96,467 matches
-
alcătuiți din același aluat cu ceilalți oameni. Ce e valabil pentru aceia - să zicem, egalitatea în fața justiției - se oprește la poarta castelelor inexpugnabile construite, desigur, pe merite proprii, și nu din șmangleli nerușinate. Deși au furat pe rupte, n-ar accepta nici picurați cu ceară c-ar trebui să plătească pentru potlogăriile comise. Aproape douăzeci de ani de experiență a "democrației" i-au dus la veritabile culmi ale rafinamentului. De la Curtea Constituțională, până la ultima și cea mai grosolană chichiță avocățească, totul
V-ați autodenunțat vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8568_a_9893]
-
În prezentul nostru mizerabil, au năpădit năstăsioții, sereșii, chiuarii, păcurarii și remeșii... Acum șaizeci de ani, Noica, singur și hăituit, înțelegea să se pună de bunăvoie la dispoziția unei procuraturi nemiloase. Astăzi, corifeii noii lumi a lăcomiei și nesimțirii nu acceptă să se privească, flancați cum sunt de armate de avocați, fie și pentru o clipă, în oglinda unei justiții alcătuite, de altfel, după chipul și asemănarea lor: slabă cu cei tari, și tare cu cei slabi.
V-ați autodenunțat vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8568_a_9893]
-
ce-i cu asta? - așa-s bărbații, nu te-ai convins până la bătrânețe... - Da, dar de ce? nu se lasă femeia, gelozia e boală mare de tot... - Mai mult de otrava ta din gură, îți faci... rău cu mâna ta... Detectiva acceptă. în schimbul unei rochii și al unei perechi de pantofi nepurtați, dar noi, să-l urmărească pe infidel o lună și să-i descopere amanta (femeia geloasă e perseverentă, are un fel de manie, când telefonează, de pildă acasă și răspunde
Mireasa urmărită by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8579_a_9904]
-
păcate, care Bulevard...), toropite la mijlocul zilei, cu neorînduirea lor boemă. Casele unde se stă la comun, păstrîndu-se, totuși, o discreție, o bună-creștere mahalagească, venind direct din Ultima emisiune a lui Caragiale. Scrisorile altuia citite fără pic de parapon, logodnicul care acceptă o onoare precară, cu o știință a demontării situațiilor delicate cu eschive de "șmecheri". Camil (familiaritate miticească, deh...) nu intră, orice s-ar spune, între cei suspectați c-au pus o trăsătură la tipul șmecherului de București (pe care am
Musca din farfurie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8592_a_9917]
-
despre amenințările teroriste la nivel global nu au ieșit nici ele din obișnuit. Doar în cazul Afganistanului s-a decis sporirea contingentelor naționale aflate pe teren, Rusia - mulțumită că republicile sovietice de odinioară mai au de așteptat la "ușa NATO" - acceptând să deschidă, condiționat, culoare terestre și aeriene spre această țară. Pe scurt, summitul NATO de la București nu a fost unul spectaculos, cu decizii majore pentru soarta umanității. Ba chiar, s-ar putea spune la prima vedere, a fost o "rundă
Un summit pentru România by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/8567_a_9892]
-
forțele din Afganistan. Revenirea Franței crește rolul Europei în structurile organizației, dar - în același timp - o întărește. în fond, ceea ce a fost socotit o înfrângere a leadership-ului american s-a dovedit o formulă strategică benefică, atât Europa, cât și Rusia acceptând instalarea scutului antirachetă american și chiar dezvoltarea - în câțiva ani - a unui scut complementar, menit să acopere Balcanii, deci și România. Oferta SUA de a extinde scutul și asupra teritoriului rusesc nu este o simplă metaforă propagandistică, axa conflictelor majore
Un summit pentru România by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/8567_a_9892]
-
de autorități: La adăpostul unui asemenea gen de titluri poți terfeli liniștit imaginea cuiva, fără să ai de dat vreodată socoteală. (...) Sintagma Ťguru al ceaușismuluiť reprezintă o gafă culturală". Între timp însă acerbul defensor al filosofului, care părea a nu accepta nici cea mai ușoară nuanță de detașare de magistrul său, a marcat el însuși o considerabilă "despărțire" de acesta: "Eul meu, mărturisește autorul Ușii interzise, asemenea eului oricărui individ de pe lumea asta, cu gîndurile, căderile, exaltările și obsesiile lui, nu
Avatarurile protocronismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8576_a_9901]
-
întâmpinat o piedică de receptare: o îndărătnică neîncredere a unor critici. Ei i-au reproșat de la început - și apoi au perseverat în obstrucția lor - că forțează legile firescului în relatare, că introduce domnia arbitrarului, că spulberă un canon al romanului, acceptat pretutindeni ca viabil. Atâta înverșunare în respingere trădează, cred, o neînțelegere de fond. A produs consternare, negreșit, ruptura în traiectoria tânărului Grobei din Bunavestire, care trece brusc de la o mentalitate de amploaiat, cam obtuz, cu veleități mediocre, impregnat de prost-gust
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
