7,838 matches
-
puțin la aer să mă plimb... Mă retrag repede, înainte să mai apuce să zică ceva. Mă strecor pe lângă strane, întrebându‑mă ce să fac acum, când observ o capelă micuță, într‑un colț. Reculegere spirituală, citesc pe un mic afiș din apropiere. Un loc în care să stai liniștit, să te rog și să afli mai multe despre credința catolică. Îmi bag capul, prudentă, în capelă și văd o călugăriță bătrână stând pe scaun și brodând. Îmi zâmbește și îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
sigură. — Exact la fel. Și Iisus și Îngerii lui te vor binecuvânta pentru ea. Mă apucă strâns de braț. Haide, du‑te și uită‑te. Haide, te conduc eu... În clipa în care părăsim capela, călugărița închide ușa și scoate afișul cu Reculegere spirituală. — Nu vă mai întoarceți azi? o întreb. Nu, azi nu, zice, aruncându‑mi o uitătură cam stranie. Îmi ajunge pentru azi. Chiar așa e, cum se spune - virtutea își e propria răsplată. Când ajung, mai târziu, înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
să meargă. Își joacă rolul din viața reală cu aceeași pasiune pe care o are pe scenă. Atrage atenția și își formează un public. Își face treaba în mod creativ, cu fler. Pune fluturași pe spatele bărbaților, transformându-i în afișe umblătoare. La orele de chineză pe care le predă, își întreabă cursanții: Din ce e alcătuit cuvântul „paradis”? Scrie ideograma pe tablă și explică: Este combinația a două cuvinte, „sclav” și „om”. Dacă ne tratăm pe noi înșine ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
colegele ei de celulă. Urletele din camera de tortură îi bântuie gândurile. După miezul nopții, se ridică și își adună toate cărțile și revistele. Coboară la parter și le aruncă la gunoi. În timpul zilei, evită străzile pe unde sunt puse afișe comuniste. Nu mai ține legătura cu prietenii comuniști. Zgomotele casei i se par din nou plăcute. Gălăgia făcută de soțul și soția care se ceartă alături îi ține coșmarurile la distanță. Pianul băiatului din vecini îi pare muzică din ceruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
trimise de prieteni și de asociați și se îngrămădesc unele peste altele pe terasă. Toate locurile sunt ocupate. Locurile pe scaunele suplimentare, fără spătar, sunt vândute la preț întreg. De o parte și de alta a teatrului, sunt pictate pe afișe cât zidurile imaginile lui Dan și Lan Ping. Ochii amândurora sunt umbriți cu vopsea albastru închis. Lan Ping e într-o rochie neagră din satin. Personajele sunt într-o poză dramatică, stau în picioare, față în față, piept la piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
albastru și intru în mai bogata culoare verde. Sunt un fluture ieșit din cocon, primăvara îmi aparține. Numele meu devine parte din poezia iubitului meu. Pe pereți nu atârnă fotografii. Nu sunt nici cărți sau reviste. Nici un suvenir. Nici măcar un afiș cu mine în rolul Nora. Nu că nu mi-ar plăcea să mi se amintească de trecut, însă noul meu rol cere un decor diferit. Mă confrunt cu un public diferit. Am nevoie să-mi colorez în roșu trecutul. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
vor asigura succesul. Mao împinge la o parte bolul și se lasă pe spate în scaun. Vrea să știe cum am ajuns să pun ochii pe el. Din cauza reacției sale la „Notificarea 5.16”, îi explic eu. A făcut un afiș cu litere mari, care îl ataca pe conducătorul Echipei de Lucru, un bărbat pe nume Yelin. L-a făcut pe Yelin promotor al capitalismului. În consecință, a fost exmatriculat din școală și pus sub arest la domiciliu timp de optsprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ordinea. Pentru a asigura corectitudinea acțiunii sale, Liu formează numărul lui Mao. Din nou, nici un răspuns. De-acum, școlile au fost închise în întreaga țară. Studenții îl imită pe eroul lor, Kuai Da-fu, și se strâng pe străzi, purtând afișe scrise cu litere mari. Promovați revoluția! a devenit cel mai fierbinte slogan. Pentru a se impresiona unii pe alții, studenții încep să atace trecătorii care li se par lor că ar face parte din clasa de sus. Ei sfâșie hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cât de măreață este Revoluția Culturală. Vedeți cum suntem respinși? zice Doamna Mao Jiang Ching, apucând microfonul după ce urcă pe scenă. Aplauzele mulțimii devin asurzitoare ca tunetul. Doamna Mao continuă, cu voce vibrantă. Ea sugerează mulțimii să se uite la afișul de deasupra capetelor lor, pe care scrie: Revoluția