3,791 matches
-
stăteai trântit pe pat, aproape gol, cu pielea de culoarea au rului închis, și zâmbeai la nu mai știu ce observații ale amicului nostru. Te priveam... și veni o clipă în care mi-am simțit inima plesnind de iubire... Te adoram! M-ai privit: aveam ochii plini de lacrimi și mi-a fost rușine... Mi-am coborât privirile în pământ. 14 iulie 1952 Ne-am sculat către orele zece dimineața, prea devreme după părerea lui. și ne-am dus la lacuri
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și mie mi-e dor! Cât îmi e de dor! Mai cu seamă serile, când te smulgi din cercul vicios al obișnuitelor ocupații. Stau și citesc cu voce tare, căci altfel n-aș avea răbdare, iar apoi, obosit, încerc să adorm cât mai repede și, poate, să te visez... (Te-am visat o dată, nu mai știu cum, dar a fost bine.) În ceea ce privește timpul de afară, să știi că am compa sionat zi de zi, eu și ai tăi, cu voi, cei
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
simți jalnic de singur în mijlocul naturii, nici despre socoteala neachitată a vremelniciei căreia nu-i poți face față. Își păstrase în toate un etalon suportabil și o privire din afara lucrurilor, nu-și bătea niciodată capul reflectând la cuvinte. În schimb, adora îmbrăcămintea și bijuteriile și disprețuia regimul politic, considerându-l declararea stării de faliment a senzualității. Iar regimul nu căuta să pună gheara pe ea. Învățase tehnologia sudurii, meserie considerată „constructivă“ și „devotată“ Statului, în vreme ce îndeletnicirea mea trecea drept distructivă. Nu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
scârbă și lăcomie, de frică și febrilitate. Învățase deopotrivă să-i urască și să-i iubească de la nouăsprezece ani, din 1945, când fusese deportată pe cinci ani la muncă silnică în bazinul Donețului din actuala Ucraină. A blestemat și a adorat cartofii, a suferit din cauza lor de foame cronică, pentru că nu erau niciodată destui. Ajunsă numai piele și os, tot cu cartofi s-a hrănit până ce s-a mai împlinit și pielea i s-a netezit la loc. Cartofii erau aliment
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
autoderiziune sau de ironie la acest popor serios; prea serios, poate. Știm însă sigur că nu a murit până acum nici un român pentru o idee, darămite pentru o banală declarație de impozit. Poate că-i cam mult spus, dar asum... Ador felul în care se prezintă colegul meu de serviciu, chelnerul Mamadou. Este mic, negru, dinții albi surâzători, merge legănat, poartă gulerul cămășii alb-gălbui pe deasupra unui pulover tip militar, uzat de atâta întrebuințare. Mitraliază cuvintele repede, cu un accent imposibil: "Je
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ramă de aur etc; genul bancher sau funcționar internațional de rang înalt. Într-o franceză cu un puternic accent german, îmi spune că este interzis să fac focul în aer liber, iar fumul degajat este dăunător pentru copiii săi, care adoră să se joace în grădină (sic !). După care intră direct în pâine și-mi spune că dacă nu încetez să ard frunzele, dă imediat telefon la poliție și voi fi expulzat din Elveția în 48 de ore. Fără nici o îndoială
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
fi fost musulman, aș fi jubilat, căci erau dovada vie a dificultații de a supraviețui a creștismului în ultra-modernitatea occidentală. Și pentru că tot veni vorba de musulmanii din campus, îmi amintesc de fraza văzută în hypermarketul METRO: Le porc, j'adore ! O formulă care-l agresează aproape fizic pe un amic tunisian din bucătărie, puțin dilimandros, tare în matematici speciale (îl văd zilnic pe Mehdi cum își ajută colegii politehniști canadieni pe colțuri de masă pline de grăsime) și mare amator
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
câțiva ani, au decis să nu mai amestece pe același etaj africanii cu europenii, sau, dacă nu se poate astfel, repartizarea camerelor să se facă selectiv. Africanii au alt tip de comportamentdecât europenii, vorbesc natural mai puternic, pe tonuri înalte, adoră să mănânce împreună, să doarmă împreună etc. 01 aprilie 2005 Tot Mehdi Tunisianul mă întreabă în stilul său candid cine este Papa, reacție la nebunia mediatică care a cuprins lumea după moartea lui Ioan Paul al-II-lea. Încerc să-i explic
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