Gabriel Dimisianu Fac parte din generația '60, dacă este să acceptăm încolonarea pe decenii a seriilor literare postbelice, astfel cum procedează curent critica noastră în operațiunile ei de încadrare și clasificare. Regretatul Laurențiu Ulici a contribuit în mare măsură, prin invocare insistentă, la instituirea criteriului decenal, ba chiar s-a străduit
Generația mea în anii '60 by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8596_a_9921]
-
literară", a creat un eveniment din ceva ce azi poate să mire: o cărticică în care ființa reală a poetului respira cu mari dificultăți, gâtuită cum era de clișee. Întrebarea este de ce au intrat în joc acei tineri, de ce au acceptat clișeele, tematica oficializată? Psihologic faptul se explică prin nerăbdarea lor de a se vedea publicați și prin convingerea care le fusese inculcată, ori ajunseseră singuri la ea, că nu vor reuși să se afirme literar decât făcând anumite compromisuri. Nimic
Generația mea în anii '60 by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8596_a_9921]
-
ca să-mi pot face auzită vocea". Lucruri asemănătoare se pot spune despre tinerii critici ai acelui moment, și ei prizonieri ai clișeelor și ai limbajului osificat moștenit de la dogmatici. Nu mă exclud dintre cei care, năzuind să fie tipăriți, au acceptat constrângerile dogmatismului reactivat, cum se poate vedea din ce am publicat atunci. O parte din articole și recenzii le-am strâns, neinspirat, în volumul meu de debut Schițe de critică, din 1966, a cărui răsfoire, din ce în ce mai rară, totdeauna mă indispune
Generația mea în anii '60 by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8596_a_9921]
-
folosi și criteriul estetic și judecata operei (sub camuflaj, desigur), pledoaria constantă de pe poziții estetice și nu ideologice, pentru profunzime și individualizare, conținutul politic nefiind garanție a calității, dimpotrivă generator de manierism și paradigmă lozincardă". încă odată, totuși, de ce a acceptat compromisurile, în anii '60, generația mea? A fost desigur febrilitatea caracteristică tinerilor, graba nestăpânită de a ne vedea publicați în condiții a căror schimbare nu o întrezăream. Și a mai fost ceva: influența pe care o aveau asupra noastră acei
Generația mea în anii '60 by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8596_a_9921]
-
este instrumentul cel mai eficient prin care îi poți domina pe alții, dar asta în măsura în care îi poți convinge că valoarea ta este una "autentică". Firește, ea nu e cu nimic mai prejos de valoarea altuia, dar amănuntul că adversarul o acceptă măsoară tocmai gradul de subordonare în care l-ai putut aduce. Orice valoare este urmarea unei impuneri și totodată pîrghia unei aserviri. Valoarea înseamnă ierarhie, și cum orice ierarhie presupune o verticală clădită pe forță, contează mai puțin dacă forța
Bazarul cu iluzii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8597_a_9922]
-
româna (locuiam, înghesuiți, la socrii mei), la începutul unei cariere universitare românești, nu puteam prelungi dedublarea, în curând schizoidă. Am îndurerat-o (poate chiar supărat-o?) pe mama, o îndrăgostită de limba în care vorbea și scria; tata mi-a acceptat alegerea, cu temperamentul său, dintotdeauna, liberal. Abia acum îmi începeam "ucenicia" în limba pe care, deși o învățasem la școală, nu o stăpâneam suficient. Janina m-a secondat în această lungă și anevoioasă muncă. Îmi citea și stiliza textele. Tiparele
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
al anglicismelor; poziția sa (îndreptățită, dar în dezacord cu tendințele și preferințele culturale actuale) era doar de susținător al adaptării cît mai rapide a împrumuturilor. Propunea accelerarea unui proces firesc, lucru pe care mulți nu-l înțeleg și nu-l acceptă (în ziua morții sale, o prezentatoare nu mai știa cum să se scuze, jenat-amuzată de ideea că pe site-ul său stă scris sait). Pomenitul sait are meritul de a cuprinde o parte din textele emisiunii Doar o vorbă săț-i
Doar o vorbă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8606_a_9931]
-
lui îți amenință obișnuințele, îți schimbă reperele și îți provoacă reacții de înțelegere sau, uneori, de neînțelegere. Argumentația nu te câștigă imediat, pentru că are anvergură, dificultăți de omologare și necesită o pregătire teoretică specială. Pe cât e de greu să o accepți fără reproș, pe atât e de greu să contra-argumentezi, pentru că observațiile sunt prinse într-un sistem de lectură bine conceptualizat, căruia nu-i poți opune decât un alt sistem de lectură și alte concepte. Viziunea critică a lui Marin Mincu
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
antologie: Horia Stamatu, Adrian Păunescu, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, Horia Bădescu, Dinu Flămând, Ion Stratan, Florin Iaru, Traian T. Coșovei, Marius Ianuș - omisiuni care îi vor aduce nu numai antipatii izolate, ci și embargouri de grup. Eu însumi nu pot accepta validitatea acestei antologii în absența câtorva dintre numele menționate și sunt înclinat să consider aceste lacune ca defecte frapante. Nu numai gustul critic (specific criticii impresioniste, condamnată înverșunat de Marin Mincu) face victime, ci și teoria cea mai bine articulată
