27,712 matches
-
T. are un parcurs constant, fără modificări esențiale. Abia din 1982, după alegerea lui D. R. Popescu ca președinte al Uniunii Scriitorilor, la numărul 15 este anunțată o nouă conducere: Vasile Sălăjan - redactor-șef, Victor Felea și Ion Vlad - redactori-șefi adjuncți, Augustin Buzura - secretar responsabil de redacție. Cu numărul 23 /1985 Al. Căprariu îl înlocuiește pe Victor Felea ca redactor-șef adjunct, iar după moartea lui Al. Căprariu, în februarie 1988, rămân doar Vasile Sălăjan - redactor-șef și Augustin Buzura - redactor
TRIBUNA-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290269_a_291598]
-
Scriitorilor, la numărul 15 este anunțată o nouă conducere: Vasile Sălăjan - redactor-șef, Victor Felea și Ion Vlad - redactori-șefi adjuncți, Augustin Buzura - secretar responsabil de redacție. Cu numărul 23 /1985 Al. Căprariu îl înlocuiește pe Victor Felea ca redactor-șef adjunct, iar după moartea lui Al. Căprariu, în februarie 1988, rămân doar Vasile Sălăjan - redactor-șef și Augustin Buzura - redactor-șef adjunct. Numărul din 28 decembrie 1989 se editează sub conducerea unui comitet de coordonare compus din Augustin Buzura, Vasile Sălăjan
TRIBUNA-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290269_a_291598]
-
Buzura - secretar responsabil de redacție. Cu numărul 23 /1985 Al. Căprariu îl înlocuiește pe Victor Felea ca redactor-șef adjunct, iar după moartea lui Al. Căprariu, în februarie 1988, rămân doar Vasile Sălăjan - redactor-șef și Augustin Buzura - redactor-șef adjunct. Numărul din 28 decembrie 1989 se editează sub conducerea unui comitet de coordonare compus din Augustin Buzura, Vasile Sălăjan, Radu Mareș, Ion Cocora, Tudor Vlad. Cu numărul 17/1990 Augustin Buzura este învestit redactor-șef, iar din 1992 Tudor Vlad
TRIBUNA-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290269_a_291598]
-
1989 se editează sub conducerea unui comitet de coordonare compus din Augustin Buzura, Vasile Sălăjan, Radu Mareș, Ion Cocora, Tudor Vlad. Cu numărul 17/1990 Augustin Buzura este învestit redactor-șef, iar din 1992 Tudor Vlad figurează ca redactor-șef adjunct, iar Ion Maxim-Danciu devine secretar general de redacție. Din 2000 redactor-șef e desemnat Vasile Sebastian Dâncu, director onorific fiind Augustin Buzura. Începând cu numărul 5/2002 Ion Maxim-Danciu devine redactor-șef, cu Ovidiu Petca secretar general de redacție, iar
TRIBUNA-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290269_a_291598]
-
Liceul „Nicolae Bălcescu” din Târgoviște, apoi cursurile Școlii de Literatură „Mihai Eminescu” din București (1952-1954). Debutează la „Tânărul scriitor”, în 1953, iar editorial cu volumul Pasărea albastră, apărut în 1957. Este redactor la „Gazeta literară”, apoi la „Luceafărul” (redactor-șef adjunct în 1968), între 1969 și 1972 e redactor-șef la „Argeș”, ulterior lucrând la Asociația Scriitorilor din București. De la apariția în 1991, a revistei „Literatorul”, figurează ca membru al comitetului director. Și-a publicat versurile, articolele sau diversele intervenții în
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
localitatea natală, Liceul de Chimie și Facultatea de Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai” la Cluj-Napoca (1982-1986). După absolvire este profesor la Școala Generală din Dorolea, județul Bistrița-Năsăud (1986-1990), apoi la Liceul Agricol din Bistrița (1990-1996). Până în 1998 va fi redactor-șef adjunct al cotidianului „Actualitatea BN”, iar ulterior director la Centrul Județean al Creației Populare. Debutează în 1988 la „Vatra” cu un grupaj de proze scurte, și editorial cu volumul Felia amară (1993). A mai colaborat la „Cadran”, „Minerva”, „Euphorion”, „Familia”, „Contrapunct
UIUIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290325_a_291654]
-
