3,557 matches
-
și la "destrămare" și mai puțin asupra revendicărilor legitime ale populației pentru reforme economice, sociale și politice de amploare. În continuare, Dej abordează teoretic natura evenimentelor care au avut loc în Ungaria, nefiind de acord cu termenul de "revoluție". În accepțiunea sa, orice revoluție autentică trebuie să aibă un caracter progresist, să fie animată de cele mai înalte idei de dreptate și echitate socială, să urmărească abolirea conflictelor dintre clase prin transferarea graduală a puterii în mâinile proletariatului, care, prin dimensiunile
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
asupra stării de spirit existente în vestul țării, mai ales printre studenți, autoritățile locale vor face tot posibilul pentru limitarea răspândirii în continuare a acesteia. Vor reuși în cele din urmă, datorită unor măsuri coercitive deosebit de dure. Să vedem deocamdată accepțiunea oficială a modului în care a decurs întâlnirea studenților cu reprezentanții puterii în sala cantinei din cadrul Institutului Politehnic: Se poate aprecia că încă de la început adunarea s-a desfășurat într-o atmosferă încărcată, cu huiduieli la adresa partidului și guvernului, întreținută
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
sic!) de luptă pentru pace și socialism" (DJTAN, fond Comitetul Regional PMR Timișoara, dosar 41, f. 5). Alte reproșuri aduse de către comuniștii români omologilor lor iugoslavi constau în abordarea improprie a influenței statului în economia socialistă, pe care acesta, în accepțiunea ultimilor, ar avea tendința să o frâneze, precum și implicarea în afacerile interne ale României de care Tito s-ar fi făcut responsabil prin recomandările pe care le făcuse în privința drepturilor populației sârbe din afara granițelor Iugoslaviei (DJTAN, fond Comitetul Regional PMR
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
și de Comitetul Central, de partidul nostru". Urmează o menționare sinoptică a calităților, respectiv a minusurilor conducătorului român, accentuându-se în final diferențele dintre condițiile existente în interiorul elitei politice a Uniunii Sovietice în raport cu cea a RPR, fapt care exclude în accepțiunea lui Apostol orice paralelă dintre formele și manifestările cultului personalității în cele două țări. "Partidul nostru cunoaște munca și atitudinea fermă a tovarășului Dej pentru apărarea principiilor leniniste ale construcției de partid. Nimeni nu poate afirma că în activitatea tov.
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
final al comunismului, revoluția mondială, în niciun caz abandonarea acestuia, neputând fi echivalată deci cu o ""coexistență ideologică"", astfel că distanța ideologică "dintre societățile comuniste și necomuniste" rămânea în continuare insurmontabilă (Tucker: 1969, 205). Să vedem, mai pe larg, ce accepțiune îi atribuia secretarul general al PCUS Nikita Hrușciov cu ocazia Congresului mai sus amintit. Coexistența pașnică implică renunțarea la război ca mijloc de a rezolva disputele internaționale, și soluționarea lor prin negociere; egalitate, înțelegere mutuală și încredere între țări; luarea
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
comunismului internațional. Deși s-a desfășurat simultan pe mai multe paliere, dimensiunea ideologică (foarte greu de diferențiat în regimurile comuniste de cea politică) a conflictului rămâne fundamentală: atât China cât și Uniunea Sovietică au încercat fiecare să își impună propria accepțiune asupra leninismului, disputându-și acerb rolul de centru al lumii comuniste (Tucker: 1969, 212; Copilaș: 2009c, 97-111). Aflată în plin avânt revoluționar, China maoistă recuza destalinizarea asociind-o cu o concesie făcută inamicului "imperialist" în războiul ideologic dus împotriva acestuia
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
