70,486 matches
-
imagini pregnante cu George în alte roluri; sau ideea de a o filma pe Leopoldina Bălănuța de la distanță, din spate, într-o cabina de montaj, vorbind, cu un glas ars de iubire și de suferință, despre George, ca despre "un adevărat rege al unui regat de abur"... Se spune ca, după un actor, oricît de mare, "nu rămîne nimic". Privești această casetă cu sentimentul recunoscător că după George Constantin a rămas, totuși, CEVA. Magistre fără seamăn, slavă... * prod. Fundația George Constantin
Dinastia Constantinilor by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17453_a_18778]
-
a avut de înfruntat dificultăți mult mai mari decît adversitățile de principiu, dar și de administrat un patrimoniu incomparabil; unități industriale propriu-zise (Combinatul Fondului Plastic), o mică producție privată (aceea a obiectului artistic destinat nemijlocit pieței) și o activitate comercială adevărată (rețeaua de magazine ale Fondului Plastic). Pe lîngă aceste activități lucrative, implicate direct în viața economică, ea a mai avut de administrat și spațiile de creație și de expunere, adică atelierele și galeriile, care, deși nu produceau nimic în plan
O executie sumarã by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17452_a_18777]
-
mască modei actuale. Vedeta are privilegiul și aptitudinea de a compune acea dorită expresie a frumuseții, nobleței, curajului etc. în fața oglinzii exterioare, dar și în oglindă interioară a fanteziei. Ea fixează această ipostază într-un reflex fizionomic repetabil, într-o adevărată mască umană. Publicul vede în personajul iluzoriu o realitate umană palpabila, de fapt o incarnare a propriei fizionomii la care visase. El renunța pentru un timp să întrupeze idealul prin propriile forțe. Idealul se află de față în carne și
Despre fizionomie by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17450_a_18775]
-
desfășoare pe pămînt american. Nici vorbă de așa ceva în textul lui Vladimir Nabokov, splendida și clasică "That în Allepo Once", al cărui erou este obișnuitul rus rătăcit în confuzia războiului în Franța. Dar ar fi putut lipsi oare tocmai Nabokov? Adevăratul criteriu, cel mai important dintre toate, nu putea fi decît estetic și valoric, oricît arbitrar sau subiectiv ne-am teme că intră sub incidența acestor doi termeni. Cum spuneam, volumul e interesant și în măsura în care el reflectă o opțiune personală, universul
Cele mai frumoase povestiri ale veacului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17456_a_18781]
-
Să fie personaj: nesincer, lacunar, exagerat față de persoana reală, dar potențial revelator. ăĂ avea un acasă, să mă ierte Dumnezeu pentru decăderea astaă (61), spune. N-ai cum să-l crezi. Și-a dorit locuința, o are, e mulțumit. Dar adevăratul Cioran e unul lipsit de acasă, un exilat dintr-o țară, din lume, din orice. Despre el vorbește frază, nesincera an plan personal". Deci e pusă pe tapet sinceritatea. E adevărat că malițiosul Wilde spunea: "Puțină sinceritate e periculoasă, iar
Cioran pe fată si pe verso (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17463_a_18788]
-
panoramic mulțimi în mișcare (cum ar fi mulțimile de demonstranți mobilizate de stânga franceză), să efectueze un du-te-vino între prezentul și viitorul narațiunii, pentru a face cunoscută din timp evoluția celor situați la un moment dat în prim-plan. Un adevărat tur de forță îl constituie portretizarea unor personaje foarte greu de portretizat, ca Eugen Lovinescu, Camil Petrescu, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Mircea Eliade, Virgil Ierunca, Petru Dumitriu, Maria Botta, Sorana Gurian sau Constantin Virgil Gheorghiu. Atitudinea față de aceste personaje merge
Exercitii de demistificare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17480_a_18805]
-
sau imaginea lui pe un platou de televiziune (în emisiunea lui Bernard Pivot) unde seamănă cu Portretul lui Dorian Gray, intru atât îi apărea față de brăzdata cu ridurile unor păcate pe care poate nici nu le-a săvârșit?" Este un adevărat noroc pentru un scriitor să se fi reflectat, fie și timp de o clipă, în conștiința Monicăi Lovinescu. Înseamnă că măcar timp de o clipă a fost înțeles. Monica Lovinescu, La apă Vavilonului, București, Ed. Humanitas, col. "Memorii-Jurnale-Convorbiri", 1999 (memorii
Exercitii de demistificare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17480_a_18805]
-
alte valori (folosirea pentru a desemna purtătorul unei calități, pentru a forma nume de locuitori ori că sufix moțional) sînt mai puțin interesante din punct de vedere stilistic. În 1960, autoarea articolului citat afirmă că sufixul nu este productiv: fapt adevărat doar dacă nu ținem cont de registrele oralității colocviale. Sufixul -an poate fi găsit în mai multe cuvinte argotice, unele de origine țigăneasca, mai vechi sau mai recente. Dacă etimologia adjectivului și substantivului barosan nu e certă (alături de derivarea din
"Mertan" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17485_a_18810]
-
