3,823 matches
-
aminte corect, cred c-am spus-o și cu voce tare. Îmi și imaginam ce fel de petrecere avea să fie. O mare de râsete, de oameni care trag de tine, care beau, care flirtează, o mulțime de newyorkezi care adoră să pozeze. Mondeni care și-au petrecut toată după-amiaza alegându-și hainele. Bărbați cu părul lins, care scanează încăperea în vreme ce tu le răspunzi la întrebări. Moși tineri, cu prenume ca de lorzi, dar care aici sună ca o farsă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de afecțiune, pe umărul lui Bea, apoi a scos un fel de urlet scurt de lup către mine. — Atenție, bărbați ai New York-ului - s-a aplecat să mă pupe - Domnișoara Truman a ieșit, din nou, pe piață. Notă adițională: îl ador, ador, ador pe Harry. E una dintre cele mai neostentative, inteligente și haioase ființe din câte am cunoscut. E unul dintre acei bărbați care te fac să zâmbești doar fiindcă te afli în preajma lor. În plus, mai e și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
afecțiune, pe umărul lui Bea, apoi a scos un fel de urlet scurt de lup către mine. — Atenție, bărbați ai New York-ului - s-a aplecat să mă pupe - Domnișoara Truman a ieșit, din nou, pe piață. Notă adițională: îl ador, ador, ador pe Harry. E una dintre cele mai neostentative, inteligente și haioase ființe din câte am cunoscut. E unul dintre acei bărbați care te fac să zâmbești doar fiindcă te afli în preajma lor. În plus, mai e și un asistent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
pe umărul lui Bea, apoi a scos un fel de urlet scurt de lup către mine. — Atenție, bărbați ai New York-ului - s-a aplecat să mă pupe - Domnișoara Truman a ieșit, din nou, pe piață. Notă adițională: îl ador, ador, ador pe Harry. E una dintre cele mai neostentative, inteligente și haioase ființe din câte am cunoscut. E unul dintre acei bărbați care te fac să zâmbești doar fiindcă te afli în preajma lor. În plus, mai e și un asistent de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
că Bea și-a dat seama cum stă situația. Asta pentru că n-ați mai văzut un student care să-și dea atât de tare silința. și asta este, în fond - în afara celorlalte considerabile virtuți, ceea ce m-a făcut să-l ador pe Harry: cât de mult o iubește pe cea mai bună prietenă a mea. În ochii lui, Bea este o zeiță printre femei. Perspectivă cu care sunt de acord din toată inima. și-mi dau seama că nici măcar nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
am cunoscut... — Sigur că da, Luke! Îmi amintisem. Luke era nepotul al lui Jackson, artistul muritor de foame care refuzase să primească bani de la părinți și care se descurca făcând pe muzicianul... sau era dramaturg? În orice caz, Jackson îl adora. Auzisem vorbindu-se despre Luke deseori, dar nu-l întâlnisem decât o singură dată. — Mă bucur să te văd! i-am spus eu, ținându-mi ochii ațintiți asupra feței lui, ca să dau senzația că nici nu-i observasem costumația. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
sărbătorești. Ai depășit o piatră de hotar. — N-ai cumva chef să iei cina cu mine astă seară? În ultima vreme am devenit dependent de un restaurant italienesc micuț, dar extraordinar, din West Village, care se numește Mimi’s, e... — Ador Mimi’s! mi-au scăpat cuvintele, șocată că mai exista cineva care să cunoască acel restaurant micuț, cu aer de familie, care-mi servise, în ultimii ani, de bucătărie. Pastele lor untoase cu zucchini și piure erau de vis și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mi-l puteam imagina în pantaloni scurți. — Îhî. Cred că pentru unchiul Jack plimbările înseamnă să se lipsească de valet. Am zâmbit. — Mă întreb doar cum poate să trăiască fără pixul lui roșu. Ai mai cunoscut pe cineva care să adore mai mult decât Jackson munca de editare? Vreau să spun că l-am văzut făcând notițe cu pixul ăla chiar și pe cărți deja publicate. — A, da, știu. Odată, eu și cu el mergeam pe o stradă, iar unchiul Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
foarte rău, Claire, a zis Luke. A umplut din nou paharele cu vin, apoi a ridicat rapid privirea. — Stai puțin! Prenumele lui nu era Charles, cumva? — Ba da, Charles Truman. I-ai citit poeziile? — Dacă i-am citit poeziile - îi ador poeziile! Pe toată perioada facultății, am avut lipită „Liniștea“ pe zidul de lângă birou. Cred că am citit poemul ăla de mai mult de o sută de ori! Nu-mi vine să cred că Charles Truman e tatăl tău. Mă simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
