7,946 matches
-
Nu mai era nimeni în preajma lui. - Habar nu am. Așa mi-a spus: "...Îi vine și ei rândul curând. Are grijă colegul meu de ea. De când vă pândim..." - Numai să îndrăznească... - Ce-ai să-i faci? Țipi? Și eu am țipat dar toți cei de lângă noi credeau că ne jucăm, nu că mă agresa un necunoscut. - Mai ales sărutându-te... - Hai să ieșim, lasă-l dracu de golan. Nu mai am chef de bălăceală. - Și zici că te-a invitat la
UMBRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372644_a_373973]
-
mereu la mine. Niciodată nu le-am dat la cineva și nimeni, în afară de mine, nu a condus mașina mea... - Atunci cine p...a mă-tii a condus-o în noaptea aia, cretinule? Numai tu ai putut să o conduci, a țipat procurorul Dincă ridicându-și, incredibil de rapid, trupul mătăhălos de pe scaun. Tocmai mă lăsasem impresionat de povestea ta, nenorocitule! ... Nu te mai iert! a hotărât el, cu voce tare, în încăperea pustie pe care a început să o măsoare cu
EPISODUL 11, CAP. IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372622_a_373951]
-
de minimum zece kilograme de pește. Ora înaintase, dar soarele era tot neputincios pe cerul plin de nori plumburii. La fel ca și mine, ceilalți pescari își schimbau poziția și se orientau spre locurile știute, cu pește mai mult. Sirena țipa, invariabil, în ceață, făcându-și meseria de îndrumător al navelor aflate în marș. Acum se putea zări destul de bine pe o rază de o sută de metri, pe întindera mării. Aveam agățate de ceva toate voltele de pe un bord. Am
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372769_a_374098]
-
bărbații să fie atrași de aceste exemplare feminine, cu trup alungit, etalând niște sâni ca niște fructe, cu mameloane argintii, scânteietoare pe sub costumul lipit ca o a doua piele de corp. Analistul scăpă mâna de pe manșă când făptura începu să țipe, făcând semne disperate spre dreapta. - Cerule, dar știu că ai plămâni! Văzu până la urmă culoarul deschis ca un defileu între două masive stâncoase. A, bine! Ce avea de pierdut? Poate pe el, care oricum era pierdut pentru colonie. Exact. Dar
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373036_a_374365]
-
cinstea nepoțelului nostru! Dar de data asta nu va mai fi în tradiționalul oraș de pe Dunăre, Budapesta, ci chiar aici la palat! Dorința Contelui se răspândi în întregul regat al neamurilor vampirice de pe pământ. În acel moment, păsările de noapte țipară sinistru și urletele înfricoșătoare ale lupilor spintecară negura rostogolindu-se spre adâncul văilor sau ridicându-se în ecouri până pe crestele cele mai înalte. Dar dacă pentru unii vestea însemna o bucurie fără margini, pentru jivinele pădurilor era durere și întristare
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
tocmai când ultimele raze ale soarelui incendiau frunțile de piatră ale masivului. În curând, umbrele nopții învăluiră regatul munților în întuneric. Glasul vântului trona deasupra înălțimilor, iar vocea munților răsuna în ecouri. Pe ici, pe colo, câte o pasăre rătăcită țipa disperată, iar din depărtări îi răspundea urletul înfiorător al unui lup înfometat. Vânătorii se opriră într-o poieniță aflată la marginea râului. Vraja nopții, mireasma pădurii de brad și aerul rece și proaspăt îi ademeni în lumea plăcută a viselor
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
găsi, să-l străpungeți cu țepușele fără milă, fiindcă acela-i de vampir! Se dezlănțui un adevărat masacru odată cu căderea primelor umbre ale nopții. Deodată un oștean, din pricina întunericului, greși ținta, iar strania creatură cu țepușa în pântece, începu să țipe înspăimântată. Zarva cuprinse întreg palatul tocmai când luna răsărea de după muchia muntelui invadând curtea cu lumina sa palidă. Pe ziduri și prin încăperi se aprinseră făclii, iar ochi aprinși ca jăratecul se iviră la ferestre. - Să urcăm în palat! - strigă
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > ÎN UMBRE MĂ TOPESC Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 225 din 13 august 2011 Toate Articolele Autorului Pândind somnul din gene Răstorn diminețile într-o noapte nesfârșită Stele nu mai sunt țipă-n agonie Le-au strivit vârcolacii sub copite În goana lor după sânge blestemat Zeii își scot ochii din orbite și-i agață de nori Luna s-a spart în așchii de gheață O auroră boreală își adună coada Zdrențe
ÎN UMBRE MĂ TOPESC de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373117_a_374446]
-
