puse capăt agitației, cu trei doze de spray paralizant dispersate cu generozitate. După aceea a urmat, În mare, un episod cu zvârcoliri pe jos, țipete. Dar nici urmă de ucigașul Hoitarului. Logan se lăsă la loc pe scaun și Își frecă ochii. Ora inscripționată pe casetă era zece și douăzeci. Polițistul cu tubul de spray paralizant rămăsese ca să se asigure că toată lumea era În viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
doamna Strichen Îndreptase o altă palmă usturătoare spre fiul ei. — Ticălos mic și murdar ce ești! Punctă fiecare cuvânt cu o palmă răuvoitoare peste capul lui Martin. Watson Împinse cu umărul măsuța de telefon, zgomotul fiind mascat de urelete și țipete. Telefonul se legănă În locațul său o dată, de deouă ori, apoi se roti tăcut spre podea.. Nimeni nu-l auzi izbindu-se de folia de plastic. — Ar fi trebuit să te strâng de gât la naștere! Watson Își potrivi telefonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
iar el scheună. La patru metri distanță, Jamie Îl privea cu ochi Înspăimântați. Gheața cedă mugind, o gaură de mărimea unui camion de tranzit i se deschise sub picioare și Martin Strichen dispăru. Drept În jos. Apa neagră Îi Înghiți țipătul. De cealaltă parte a găurii, Jamie se târî Înainte și privi În jos, În Întunericul de cerneală. Martin nu mai ieși. 39 Logan stătea În zăpada care cădea delicat, privind luminile ambulanțelor sclipind În depărtare. O luaseră pe Watson: contuzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o seară de miercuri obișnuită. Oriunde privea Logan, era plin de polițiști și de polițiste care-și beau echivalentul greutății În alcool. Dispoziția era una festivă, ca de Anul Nou, numai că nu se-ncăiera nimeni. Imediat ce Logan fu recunoscut, țipetele se Înmulțiră și deveniră În scurtă vreme versiunea de stadion a lui „For He's A Jolly Good Fellow“. Nenumărate mâini Îl bătură prietenește pe spate, băuturi fură Împinse spre el, oamenii Îi strânseră mâna sau Îl pupară, În funcție de cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ca să ajungi la gura lui, săptămâni încă și mai grele. Fluviul se năștea în munții înalți și veșnic înzăpeziți ai Rhetiei: — Piscuri unde nu se avântă nici măcar urșii, vezi doar vulturii pe cer, și capre negre pe stânci, și auzi țipetele marmotelor care-și sapă vizuini în pământul înghețat. Băiețelul întrebă: — Ce vrei să spui cu asta, că un fluviu se naște? Cu mulți ani în urmă, legiunile purtaseră războaie în munții aceia, împotriva unor popoare care se numeau rhetii sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
trupurile dansatorilor, parfumurile și luminile făceau ca sufletul să se cufunde într-o stare extatică, onirică; de aceea senatorul Saturninus strigase: „Acolo se fac vrăji“. Supraveghetorii îl avertizară pe Mnester că fusese anunțată sosirea Împăratului împreună cu suita sa; cu un țipăt, mimul își aruncă o mantie pe umerii goi și fugi repede în spatele ușii din fund. În acea zi de ianuarie, Împăratul alesese pentru început Laureolus, al celebrului Valerius Catullus. Era un spectacol cu mimi faimoși, muzici silvestre și onomatopeice, oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Seara, pe lac, Într-un cadru feeric, am patinat urlând de fericire și satisfacție. M-am lansat pe Întinsul gheții, simțind adierea unei viitoare fericiri. A fost ceva ce numai visul poate plămădi, ceva feeric, Înălțător. Acum sunt răgușită din cauza țipătului. Vreau neapărat să mă fac bine, vreau ca din pieptul meu să mai izbucnească o dată răcnete de bucurie, de izbândă. Sunt fericită pentru că viața mi-a zâmbit a doua oară. Prima a fost aceea cu Șerban, iar acum am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
patefon, care Îmi vâjâie În creier: „Patinajul e pierdut, trebuie să fie pierdut“. Oare cum voi reacționa la vederea gheții? Mă Înfior de pe acum. Mă doare această renunțare, mă doare adânc, Îmi rupe echilibrul sufletesc, mă face să decad fără țipete, doar geamătul copacului care cade la pământ Îmi răsună În suflet. Atât. Și acest copac nu se mai poate ridica. Doamne, ce-am făcut? Seara n-a venit Petre și am fost cu Șerban la teatru. Apoi am aflat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
atent și întrebându-se dacă va vedea vreun spirit părăsindu-i corpul. Nu se întâmplă însă nimic de acest fel. - Sunteți sigur că ați auzit un urlet? - Da... Adică nu, se precipită paznicul. Poate nu urlet, totuși. Mai degrabă strigăt. Țipăt. Unul scurt, a ținut o secundă și s-a oprit. Agentul de poliție Diane Franciscovich de la Secția 20, continuă: - Mai e cineva care ar fi putut auzi? Masivul paznic al clădirii, respirând cu greutate, privi către polițista înaltă și brunetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de aer rece ce se forma atunci când cineva intra la el în casă. Din nou, se auzi vocea operatorului de la 112: - Domnule, mai sunteți acolo? Ați putea să... Calvert se ghemui în ușa bucătăriei și nu-și putu reține un țipăt când îl zări pe bărbosul cu bara de fier la câțiva metri de el scoțând calm din priză telefonul. Ușile! Cum reușise să treacă? Se retrase cât putu de mult în spate, dar curând simți frigiderul și își dădu seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]