pateului în șervețel, simțindu-mă, dintr-o dată, de parc-aș fi avut un rât în loc de nas. Nu era de mirare că femeia asta avea un fiu matur, care încă mai mesteca fiecare îmbucătură de o sută de ori. — Claire, am adorat-o pe mama ta în facultate, s-a conformat Lucille, așezându-și degetele osoase pe brațul meu. Instantaneu, conversația s-a împărțit în două tabere. Randall și tatăl lui s-au lansat într-o discuție despre investiții. Amândoi stăteau picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
un nivel al vocii pe care bărbații îl puteau auzi cu siguranță, dar tu ești exact genul de fată cu care întotdeauna am sperat că Randall o să se așeze la casa lui. Cum am mai spus, pur și simplu am adorat-o pe mama ta. Mereu era așa de elegantă, de rafinată și de frumoasă. știi, ar fi putut să cucerească orice bărbat de pe planetă. N-a fost nici un secret că Harrison Westville al III-lea - moștenitorul averii pastei de dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
arăți superb ca de obicei, a zis Randall, sărutând-o și bătându-l pe Harry pe spate. — Uau, casa e uluitoare! am exclamat eu, când am pășit în bucătăria proaspăt renovată. Înăuntru era o atmosferă extrem de intimă și de caldă - adoram lambriurile de lemn, masa uriașă, de fermă, cu aer antichizat și portretele de familie pe care Bea le aranjase, cu mână de expert, pe unul dintre pereți. — Da, așa-i c-a făcut o treabă grozavă? m-a întrebat Harry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
eu. O să trec pe la Karen, prin birou, chiar acum. Ar fi trebuit să-i dau mai multe detalii despre carte. Desigur, eu și Karen discutasem deja orientarea coperții de mai multe ori, iar ea citise întregul manuscris. Iar eu chiar adoram ceea ce realizase. Erau niște produse de premiat. Dar dacă m-aș fi încontrat cu Vivian, n-aș fi reușit decât s-o stârnesc și mai tare. Exact ceea ce mă sfătuise Phil la început. Speram numai că eu și Karen aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Era o scăpare inocentă, erau două nume formate din aproape aceleași litere. M-am făcut, din nou, ghem lângă el. Randall avea încredere în mine, iar eu trebuia să am încredere în el. Cu toate astea, nu mai puteam să adorm. Capitolul paisprezecetc "Capitolul paisprezece" Casa bucurieitc "Casa bucuriei" Sigur că mama ne aștepta să ne ducă acasă- cu toate că aeroportul era la patruzeci de minute de casa noastră. Conceptul luării unui taxi îi era mamei la fel de străin și de „New York-ez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Mâncam la Deux Magots, din arondismentul șapte, o cafenea unde Sartre și George Sand obișnuiau să mănânce croisante, atunci când făceau o pauză de filozofie. Cafeneau asta era puțin cam prețioasă și cu prețuri cam piperate, dar turistul din mine o adora. — A fost cel mai bun masaj care mi s-a făcut vreodată, i-am spus lui Randall, încă puțin visătoare în urma acelei experiențe. În dimineața aia fusesem trezită, cu blândețe, de o cameristă, care mă condusese la spa-ul de la parter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
îl rugam să-mi mai spună o dată cum se cunoscuse el cu mama. Iar atunci când tata încheia povestea, îl rugam s-o ia de la capăt. Pentru că niciodată nu te saturi să asculți o poveste reală de iubire. Pentru că, în calitate de fiică, adoram felul în care chipul i se lumina atunci când spunea „Iar mama ta a intrat în încăpere“. — Poftim, Claire, mi-a zis mama, întinzându-mi o batistă. Jacques ar fi făcut apoplexie dac-ar fi văzut cât de uzi îmi erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
găsit-o? Asta e o poveste lungă și obositoare pe care o să ți-o spun într-o altă seară, a râs el, cu o sclipire în ochi. Dar m-am gândit c-o să-ți placă. — C-o să-mi placă? A ador - mulțumesc, Luke. A fost foarte frumos din partea ta. Eu, ăăă... — Scuzați-mă! Vă rog pe toți să fiți atenți! Vivian a bubuit cu putere în microfonul pe care-l înșfăcase de la cvartetul de jazz care cânta în colț. — Vă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