-l pronunțe, după ce îl ajut cu ă-urile. „Ia spune-mi, Cătălina, tu ce scrii?” Din întâmplare aveam în geantă un exemplar al cărții mele de suflet „Adevăruri simple”. I-am întins cartea și ce a urmat, a fost un adevărat moment de magie! Cartea are un format mic, de buzunar, cu copertă albă și scrisul bleu. Înainte să o deschidă a privit-o îndelung, parcă vorbea cu ea! Apoi și-a trecut mâna lui mare, peste copertă, într-o mângâiere
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
titlul „Dicționar pentru îndrăgostiții de graiuri” publicat în anul 2009, la Paris. Era locul meu de întâlnire cu scriitorul Claude Hagege, vedeta europeană a Salonului de carte din acest an, lingvist celebru, cunoscător a peste 50 de limbi străine, un adevărat fenomen. Domnul Claude începuse să dea autografe pe volumul său de peste 700 de pagini, așa că cei care erau la rând știau bine ce vor și cu cine au de-a face. Fiecare dorea să stea cât mai mult de vorbă
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
uneori, și ele. Tonul l-au dat parlamentarii din comisiile de cultură, care au cerut interzicerea sau chiar arderea manualului pentru clasa a XII-a. Presa scrisă și nescrisa a preluat această ștafeta a mîniei national-comuniste. Am văzut la televizor adevărate interogatorii ale autorilor. Am citit în ziare că ei "se cred români", că dau dovadă de "nesimțire" și că, una peste alta, făcînd apel la înși "de țeapă lor", "penibili" și "antinaționali", MEN este vinovat de "iresponsabilitate" și "tembelism". Vocabularul
Cui i-e frică de manualele alternative? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17509_a_18834]
-
cand an cand strălucește orbitor astrul cunoașterii, pe care numai dacă nu ai ochi nu al vezi. Pe scurt, Kuhn neagă privilegiul științei de a avea o istorie strict rațională, ăn care ideile se substituie reciproc pentru că una e mai adevărată decat cealaltă. Cum de a putut ajunge la o astfel de concluzie blasfemică un fizician format la Harvard, care la ănceputul anilor '50 publică, după cum se cuvine, studii de specialitate an reviste de fizica? Schimbăndu-si, de fapt, cariera, adică ieșind
Cine va căstiga războiul manualelor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17506_a_18831]
-
altele nu. Folosesc cuvantul club conștientă de insolenta lui, ansa ca metaforă nu mi se pare deplasat: Kuhn susține că o paradigmă impune un anumit model comportamental intelectual pe care membrii ei al interiorizează pana cand el pare firesc și adevărat an sens transcendent, cu toate că reflectă acordul lor intersubiectiv, nu un adevăr supraindividual. Trecerea de la o paradigmă la una nouă, ca atare, e foarte dificilă, tocmai pentru că susținătorii celei vechi au o anumita fervoare an numele acestui "adevăr" an care cred
Cine va căstiga războiul manualelor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17506_a_18831]
-
atent, judicios și, de aceea, bun. S-ar cuveni, ca de acum ănainte (pentru că, până acum, a rămas neștiut ăntre paginile vreunei publicații academice) studiul acesta al d-lui Liviu Leonte să capete valoare referențiala. Mai ăntăi aș notă precizarea adevărată că din 1930 (deci cu trei ani ănainte de ăncredintarea conducerii către M. Ralea și G. Călinescu) revista se mută (administrativ și redacțional) la București, lăsând Iașiul fără principalul ei factor cultural. Dar până an 1933 de revista va continua
Istorie literară cu intermitente by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17500_a_18825]
-
fundamentale a imaginarului poetic (enunțata anca de la Aristotel: cunoașterea prin metaforă a identității lucrurilor an diferența lor) lumea dată, impusă prin decrete de către ideologii vremii drept singură și necontestabila realitate, este preschimbata prin imaginea poetica ăntr-un univers al ficțiunii mai adevărat decât cel din ănvătăturile social-istorice ale epocii. Disputa dintre adepții realității date și cei ai idealității visate nu este, de altfel, atât de nouă, ea are ăndepărtate și nobile origini. Căile doar de a impune realitățile și ideologiile au fost
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
1960), constituită pe o poetica a purității adolescentine, a impus o autentică "retorica a diminetei" artei. El marchează editorial ănceputul "dezghețului dogmatic". Tânărul de atunci, pentru a-și vedea tipărită poezia visata, ăn care utopia artei se va arăta mai adevărată decât coșmarul realității, a dat la ănceput și "cezarului ce-i al cezarului", publicând o sumă de poezii pe tema impusă, antifasciste și angajate politic. Sub acoperirea acestor neconvingătoare compuneri, Nichita Stănescu a reușit să introducă an cetatea rigidă a
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
de un mit al poetului tânăr dar una din cele mai persistente erori ale criticii noastre este suprapunerea acestor două mituri ale vremii. Până la apariția Dreptului la timp, eroarea a fost profitabilă pentru lirica stănesciană, căci ea ăntretinea confuzia asupra adevăratelor intenții ale seraficului poet. Cartea va stârni o extraordinară emulație printre tinerii scriitori, adevărații critici și an mulțimea cititorilor. Ea inaugurează o altă vârstă a poeziei românești postbelice, liberă de orice prejudecată și ideologie. Cu acest titlu paradoxal, Dreptul la