Livrării Petrolului. Va absolvi și Școala de Literatură „M. Eminescu”. Din 1948 va activa în presă, ca redactor la „Flacăra” și „Scânteia”, apoi intră la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1952-1953), din 1958 până în 1961 fiind redactor-șef adjunct al „Vieții românești”, ulterior redactor-șef la reviste pentru copii și activist la Consiliul Național al Organizației Pionierilor (1967-1972). A fost președinte al cenaclului „D. Th. Neculuță” din București (1949-1950). După ce îi vor fi apărut compuneri poetice în revistele pentru
TULBURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
Filologie, secția română-franceză (1980-1984). Până în 1989 funcționează ca profesor în comuna Zetea (județul Harghita), după care începe o susținută activitate publicistică: este redactor, șef de secție, publicist-comentator (1990-1995), redactor-șef și director editorial (1995-2000) la „Cuvântul”, iar ulterior redactor-șef adjunct la „Curierul românesc” și în redacție la „România literară”, unde deține și o rubrică permanentă. Debutează în 1981 cu un reportaj la „Viața studențească”, și editorial în 2000 cu volumul Proza românească a anilor ’90 (Premiul Uniunii Scriitorilor și Premiul
URIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290376_a_291705]
-
volumul La umbra cărților în floare, conținând o parte a foiletoanelor publicate în„Scrisul bănățean” și în „Orizont” din 1963, când începe să țină cronica literară a revistei, la care în 1970 va deveni redactor, iar în 1990 redactor-șef adjunct. A colaborat la majoritatea revistelor culturale din țară (mai frecvent la „România literară”, „Tribuna”, „Vatra”, „Steaua”, „22”, „A treia Europă”, „Familia” și „Luceafărul”), precum și la „Banatica” (Tübingen), „Knjizevni reci” și „Lumina” (Pancevo). Din 1990 este secretarul Asociației Scriitorilor din Timiș
UNGUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290347_a_291676]
-
1945-1955). După absolvirea Facultății de Filologie la Universitatea din București (1958- 1963), lucrează ca redactor la „Viața studențească” (1963- 1965), „Scânteia tineretului” (1965-1974; șef al secției culturale în 1972-1974), „Ramuri” (1966-1968), „Luceafărul” (1968-1990; secretar general de redacție și redactor-șef adjunct în 1974- 1990), „Contemporanul” (1970-1972). Ulterior este redactor-șef la Editura Globus (1990-1993) și la revista „Tricolorul” (1990-1991), secretar de stat în Ministerul Culturii (1993-1996), director la „Noua revistă română” (1996). Și-a luat doctoratul la Universitatea din București (1983
UNGHEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290341_a_291670]
-
1989 îl găsește la ziarul „Munca”. În 1991 înființează Editura Geneze și revista cu același titlu. Director general al Regiei de Difuzare a Cărții Arcadia (1990-1992), al Societății Cultura Națională (1992-1993), lucrează în Ministerul Culturii (1993-1994) și ulterior ca secretar adjunct al Societății Oamenilor de Știință din România (devenită Academia Oamenilor de Știință). Debutează în 1952, ca licean, la ziarul „Secera și ciocanul” din Pitești, iar editorial cu volumul Steaua lui Horn, apărut în 1966. Mai e prezent în „Ramuri”, „Convorbiri
VADUVA-POENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290404_a_291733]
-
între ianuarie 1975 și decembrie 1980, bimestrial între ianuarie 1981 și decembrie 1989 și din nou lunar din aprilie 1991, când iese ca serie nouă, afiliată la Asociația Umoriștilor. Colectivul redacțional: Aurel Baranga (redactor-șef, 1949-1979), Manole Auneanu (redactor-șef adjunct), Niculae Stoian (redactor-șef, 1983-1986), Mihai Ispirescu (redactor-șef adjunct, 1986-1989), Tudor Popescu (redactor-șef adjunct, 1989), Ion Tipsie (director, 1991-1999), Rodica Tott (redactor-șef, 1991-1996). În acord cu programul implicit în titlu, care o și situează în descendența unei
URZICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290393_a_291722]
-