restul grupului de foști angajați de la Grant, am adunat câteva cărți de vizită și m-am strecurat afară, pe ușă. Era o noapte caldă, iar străzile erau pline de oameni. Am parcurs repede cele patru străzi până la restaurantul lui Mimi, adorând senzația pe care mi-o dădea aerul de vară pe piele. Scuze că te-am lăsat să mă aștepți, am spus, sărutându-l ușor pe Luke, înainte să mă așez la masă, în fața lui. — Așteptarea a meritat, mi-a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de înțeles? O să iasă o harababură pe care nimeni n-o s-o descîlcească, un popă disident care aduna oameni la biserică spunîndu-le vrute și nevrute sub acoperirea Securității. Nu-ți face iluzii popicule, mi-a zis-o unul într-o zi, ești adorat doar atîta timp cît dai informația de care este nevoie, peștele mare care înoată leneș pe fundul iazului trebuie ademenit cumva la mingioc. A vrut să spună că ești un fel de pescar de oameni, ca Petru și Andrei, înțelegi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
picioare Îi erau Întregi. Prevăzător Însă, omul le-a cumpărat și le-a pus bine. Le lustruiește din când În când. Nu se știe niciodată și, apoi, e lucru nemțesc. De sărbători nu o uită pe binefăcătoarea sa. Și-a adorat tatăl. Era iubit și de vecinii din bloc. Le repara aparatele de radio, ceasurile, brichetele. La Înmormântare s-a vorbit foarte frumos despre el. Ploua mărunt. Cineva număra coroanele. Toate din hârtie cerată. Lovite de ploaie sunau ca un acoperiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Mâncăm la Pescarul. Merlucius pane. Ce altceva să mănânci? Merge și Violeta cu el. O cunosc puțin. Destul de comună. Mai puțin o strălucire lacomă În ochi În timp ce mănâncă. Ambițioasă. Devorează tot. Chiar și bărbații. Pe Grațian Îl cunosc și eu. Adoră celebritățile. De orice calibru. Are totuși umor și e cultivată. A căutat mereu prietenia Sabinei: degeaba. Sabina nu o Înghițea. O snoabă, zicea ea. Nu știam ce să spun. Klaus nu mă scăpă din priviri. Îi părea rău după Werner
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dintre pomii de spalier să crească În voia lui, o Încălcare blasfemătoare a celei de-a unsprezecea porunci: Să cureți toți pomii. Pentru mine aceasta a fost Întotdeauna deosebirea esențială dintre noi; stranie totodată, misterioasă din punct de vedere genetic. Adoram ceea ce lui Îi provoca repulsie. Propriile mele „livezi“ au fost, din clipa În care le-am văzut pentru prima dată, dumbrăvile și crângurile uitate și din ce În ce mai pustii ale vestului Angliei, iar mai târziu ale Franței. Încă mai am În grădină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
Carl Linnaeus, care Între 1730 și 1760 a etichetat, sau a Încercat să eticheteze, cele mai multe dintre creaturile Însuflețite. Poate că nimic nu este mai impresionant În Uppsala decât simplitatea ordonată și dimensiunile reduse ale acelei grădini (tatăl meu ar fi adorat-o) și imensele consecințe care au decurs din ea, În ce privește modul nostru de a vedea și gândi lumea ce ne Înconjoară. Este ceva mai mult decât un alt altar faimos al iubitorilor de natură, cum ar fi Selborne sau Coate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
cât pe ce să încep să bat barurile, în căutare de bârfe despre doctori pilangii, când m-a doborât epuizarea. M-am dus „acasă“, la El Nido, și am dormit - douăzeci de minute încheiate. Eram prea surescitat ca să încerc să adorm la loc, așa că m-am apucat să judec logic. Era ora șase după-amiaza și, cabinetele medicilor se închideau, iar barurile nu aveau să fie bune de stors informații încă vreo trei ore. Dacă Russ și Harry ar da de ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
El putea cere ca tații să-și taie fiii - să-i lase în deșert sau să-i măcelărească. Era un zeu crud, ciudat, străin și rece, dar, totuși, un tovarăș suficient de puternic pentru Regina Cerului, pe care ea o adora în toate formele și sub toate numele. Zilpa vorbea despre zei și zeițe aproape mai mult decât despre oameni. Asta mi se părea obositor câteodată, dar ea folosea cuvintele într-un fel minunat și-mi plăceau poveștile ei despre Ninhursag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]