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
criticii noastre este suprapunerea acestor două mituri ale vremii. Până la apariția Dreptului la timp, eroarea a fost profitabilă pentru lirica stănesciană, căci ea ăntretinea confuzia asupra adevăratelor intenții ale seraficului poet. Cartea va stârni o extraordinară emulație printre tinerii scriitori, adevărații critici și an mulțimea cititorilor. Ea inaugurează o altă vârstă a poeziei românești postbelice, liberă de orice prejudecată și ideologie. Cu acest titlu paradoxal, Dreptul la timp este cartea unei experiențe originare a timpului și ea conține, fără ăndoială, câteva
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
pe zi ce trece, o primejdie pentru ființă națională. Printr-un uluitor paradox, ei fac rău și atunci când acționează, și atunci când - adica majoritatea timpului - se comportă de parc-ar fi într-un concediu pe termen nelimitat. Străzile României au devenit adevărate laboratoare ale crimei și corupției. Tâlhăriile în plină zi - recent, o delegație de scriitori chinezi a fost jefuită, într-un oraș din vestul țării, până la piele: bani, pașapoarte, deconturi au fost sustrase, cu o viteză înspăimântătoare, fără ca vreunul din popândăii
Disperarea "Playboy" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17494_a_18819]
-
din faza de machetă, orice sîmbure de autenticitate și de viață. an al doilea rînd, viziunea artistului este una de tip sintetic și ea împăca, fără nici un fel de efort, natura documentar-istorică, psihologică și morală a unui personaj real, un adevărat mit al PNTCD-ului și al întregii noastre vieți politice interbelice, cu o stilistica vie și cu o concepție modernă despre statuar care nu introduce confuzie între reprezentare și obiectul reprezentat. ănfătisat că o figură umană așezată pe soclu, personajul
Un om de bronz: Iuliu Maniu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17502_a_18827]
-
Tatiana Slama-Cazacu ... Un orășel că atâtea altele, din regiunea dealurilor valahe, ăntesat, ăn ultimii trei-patru ani, datorită snobismului și unor interese obscure ale marilor ămbogătiti, fie cu "megaviloaie", fie cu adevărate castele de beton, pe ale căror fațade se lăfăie prostul gust: pușculițe pentru fondurile acumulate nu se știe (ba se știe!) cum, spălătoríi de bani murdări, posibile resurse de noi câștiguri, creații din nimic, adică din sume furate ("neperformant" ămprumutate
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
falimentare, ori din imense bacșișuri pentru ănchis ochii (zise "comisioane"), sau (și) arogante atestări ale succesului an "afacerile" tranziției. an majoritate comasate (sí ca să fie "entre nous", ca vechii nomenclaturiști, spre a-și simți umerii alături an solidara ăntresustinere), ăn adevărate cartiere ale "Primăverii", ele contrastează cu micile case ale localnicilor (an genere nu prea "uși de biserică" nici ei), sau cu mult mai modestele "case de odihnă" care se mai puteau face an "Epocile de aur", sau chiar cu frumoasele
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
viu și spiritul irepetabil. Ceea ce particularizează aceste evenimente este, in primul rînd, zona culturală din care ele au emanat. Nu artiștii plastici, așa cum ar fi fost de așteptat, fiind vorba de un pictor, au transformat jumătatea lunii septembrie într-un adevărat moment Ion Dumitriu, ci, așa cum era ușor de prevăzut în cazul său, cei care l-au readus în actualitatea imediată și în circuitul cultural firesc au fost scriitorii. Mai exact, scriitorii optzeciști din București și din țară. De altfel, expoziția
O retrospectivă neobisnuită by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17523_a_18848]
-
întîmplătoare conferă întregii expoziții un caracter unic și o valoare excepțională. Prin intervalul de timp pe care il acoperă, prin diversitatea lucrărilor și prin interferență ciclurilor tematice, a preocupărilor formale și a investigațiilor stilistice, expoziția de la Muzeul Literaturii este o adevărată retrospectivă, însă una cu totul neobișnuită. În mod paradoxal, deși ea este postuma, cel care face cu adevarat selecția lucrărilor este autorul însuși. Neexistînd, așa cum am amintit deja, un curator anume, care să-și impună propriile sale criterii, cel care
O retrospectivă neobisnuită by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17523_a_18848]
-
și explicația lașității, a conformismului și delațiunii generale? A celor care-și apară funcția, nu din convingere, ci pentru că nu au altă cale, si care pregătesc "vizită de lucru" a Tovarășului că pe o adorație religioasă? (Aici asistăm la un adevărat spectacol al absurdului, cu atat mai mult cu cât fiecare dintre actanți e conștient de farsă pe care o joacă. Că o partidă de șah în care cunoști dinainte mutările adversarului, dar le ignori cu bună știință. Tovarășul director va
Orasul fără puncte cardinale by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17534_a_18859]