urla cu disperare când era lovit și se făcea că plânge de durere. Toată clasa (mai puțin monitorul general) știa șolticăria cu blana de oaie și se tăvălea de râs pe sub bănci când domnul Fusulan îl lovea icnind, iar Ionel țipa ca din gură de șarpe. Apoi, în mod ostentativ, făcea din nou fel de fel de nebunii, ca să-l înfurie pe monitorul general, de altfel, foarte generos cu liniuțele. După raportul de dimineață, Ion era primul chemat la „mămica”. Și
DOMNUL FUSULAN-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373092_a_374421]
-
cascadă de râsete, reușind să-l trezească pe domnul Fusulan. Vinul adus de mine se dovedise un excelent somnifer. Buimac, s-a repezit cu „mămica” după Ionel și în furia lui turbată lovea toți copiii, fără alegere. Ionel fugea și țipa scoțând limba la el și la monitorul general. Se pare că domnul Fusulan s-a prins că are cojoacă la fund, că a început să-l lovească peste mâini. De data asta țipetele lui erau reale. Atunci a schimbat tactica
DOMNUL FUSULAN-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373092_a_374421]
-
cum nu v-aș spuni? Ioana, nu știu undi s-o fi dus..., o vinit pi la ora zăci jumati, mi-o pus fata-n brațî, o plecat șî bunî plecat-o fost..., mai mult nu știu. - Cum..., zece jumătate? țipă ea, privindu-și ceasul, îngrozită. Este 12.15! Tu stai de aproape două ore cu fetița la soare, în căldura asta de afară? Doamne, Dumnezeule! Și cât de gros este îmbrăcată! constată Emanuela în timp ce luă fetița din brațele lui Costel
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XX) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373086_a_374415]
-
propria-i piele. Poți să știi la cine se repede mai întâi „nebunul” cu coasa? Dacă...Brr!..De ce nu mi-am luat eu pușca? Acum eram în siguranță. Cine putea să-și închipuie că „nebunu” târăște satul după el? A țipat, nervos: --Ce, mă, fricoșilor, ați făcut pe voi? Ilie, hai, curaj! Nu-l lăsa să se apropie! Dacă înaintează peste cinci metri, săriți toți pe el. Însă, numai tu Ilie îl trăsnești în țeastă. Ceilalți, îl loviți peste mâini și
SRL AMARU-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373187_a_374516]
-
voci puternice de bărbați erau categorice: ia-i gâtul Spârcâiacului, ia-i gâtul! Scapă satul de dihania asta! Dar, restul mulțimii a început să strige tot mai amenințător: --Nu, Ioane, nu! Nu, Ioane, nu! Mai ales, Dora și maică-sa țipau ca disperatele: nu, Ionelu nostru, nu, că faci pușcărie pentru un nemernic! Calm, Mărășteanu i-a pus coporâia coasei în ceafă, fixându-l pe Tache cu capul în pământ, ca pe un vierme în insectar. Lui Casapu iar i-a
SRL AMARU-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373187_a_374516]
-
crede pe cei din jurul lui niște proști care trebuie fraieriți, el considerându-se un deștept, fără nici un respect pentru semeni. Atunci Tache a sărit în picioare ca împins de un arc, mai ales că scăpase de teroarea coasei și a țipat la Mărășteanu: --Tu vorbești, mă, de respect, tu vorbești? Dacă am fost eu un tâmpit și ți-am cerut ce ți-am cerut, tu de ce nu m-ai respectat și să-mi fi spus: mașina ta face atât, Tache! N-
SRL AMARU-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373187_a_374516]
-
trag din poziția orizontală de lansetă și să rup forfacul, crezând că este agățat de ceva rădăcini sau aluviuni. Dintr-o dată, simt cum îmi smucește ceva lanseta din mână. Trăgeam cu forță, cu mâinile încleștate, să nu scap lanseta și țipam ca un apucat la Gică, să mă ajute. Ceva mă trăgea cu putere în lungul canalului. Slăbesc rezistența nailonului și las să ia fir, în timp ce mulinez continuu. Tamburul mulinetei scârția gata să cedeze. În loc să strângă nailonul, mai tare se desfășura
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
kaizer, salam la proțap și ouă fierte. Trebuia să scăpăm de hrana perisabilă, iar cea în conserve rămânea pentru ultima parte a weekendului. Era vineri seara și nu aveam televizor. Doar un tranzistor amărât, agățat de o creangă, mai mult țipa și hârâia, decât cânta. Cât timp ne frigeam în țepușe cina, eram la “Înșiră-te mărgărite” despre câte în lună și în stele... Ne simțeam ca niște haiduci, fără grija zilei de mâine. Așteptam doar ca zdrăngănitul clopoțeilor, atașați la
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
de noapte albă. Dezgolita de timp, se zbate spasmotic. Suspina, strigă: Să cadă zăpadă! Să potopească ger! Să înghețe apele! Să urle lupii-n păduri! Dar Iarnă nu vine afară Să purifice brazii, și munții, si apele, si cerul. Își țipă puterea în suflete de om, Isi deapănă nefericirile În șuvițele fetelor îndrăgostite, Își aruncă frâiele Pe aripile tinereții pierdute, Isi cântă cântecul tărăgănat În glasul femeii Care-și plânge iubirea fără speranță! Referință Bibliografica: Melancolie de Iarnă / Eleonora Stoicescu : Confluente