că oamenii aceștia", afirma Gheorghiu-Dej, "dacă nu suntem atenți pot să se arunce chiar și în aventură, pot să se arunce în lucruri foarte serioase și foarte grave" care ar aduce prejudicii majore întregului "lagăr socialist" (Cătănuș: 2004a, 74-75, 80). Accepțiunea chineză asupra problematicii războiului era blamată deoarece avea ca repercursiuni "subminarea încrederii popoarelor în posibilitățile apărării păcii" și "acțiuni aventuriste în politica externă", conducând în final "la "stângism" și sectarism". Per ansamblu, comuniștii chinezi se făceau vinovați de "subapreciere" la adresa
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
nu îmi propun să demonstrez, în această fază, decât ceea ce am anunțat anterior: modernitatea intelectuală românească este rezultatul maculării dintre iluminismul francez și (mai ales) romantismul german. Pe cale de consecință, așa cum observa și Lucian Boia, națiunea va fi înțeleasă în accepțiunea ei germană, adică în termeni preponderent etnici, nu contractuali, așa cum s-au autoreprezentat francezii după Revoluția din 1789 (Boia: 2002, 61-62). Pentru a evidenția elementele romantice din citatele de mai sus, este necesară o trecere în revistă a câtorva asumpții
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
conservatori (exclusiviști), partidul de tip leninist poate fi considerat la rândul său o elită, de data aceasta inclusivistă, având misiunea de a civiliza lumea prin revoluție. Romanticii nu sunt neapărat, așa cum s-ar putea crede, religioși, idealiști sau sentimentali în accepțiunile curente pe care le dăm acestor termeni. Pentru ei, "în sfera religiozității", "întregul, nedivizatul" devine "un concept-cheie". "Credința într-o lume de dincolo este, din această perspectivă, de nesusținut fiindcă ea presupune tocmai divizarea întregului". Pe cale de consecință, ca și
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
este un scop în sine, ci o treaptă în direcția a ceea s-ar putea numi "nougândit" (Vezi Orwell: 1991). Într-un fel, se poate afirma că Ceaușescu a fost unul dintre cei mai fideli continuatori ai lui Lenin în accepțiunea sa stalinistă, post-revoluționară. Ca și Stalin, Ceaușescu a imprimat noi direcții leninismului, în aceeași măsură în care gândirea sa era formată după tiparul leninist. În ceea ce privește politicul, romanticii îl gândesc în termeni pur organici, ca un raport "personal", nu "instituțional", între
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
tot mai lipsite de legitimitate, să încorporeze aceste noțiuni în propria textură ideologică. Schimbarea era însă una "simulată" (Shafir: 1985), deoarece statele est-europene, cu atât mai puțin RSR, nu aveau de gând să implementeze aceste principii, cel puțin nu în accepțiunea lor burgheză. Din punctul lor de vedere, ideologia burgheză trebuia combătută, așa cum afirmase Lenin în Stângismul, boala copilăriei comunismului (1954, 571-646) prin toate mijloacele, acestea incluzând desigur și simularea unor concepte proprii filosofiei politice occidentale. Orientarea leninismului este, așa cum acesta
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
mai ales în ultimul deceniu al existenței regimului, disidența calculată și-a inversat reperele: pe măsură ce drepturile omului capătă o pondere sporită în relațiile internaționale, iar majoritatea statelor comuniste manifestă o anumită disponibilitate de a le tolera, la nivel limitat, în accepțiunea lor "burgheză", RSR va păstra sensul leninist al drepturilor omului, complăcându-se în stil romantic în această postură perdantă și voluntară deopotrivă. Vestul nu mai este acum dispus să întrețină relații comerciale cu un regim dictatorial, care își respectă cu
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
democratic", o decizie este dezbătută în interiorul partidului înainte de a fi adoptată; odată înfăptuit acest pas, orice dezbatere și orice critică încetează, deoarece nu ar conduce decât la subminarea forței partidului și al "rolului conducător" al acestuia în societate. Această este accepțiunea clasică a principiului, întâlnită în timpul leninismului revoluționar. După consumarea primei etape a leninismului, "centralismul democratic" a ajuns să însemne impunerea deciziei de către liderul de partid, fără consultări și dezbateri prealabile, și obligativitatea respectării acesteia atât de partid, cât și de