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
secolul XX, ca "avangardistul nostru cel mai autentic între atâtea mimetisme mai mult sau mai puțin reușite", mai important decât Ana Blandiana și Mircea Dinescu, reprezentanții unei poezii de sentiment și de atitudine, fără de care eu, unul, nu pot să accept ca validă o antologie a poeziei noastre moderne și contemporane. Un criteriu de detectare a evoluției poeziei este, după părerea lui Marin Mincu, constituirea unui eu poetic autonom. Ar fi de făcut o istorie a acestei noțiuni în critica românească
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
Marin Mincu realizează o antologie a poeziei românești din secolul XX, despre felul cum ea înaintează, dintr-o perspectivă postmodernă, mai clar definită ca experimentalistă. Criticul distinge patru modele de poezie în secolul XX: tradiționalistă, modernistă, avangardistă și experimentalistă. Dacă acceptăm ideea călinesciană că tradiționalismul e o formă de modernism și ideea că experimentalismul e un avangardism constructiv, structura cvadripartită se reduce la una bipolară, esențială: dihotomia modernism-avangardism. Poezia experimentalistă ca "fapt scriptural" care relevă mecanismele literarității (Nichita Stănescu din ultima
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
șaptea poveste la Milorad Pavio? Ea există, dar splendid ascunsă ... în mantia de stele. Adică în maniera lui E.A. Poe din Scrisoarea furată. Unde se poate așeza mai bine o enigmă la vedere dacă nu în titlu? Și cititorul să accepte jocul lui Pavio și să caute mantia de stele a împăratului Henrik (ea există la Baamberg și se poate și vedea, via internet, este o minunăție de-un albastru adânc, nocturn). Va fi fascinat, constatând că Milorad Pavio l-a
Istorii ale sufletelor pereche by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8615_a_9940]
-
a la fois) fiind Ťîntinatť de Ceaușescu, a ales America. Jurnalele sale, cu găuri negre de memorie și de conștiință, un fel de mărturii roz-combinezon, colcăie de falsificări". De menționat și o postură contradictorie a lui Z. Ornea, care nu accepta "revizuirea" unei scrieri a lui Cioran: "de ce, la urma urmelor, Z. Ornea nu suporta Ťopera remaniatăť a lui Cioran, Schimbarea la față a României, cînd el însuși și-a Ťremaniatť proletcultismu?; Ťtrecut deocheatť (ca să uzez de calificativul Martei Petreu) înseamnă
Un ton tranșant by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8602_a_9927]
-
acțiunile, și desfătările, prin care omul se păcălește că e. Todetita vine, dimpotrivă, din lipsa individualului, din criza identității. E greu să crezi într-o divinitate abstractă, și-atunci, înainte de întrupare, oamenii și-au inventat mituri. E la fel de greu să accepți exactitatea, geometria unor modele cum nu e nimic în cer și pe pămînt. Și cel mai anevoios, să renunți la calitatea de om pentru aceea de cap de persoană: "Omul vrea să fie și vrea să vadă o lume care
Bolile din veac by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8618_a_9943]
-
nu ar fi făcut parte din categoria împăcaților. Nici cu soarta lui, nici cu, mai ales, a altora. Avea un orgoliu de independent, care se așezase cu scăunelul în Piața Universității și avea zeci de mii de semnături înainte de a accepta invitația PN}CD de a candida pe listele acestui partid. Cred că de aici i s-au tras accidentele politice prin care a trecut după aceea. A crezut că poate rămîne, pentru opinia publică, acel George Pruteanu, indiferent în ce
Pruteanu după Pruteanu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8619_a_9944]
-
se luau după mine și mă atingeau ca pe o arătare. Experiența trăită acolo m-a făcut să fiu mai bună, mai înțelegătoare cu dramele individuale. L.V.R.: Credeți că există tineri ca Wilson Cervantes, care se resemnează cu soarta lor, acceptând moartea? N.A.: E foarte interesantă întrebarea. Cred că există doar două categorii de oameni care acceptă moartea. Primii sunt sfinții - martirii și victimele torturii, care-și doresc moartea - și apoi idealiștii - cei care luptă într-un război, într-o revoluție
Nuria Amat Sîntem aleși pentru anumite lucruri by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8614_a_9939]
-
făcut să fiu mai bună, mai înțelegătoare cu dramele individuale. L.V.R.: Credeți că există tineri ca Wilson Cervantes, care se resemnează cu soarta lor, acceptând moartea? N.A.: E foarte interesantă întrebarea. Cred că există doar două categorii de oameni care acceptă moartea. Primii sunt sfinții - martirii și victimele torturii, care-și doresc moartea - și apoi idealiștii - cei care luptă într-un război, într-o revoluție în sensul bun al cuvântului - care vor să moară în numele unui ideal. Regina Americii e scrisă
Nuria Amat Sîntem aleși pentru anumite lucruri by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8614_a_9939]