MELANCOLIE DE IARNA de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373254_a_374583]
-
de gheață ale firelor albe din par. Închid ochii și respir adânc Aerul amețitor al cutezanței sfidătoare, orgolioase, Mă agat de speranțe, suspendate pe bucăți de roci, Ființe reci și alunecoase Ale înălțimilor, Ce mă fac să cad în gol Țipând de spaimă abisului. Sunt vie, inima îmi bate încă, Soarta îmi aruncă funii salvatoare. Le prind recunoscătoare, Dar urcușul e greoi. Nu pot să nu tânjesc spre vârf, Desi pasii-mi sunt mici, trupul obosit, Sunt atâtea popasuri de făcut
IN ETER de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1657 din 15 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373272_a_374601]
-
căzut, am dat cu piciorul într-un șteap, sau ce-o fi fost... Își construise această poveste încă de atunci și o repetase mereu în gând, până ajunsese de o credea acum și ea. ...- Când am văzut sângele țâșnind, am țipat de durere de cred că am fost auzită din capul satului! Atunci a venit la mine să mă ajute un copil de pe linie la Deal, Ghiță al Mării Sandii, care era și el cu porcii la păscut. El mi-a
PARTEA ȘAPTEA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372065_a_373394]
-
-ne acum cu versuri, dacă-ți mai dă mâna! -Lăsați-o în pace, e și ea la fel de înfricoșată ca noi toți! -Flower-Power, să nu leșini, fii bărbată! -Fraților, ăsta-i Styxul, ce mai! -C'est fini la comédie! ...Și tot așa! Țipau speriați, bravând ori nu... Americanul se trase puțin într-o parte și se așeză pe un bolovan răzleț. Încercă să-și înfrâneze gândurile, dar o teamă lăuntrică îi creștea în piept. Teama că totul se sfârșea într-un mod stupid
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
poate respira. Apoi pe gură, pe față, i se păru că Ionel o sărută, o sărută, o tot sărută... și ea plânge de bucurie. ...Deodată, se auzi un icnet urmat de un zgomot surd. Doamnele prezente în sală începură să țipe de spaimă. Căzută cu fața în jos pe podeaua înclinată, Violeta părea că se relaxează, lichidul arămiu i se scurge șerpuind lin pe treptele din lemnul de stejar lustruit, trupul ei făcu spasmodic vreo trei-patru convulsii și inima i-a
de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372132_a_373461]
-
la țară, pe un plai alături de copiii săi adunând flori. - Flory! Flory! - strigă puternic Angelica. Florica tresări speriată uitând pentru moment unde se află. Sări din pat și privi în jur buimăcită. - Flory, tu sei stronza? (Flory, tu ești proastă?) - țipă baba ridicându-se nervoasă în fund. - Si, signora! (Da, doamnă!) - rosti cu inocență Florica. La reacția româncei italianca izbucni într-un râs isteric. Florica nu știa ce criză o apucase așa dintr-o dată pe Angelica, de la isteria nervoasă la cea
DEPARTE DE ȚARĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372169_a_373498]
-
și i-ar plăcea să facă sex cu ea. Florica se sperie, sări din mașină și o luă la fugă la întâmplare. Mimo coborî, alergă după ea și o prinse. - Lasciami! Lasciami in stare! (Lasă-mă! Lasă-mă în pace!) - țipă ea. Dar Mimo o puse la pământ, își afundă chipul între sânii săi, iar cu mâna îi dezveli coapsele. Aiuto! Aiuto! (Ajutor!) - țipa Florica și se zbătea neputincioasă fiindcă italianul era vânjos. În disperarea sa femeia îl trase de păr
DEPARTE DE ȚARĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372169_a_373498]
-
coborî, alergă după ea și o prinse. - Lasciami! Lasciami in stare! (Lasă-mă! Lasă-mă în pace!) - țipă ea. Dar Mimo o puse la pământ, își afundă chipul între sânii săi, iar cu mâna îi dezveli coapsele. Aiuto! Aiuto! (Ajutor!) - țipa Florica și se zbătea neputincioasă fiindcă italianul era vânjos. În disperarea sa femeia îl trase de păr și-l apucă cu dinții de ureche. Mimo tresări de durere și o slăbi din strânsoare. Femeia, țărancă zdravănă, se eliberă și sări
DEPARTE DE ȚARĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372169_a_373498]
-
1702 din 29 august 2015 Toate Articolele Autorului ÎNAINTE DE PLOAIE Întâi norii, apoi vântul, S-a întunecat pământul, În vârtejuri paie zboară, Păsările se-nfioară. Speriate de furtună, Vrăbiile-n pod se-adună; În văzduh, pentru o clipă, Cârduri de prigorii țipă. Și-apoi tună iar și iar, Făcând totu-n jur bizar. Dar pe prispă, mofturoase, Patru gâște rușinoase Se roagă în gând să vină, Și discret, discret se-nchină, Ploaia, să se răcorească, Iar pământul să rodească, Iarba să se
ÎNAINTE DE PLOAIE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1702 din 29 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372240_a_373569]