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
puterea politică. În 1968, vorbind la "adunarea generală a scriitorilor", Ceaușescu sublinia lipsa de fervoare revoluționară a muncii acestora și cerea, utilizând desigur vocabularul leninist, îmbunătățirea conținutului propagandistic al literaturii publicate în RSR și cuplarea scriitorilor la pulsul societății, în accepțiunea leninist romantică a termenului. Pentru a putea sluji aspirațiile și idealurile maselor, pentru a satisface cerințele spirituale ale omului muncii eliberat de exploatare, scriitorul trebuie să trăiască cu maximum de intensitate comandamentele supreme ale societății noastre de azi, să înțeleagă
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
s-a amintit, nu s-a mulțumit să reacționeze, la fel ca majoritatea celorlalte regimuri leniniste, la provocarea ideologică a Occidentului; dimpotrivă a acționat direct și prin toate mijloacele pe care le avea la îndemână împotriva supremului inamic. Care era accepțiunea romantic leninistă asupra drepturilor omului? Așa cum am observat, drepturile omului nu puteau fi împlinite decât prin intermediul popoarelor, neputând fi gândite disociat de acestea din urmă. Unitatea organică dintre individ și națiune, postulată de către romantici, reprezintă un element cheie în înțelegerea
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Drepturile omului nu pot fi asigurate într-un climat de insecuritate, belicos, nu obosea Ceaușescu să clameze; pacea deci, combinată cu o suveranitate națională intangibilă, reprezintă premisele cele mai sigure pentru soluționarea problemelor umanitare. Așa cum voi detalia în continuare, între accepțiunea occidentală, "burgheză" a drepturilor omului și cea leninist romantică nu există nici un punct de referință comun, chiar dacă Ceaușescu utiliza vocabularul umanitar occidental pentru a delegitima ideologic ofensiva "burgheză" pe teren propriu. În spatele cuvintelor lui Ceaușescu se ascundea o cu totul
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
de la problemele mari, esențiale politice, economice și sociale care confruntă societățile capitaliste și în general popoarele lumii" (Bărbulescu: 1983, 20). Problemele minore nu aveau deci loc pe agenda leninismului romantic. Iar încercările statelor occidentale de a constrânge RSR să accepte accepțiunea lor asupra aspectelor umanitare ar fi fost, chiar și în conformitate cu normele dreptului "burghez", ilegală: pactele privitoare la drepturile omului nu pot fi folosite în scopul amestecului în treburile interne ale altui stat pe motiv că acel stat nu respectă prevederile
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
de prim rang în relațiile internaționale s-a exercitat vizibil în regiunea Balcanilor, care poate fi considerată un fel de "repetiție generală" a modului în care lumea ar putea și ar trebui să arate, mai devreme sau mai târziu, în accepțiune romantic leninistă. Pentru că Ceaușescu nu a renunțat decât la forma leninistă revoluționară a idealului revoluției globale, nu și la finalitatea sa, transpunându-l însă pe alte coordonate ideologice și geopolitice, adecvate posibilităților RSR din acel moment. "Înflăcăratul apel revoluționar lansat
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
democrația, înțeleasă în sensul conversațiilor libere și chiar a polemicilor pe marginea unui subiect dispărând în totalitate. Pe de altă parte, "disciplina de partid" teoretizată de către Lenin, era la loc de cinste în cadrul PCR, fiind însăși esența "centralismului democratic" în accepțiune romantic leninistă (Stănescu: 1977, 57-82). În exteriorul partidului, la nivel social, "centralismul democratic" avea rolul de a elabora și ghida integral direcțiile de dezvoltare, respectiv asigurarea participării active a populației la acest proces (Popovici în Constantinescu: 1974, 54). Putem vorbi