și decembrie 1989 și din nou lunar din aprilie 1991, când iese ca serie nouă, afiliată la Asociația Umoriștilor. Colectivul redacțional: Aurel Baranga (redactor-șef, 1949-1979), Manole Auneanu (redactor-șef adjunct), Niculae Stoian (redactor-șef, 1983-1986), Mihai Ispirescu (redactor-șef adjunct, 1986-1989), Tudor Popescu (redactor-șef adjunct, 1989), Ion Tipsie (director, 1991-1999), Rodica Tott (redactor-șef, 1991-1996). În acord cu programul implicit în titlu, care o și situează în descendența unei pleiade de publicații satirico-umoristice ce debutează în secolul al XIX
URZICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290393_a_291722]
-
lunar din aprilie 1991, când iese ca serie nouă, afiliată la Asociația Umoriștilor. Colectivul redacțional: Aurel Baranga (redactor-șef, 1949-1979), Manole Auneanu (redactor-șef adjunct), Niculae Stoian (redactor-șef, 1983-1986), Mihai Ispirescu (redactor-șef adjunct, 1986-1989), Tudor Popescu (redactor-șef adjunct, 1989), Ion Tipsie (director, 1991-1999), Rodica Tott (redactor-șef, 1991-1996). În acord cu programul implicit în titlu, care o și situează în descendența unei pleiade de publicații satirico-umoristice ce debutează în secolul al XIX-lea, revista îi va „urzica” pe
URZICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290393_a_291722]
-
în învățământul universitar ca asistent la Facultatea de Litere. Funcționează și ca lector de limba română la Universitatea „La Sapienza” din Roma (1994-1997), e bursier și lector la Universitatea din Antwerpen (2000), bursier al New Europe College (2000-2001). Redactor-șef adjunct (1993-1994), redactor-șef (din 1998) la revista „Dilema”, este între timp redactor-șef al Editurii Fundației Culturale Române (1997-1998). A debutat în 1982 la „Revista de istorie și teorie literară” și editorial în 1987 cu o antologie a receptării critice
VASILESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290454_a_291783]
-
la Paris ca cercetător stagiar în laboratorul de psihologie fiziologică al profesorului Binet, iar în 1896 obține o diplomă la École des Hautes Études, secția Sciences, unde va fi chef de travaux, șef al Laboratorului de psihologie experimentală și director adjunct al Laboratorului de psihologie patologică. Pentru o mai bună cunoaștere a laturii clinice a domeniului său, se înscrie la Facultatea de Medicină și desfășoară, în paralel, o activitate practică în spitalele Salpêtrière și Bicêtre. Își continuă studiile medicale, dar nu
VASCHIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290441_a_291770]
-
este transferat în 1975 la Casa Municipală de Cultură. În 1990-1992 ocupă un post de sociolog la Centrul Județean al Creației Populare Cluj; este și corespondent local pentru publicațiile bucureștene „Expres magazin” și „Evenimentul zilei” (1991-1992), redactor și redactor-șef adjunct la cotidianul „Tribuna Ardealului” (1993-1994). Ulterior intră în Catedra de sociologie a Facultății de Sociologie și Asistență Socială a Universității „Babeș-Bolyai”, avansând până la gradul de profesor. Debutează la „Tribuna” în 1971, iar editorial cu lucrarea Onisifor Ghibu, educator și memorialist
VEDINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290476_a_291805]
-
1966 (și din nou în 1968-1969); între 1954 și 1965 a îndeplinit și funcția de secretar al comitetului de redacție la revista „Studii și cercetări de istorie literară și folclor”. După un interludiu de doi ani (1966-1968), petrecut ca director adjunct al Muzeului Literaturii Române și o bursă de studii de trei luni în Franța, în vederea pregătirii tezei de doctorat Dimitrie Bolintineanu și epoca sa, pe care o va susține în 1971, este numit în 1969 redactor-șef al Editurii Minerva
VARGOLICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290430_a_291759]
-
iar în 1968, la apariția revistei cu același nume, U. este redactor-șef doar al primului număr, fiind înlocuit la cererea autorităților, din cauza sumarului în care figurau texte de Emil Cioran, Martin Heidegger și Mircea Eliade; va deveni redactor-șef adjunct ulterior (1969-1971). Debutează în 1966 la „Ateneu” cu proză, unde între 1971 și 1973 este redactor, și editorial în 1974 cu volumul Despre purpură. Publică intermitent poezie în „Tribuna” și în „Steaua”, fiind redactor al acesteia din 1973 până în 1990