sub ochii tăi. Se creează astfel un vid în jurul tău. Au murit sub ochii mei mama, tata, fratele și soțul meu. La un moment dat, aproape că încerci un sentiment de culpabilitate că tu continui să trăiești. Pe mama o adoram. În copilărie, seară de seară, înainte de culcare și de sărutul de noapte bună al mamei, îmi spuneam rugăciunea, cu nelipsita formulă: „Ține-o, Doamne, pe mama până la adânci bătrâneți, până la șaizeci-șaptezeci de ani.“ La vârsta aceea, șaizeci șaptezeci de ani
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
știu, mi-am iubit foarte-aproapele mult mai mult decât pe mine însămi. Așa încât n-am putut oferi fericirii un sediu prea ospitalier.“ Am pescuit citatul din Dilema veche, aceeași în care Simona Sora declara că vă așteaptă memoriile. Nu-i ador pe narcisiști, dimpotrivă, dar să știți că, în locul dumneavoastră, eu m-aș iubi. Sigur, în doze cuviincioase. Spun asta fiindcă orgoliul și stima de sine cresc în fiecare om care creează. (Și, am mai spus o, am suficiente motive să
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
ales când îi chinuiești pe cei din jur, cred că ai dreptul să ți-o curmi. Este, după mine, un gest de omenie. Sunt însă împotriva eutanasierii câinilor. R.P. A celor sănătoși, dar fără stăpân. A.R. Da, a lor. Ador câinii și toată viața am avut câini. R.P. Rog să se consemneze, intervievatorul e proprietar de pisici. A.R. Da, știu. N’empêche. Am avut câini încă din copilărie și până de curând. I-am aprivoazat, așa cum m-a învățat
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
muzica și diversele creațiuni ale artiștilor de seamă, ne interesau și alte lucruri. (Mai rămâne vorbă!) Bunăoară manifestând opiniuni și sentimente diferite cu privire la cele două stele ale trupei, Vlădaia și Odeseanca, grupul nostru se împărțise hotărât în două. Unii o adorau pe cea dintâi, nu pentru că avea silueta fină, ochi negri și înfățișarea de andaluză, dar pentru că, spuneau ei, cânta mai bine și avea jocul mai expresiv; ceilalți o adorau pe a doua, nu pentru că era blondă și avea ochi vicleni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și Odeseanca, grupul nostru se împărțise hotărât în două. Unii o adorau pe cea dintâi, nu pentru că avea silueta fină, ochi negri și înfățișarea de andaluză, dar pentru că, spuneau ei, cânta mai bine și avea jocul mai expresiv; ceilalți o adorau pe a doua, nu pentru că era blondă și avea ochi vicleni, dar spuneau ei pentru că vocea sa avea un timbru mai cald, iar jocul său era mai natural. Mă servesc de verbul "a adora", în lipsă de altul mai potrivit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
avea jocul mai expresiv; ceilalți o adorau pe a doua, nu pentru că era blondă și avea ochi vicleni, dar spuneau ei pentru că vocea sa avea un timbru mai cald, iar jocul său era mai natural. Mă servesc de verbul "a adora", în lipsă de altul mai potrivit, pentru a exprima cu el acea dispoziție proprie vârstei la care ne găseam atunci (noi care nu trecuserăm încă de 17 ani) și care explică de ce, aproape niciodată, un tânăr nu se poate interesa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cu păreții până la acoperământ. Sper că această îndeletnicire te va face și mai nervos decât noua emisiune a României (pentru care însuși ai stăruit atât de mult a se efectua cât mai în grabă), eu unul să știi că te ador când ești nervos și când ne dai afară din tarabă. Complimentele mele cele mai devotate Doamnei Negruzzi la jeune malade și Domnișoarei Anicuța pe care o regret de a o fi văzut numai câteva momente. Te sărut, Pogor". SUMAR Eugen
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
din care au aflat că în spatele unei expresii ca aceasta poate să stea o grosolană manipulare. Ceea ce se întâmplă, de altfel, și în cazul știrilor pe care le urmărim cu evlavie, tranchilizați, seară de seară. (2009) Vedete Le admirăm, le adorăm, le invidiem, ne uităm cu jind la bo găția lor, la frumusețea lor, la viața lor fericită. Unii - ne zicem - au noroc cu carul: arată perfect, sunt spirituali, au succes și mulți bani. Ne uităm la vedete de jos, de la
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
gotice antichitatea redescoperită În Renaștere nu mai este aceeași cu cea dispărută. Ieșind din nou pe țărmul mării, Afrodita arată altfel. Tocmai marea artă a Renașterii e cea care, conștient sau nu, a fost eretică față de idealul pe care-l adora. În acest sens Înțeleg ideea că Renașterea a descoperit o nouă credință. Ea a descoperit, de fapt, că nimic nu e perfect repetabil. Și ajunge să compar tabloul lui Botticelli Nașterea Venerei cu Afroditele clasice pentru ca să simt adevărul dintr-un