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
în validitatea normelor leniniste și lăsaseră în mare măsură jos garda ideologică, o imprudență ce li se va dovedi până la urmă, coroborată cu alți factori, fatală combativitatea "revoluționară" a RSR se menținea la cote înalte, ba chiar se radicalizase. În conformitate cu accepțiunea leninist romantică a "moralității socialiste", adevăratul comunist trebuia să dea dovadă de "principialitate", militând permanent pentru afirmarea și impunerea priorităților politice și a orientării ideologice a PCR. Partidul nu poate admite în rândurile sale partizani ai "contabilității duble" principiali la
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
și posedând "conștiință socialistă", și neezitând să se pună la dispoziția partidului, implicit a lui Ceaușescu, oricând, oricum și oriunde, atât în țară cât și în afara ei (vezi "Creșterea rolului științelor sociale..." în Probleme ale materialismului dialectic...: 1977, 368-375). În accepțiunea lui Octavian Fodor, "Automodelarea" și "zidirea interioară" reprezentau principalele coordonate ale spiritualității "omului nou". "Zidirea interioară" are rolul de a izola subiectul de ideile și tentațiile tipic "burgheze", procesul desfășurându-se în cadrul unui elan revoluționar de proporții. "Nimic nu exaltă
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
avut nimic în comun cu naționalismul propriu societăților capitaliste, bazat pe deturnarea sentimentului național de către "burghezia" opresivă (Răducu, Deliman: 1983, 47; Șerbănescu: 1973, 79-80; Matei în Probleme fundamentale ale educației revoluționare...: 1980, 114; Ceaușescu în Apărarea patriei...: 1977, 346-347). În accepțiunea lui Dumitru Mazilu, "patriotismul socialist" trebuia disociat ferm de "naționalismul burghez", expresie nocivă a luptei de clasă și a exploatării tipice relațiilor sociale capitaliste. Corelativ, interese naționale autentice nu puteau avea decât statele comuniste, unde clasele fuseseră abolite; în rest
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
în Apărarea patriei...: 1977, 343-344), era de părere secretarul general al PCR. În al doilea rând, "patriotismul revoluționar socialist" era considerat ca fiind pe deplin "internaționalist". Ceea ce înțelegea însă leninismul romantic prin internaționalism nu avea aproape nimic în comun cu accepțiunea dată "internaționalismului proletar" de către leninismul sistemic. Pentru Brejnev, "importanța principială a internaționalizării experienței revoluționare" rezida, invocându-l ritualic pe Lenin, în conștientizarea faptului că "fiecare încercare separată de construire a unei noi societăți (socialiste, n.m.) poate suferi de o unilateralitate
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
interpretat drept naționalism îngust sau o politica de izolare națională, după cum, desigur, și internaționalismul rămâne incompatibil cu cosmopolitismul, hegemonismul și șovinismul de mare putere, cu negarea sau subaprecierea rolului națiunii sau al statului național" (Răducu, Deliman: 1983, 52; subl. m.). Accepțiunea sovietică a termenului era deci respinsă ca "șovinism de mare putere" sau "hegemonism". Simultan, globalizarea culturală și economică a cărei premise se conturau tot mai clar în Occident era catalogată drept "cosmopolitism", un construct teoretic considerat artificial din cauza absenței ancorării
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
nu putea fi mai mult decât o utopie. Probabil tocmai (și) din acest motiv a fost urmărit cu o înverșunare irațională, până la sfârșit. Nu în ultimul rând, PCR încerca, așa cum o făceau de altfel toate partidele leniniste, să impună propria accepțiune a naționalului, respectiv internaționalului, ca derivând din scrierile clasice ale lui Marx, Engels și Lenin. Toți trei sunt integrați în categoria marxism-leninismului, în ciuda faptului că între primii doi și ultimul există, din punct de vedere filosofic, o diferență de natură
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]