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
intermitent poezie în „Tribuna” și în „Steaua”, fiind redactor al acesteia din 1973 până în 1990. În decembrie 1989 întemeiază la Cluj-Napoca cotidianul „Adevărul în libertate”, pe care îl va conduce numai câteva zile. Între 1990 și 1993 este redactor-șef adjunct al seriei noi a revistei „Luceafărul”. Detașat la Ministerul Afacerilor Externe în 1991, un an mai târziu este numit atașat cultural în Grecia. Aici va scoate o revistă a comunității românești din Atena. Demisionează și trece director adjunct la Accademia
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
redactor-șef adjunct al seriei noi a revistei „Luceafărul”. Detașat la Ministerul Afacerilor Externe în 1991, un an mai târziu este numit atașat cultural în Grecia. Aici va scoate o revistă a comunității românești din Atena. Demisionează și trece director adjunct la Accademia di Romania din Roma (1993-1995). Secretar al Uniunii Scriitorilor (1995-1997), va fi ales vicepreședinte (1997-2000) și președinte (din 2001). În 2003 este desemnat director al postului Radio România Cultural și secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe. A
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
o scurtă perioadă petrecută ca librar la Centrul de Librării și Difuzarea Cărții din Cluj (1954-1955), intră în gazetărie: redactor la ziarul „Viața nouă” din Câmpeni, județul Alba, redactor, apoi secretar de redacție la „Făclia” din Cluj (1960-1968), redactor-șef adjunct la ziarul „Năzuința” din Zalău (1968-1974), corespondent special al Agerpres pentru județele Cluj, Bistrița-Năsăud și Sălaj (1974-1993), secretar general de redacție la „Adevărul de Cluj” (1993-1997). Debutează în 1969 la „Tribuna” cu Poemul ucenicului, și mai e prezent în „Luceafărul
VERES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290491_a_291820]
-
a Universității de Stat din Chișinău. Un timp lucrează la gazete din Briceni și Drochia (1966-1968), la Televiziunea din Chișinău (1968-1973), ulterior fiind redactor și șef de secție la revistele „Cultura” și „Literatura și arta” (1973-1991), iar mai târziu director adjunct la Muzeul Literaturii Române „Mihail Kogălniceanu” din Chișinău și secretar al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. Primele versuri i-au fost publicate în „Tinerimea Moldovei” (1965), iar întâia carte, Flăcări albastre, portocalii..., o culegere de proză scurtă, îi apare în 1976
ZBARCIOG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290720_a_292049]
-
ZĂINESCU, A.[urel] I.[on] (22.X.1939, Dara, j. Buzău - 14.IV.2004, București), poet. Urmează Școala Pedagogică din Buzău (1953-1957) și Facultatea de Filologie a Universității din București, absolvită în 1962. Va fi redactor și redactor-șef adjunct la „Scânteia tineretului”, apoi secretar general de redacție la revista „Luceafărul”. Debutează cu publicistică în 1958 la „Viața Buzăului” și cu versuri, în același an, la „Luceafărul”, iar prima carte, Zeii neatenți, îi apare în 1967. În „Scânteia tineretului” publică
ZAINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290689_a_292018]
-
Facultății de Filologie, secția limba și literatura română, a Universității din București (1955), lucrează ca redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1955-1960), la Editura pentru Literatură Universală (1961-1964), la revista „Luceafărul” (1964-1965), ca secretar literar și director adjunct la Teatrul „Barbu Delavrancea” (1967-1969), muzeograf la Muzeul Literaturii Române și în redacția „Manuscriptum” (1970-1973), secretar la Uniunea Scriitorilor (1973-1989), director al Teatrului Mic (1990-1991). E senator (1990-1992) și membru în Consiliul Național al Audiovizualului între 1994 și 1998, când
VULPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]