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Pruncul este dat înapoi Mamei Sale, care suferea pentru sângele pierdut de Fiul său. 267. DESPRE CEI TREI REGI MAGI, SCRIE SFÂNTUL MATEI ÎN 2,1-12. 1. Primul. Cei trei regi magi, călăuzindu-se după stea, au venit să-L adore pe Isus, spunând: („Am văzut steaua Lui la Răsărit și am venit să ne închinăm Lui”). 2. I s-au închinat și I-au oferit daruri ( Căzând la pământ, I s-au închinat și I-au arătat daruri, aur, tămâie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ies din mormânt cu teamă și bucurie mare, voind să le vestească ucenicilor învierea Domnului. 2. Cristos, Domnul nostru, le-a apărut pe cale, spunându-le: ( „Dumnezeu să vă mântuiască!”); ele însă s-au aruncat la picioarele Lui și L-au adorat. 3. Isus le zice: („Nu vă temeți! Mergeți și vestiți fraților Mei să plece în Galileea și acolo Mă vor vedea”). 302. DESPRE CEA DE-A PATRA APARIȚIE. LC. 24,9-12; 33-34. 1. Primul. Auzind de la femei că Cristos a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
depășea uneori în anumite privințe, dar niciodată nu o spusese. Ochii îi erau atât de luminoși și iscoditori încât uneori căpătau o strălucire aparte iar culoarea lor schimbătoare era greu de definit. Se simțea bine în prezența Anisiei și o adora. Era ca și când te-ai afla lângă o cascadă uriașă, iar în căderea ei îți creea în suflet o stare de bine, emoționantă și de care nu te saturi. În spatele acestor trăsături se ascundea destulă inteligență și rafinament. Știa să pună
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
privință, dar viața este plină de surprize. Ședea în fața unei oglinzi și se privea. Părul frumos aranjat nu era lipsit de strălucire. Își analiză alunița de pe obraz și constată că seamănă cu o cicatrice din copilăria ei pe care o adora. În condițiile acestea, Carlina fu informată prin apel telefonic de boala gravă a tatălui ei. Fără să mai analizeze cum stau lucrurile se urcă în primul tren și plecă spre casa părintească. Ajungând acasă, îl găsi fără vlagă, stors de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
dezlănțuie între ei. Se produse un moment de tăcere. Carlina îl privea ca un șarpe care vrea să hipnotizeze tot ce-ntâlnește în cale. - Nu sunt atras de alcool decât uneori. - Mie nu-mi pare așa. Eu cred că-l adori. După câte observ nu-i nimic din ceea ce am convenit. Dacă este așa cum cred eu, îmi pare tare rău că te-am întâlnit. Nu este zi în care să nu bei și mă întreb de ce te-ai oprit la mine
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Valurile Tisei păreau că își bat joc de nestatornicia și de caracterul tranzitoriu al omenirii, încercând la rândul ei să-și recapete stăpânirea de sine pe care o avea înainte de ploaia torențială. - Mie îmi place foarte mult, enorm de mult. Ador să mă plimb după ploaie, mai ales prin zonele muntoase cu toate frumusețile naturii. - Da, e grozav ce spui. Ce-ai zice dacă am merge acum la un restaurant să bem și să mâncăm ceva? - Dacă nu adăugai cuvintele ,,să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
strălucitoare. Faptul că iar își petreceau noaptea împreună era, evident, un nou început. - Am venit cu gândul să-ți fac reproșuri pentru situația precedentă și acum ... ce am făcut? Buzele lor se întâlnira din nou cu o dorință îndelung refulată. - Ador patul tău, zise dintr-o dată Alin. - De ce spui asta? - Pentru că miroase ca tine. - O, Doamne!, gemu ea. Își înfășură brațele în jurul gâtului său și se înlănțuiră unul peste altul, rostogolindu-se ca doi copii. Ea tremura din toate încheieturile. - Te-
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
să o trăim așa cum putem mai bine. Să avem grijă de ea. - Trebuie doar să ne temem de forța prostiei și să avem curajul înțelepciunii și al adevărului despre ea. În adolescență, Nicky avea un șarm extraordinar iar fetișoarele îl adorau. Ochii îi avea expresivi și mari ca atunci când era copil. Pielea îi era neașteptat de albă, iar părul de un negru sălbatic. Îi plăcea să trăiscă în extreme, arzând ca o torță, iar somnul îi era cel mai bun prieten
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]