Culturală este o activitate de timp liber sau o treabă cu normă întreagă? Vedeți cum folosesc dușmanii noștri fiecare ocazie pentru a stinge revoltele revoluționare? Și înțelegeți de ce trebuie să-și facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Guang-mei merită să plătească pentru suferința ta. Nu plânge, Tao. Îți simt durerea. Copila mea, mătușa ta Jiang Ching vorbește cu tine. Unchiul Mao e alături de tine. Dă-mi voie să-ți spun că Mao și-a pus propriul său afiș cu litere mari pe 5 august. Titlul e BOMBARDAȚI CARTIERUL GENERAL. Sunt sigură că știi pe cine bombardează, nu-i așa? E ca să-l salveze pe tatăl tău. Să-l salveze de la a fi dat afară din istorie. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
administratorul a băgat otravă pe ghenă, Verde de Paris, el știe ce a băgat, și șobolanii morți au rămas În gunoiul neevacuat. M-am ținut de nas până m-am văzut În camara mea și am deschis geamul. Am decupat afișul tăiat din Paris Match și l-am lipit pe ușa camerei mele: două trupuri de fete bronzate, mușchi exersați, zâmbete albe, fără carii. Imagine you’re in Spain. After a delicious breakfast served in your hotel room you’re deciding
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
pe frânghii. Prin ușa deschisă se văd copacii bătrâni din curte cum freamătă: bate un vânt cald, subțire, aici e Încă vară. Un living imens, pe jos gresie În culori șterse, În capăt bucătăria cu pereții acoperiți de faianță Învechită, afișe și calendare lipite pe frigider și pe masca chiuvetei. Tinerii căsătoriți alătură două mese și Întind peste ele o față de masă de hârtie, În carouri alb-roșii, profesorul inspectează cărțile de pe rafturile de lemn nevopsit, soția lui se uită, zâmbind, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
nu pot să-mi pierd vremea, Încercând să Înțeleg ceea ce nu e de Înțeles, atunci de ce ai mai venit, străine, aici, pe ceață și pe Întuneric? Privirea lui - opacă, absentă -, Întoarsă spre amintirile din interiorul lui, a rămas pironită pe afișul colorat de pe frigider. A uitat chiar și de privirea Christei: ocrotitoare, ironică, sigură că Îl Înțelege mai bine decât se Înțelege singur. * —...Întoarcerea a fost, Într-adevăr, un coșmar, dragii mei. E drept că eram obosit și nervos Încă de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Violine) mit Werken von Evariste im Rokokotheater Linker Zirkel, Freitag, 21 septembrie, London Baroque Players. Christa s-a oprit În fața panoului de lemn cu programul spectacolelor din luna următoare, ca și când ar căuta ceva - un anumit solist, un anumit concert pe afișul de spectacole. Citește ici-colo, pe sărite, cuvinte fără legătură Între ele, conștientă de inutilitatea gestului. S-a oprit și Traian, dar numai ca să se uite, atent, la ea, pentru că Îl surprinde tăcerea ei din ultimelele minute. Ce faci, draga mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ridică un sul mare, cu pecetea inelară a lui Nicolae. ― Ăsta e! Dar nu știu ce e! Mi-ai scris cumva vreun poem, dumneata Nicolache? ― țțț! Deschide și vei afla! Hai, rupe pecetea aia odată! Sulul se dovedi a fi un mare afiș pentru un spectacol și din el căzu un bilet. ― Pentru mine? Un bilet pentru mine? Nicolache, m-ai scos din mormânt, mi-ai redat viața, mi-ai dat împărtășanie! Continuarea se petrecu fără vorbe, dar cu multe râsete. Unchiul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ai redat viața, mi-ai dat împărtășanie! Continuarea se petrecu fără vorbe, dar cu multe râsete. Unchiul și nepotul se rostogoleau pe divan într-o îmbrățișare plină de vigoare tinerească. ― Dar citește-l! Poftim, ia-l și citește! Iancu luă afișul, ezită, apoi îl rulă încet și îl băgă în sân. ― Îl citesc mai tâziu. Nicolae zâmbi. Obiceiul acesta al lui Iancu de a nu-și consuma imediat o plăcere îl intriga, dar, în același timp, îl umplea de admirație. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
îi îngheță dintr-odată nările. Își acoperi nasul cu pilota, închise ochii și încercă să reia visul întrerupt. Dibui undeva, prin ființa lui somnoroasă din adânc, dar nu-și mai regăsi visul. În schimb, țâșni foarte clar, negru pe roz, afișul spectacolului minunat. De când îl primise de la Nicolae, îl citise și îl recitise de nenumărate ori, încât acum îl știa pe de rost și putea să-l recite cuvânt cu cuvânt. Era un amestec, cam de prost gust, de franțuzească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
doar ziduri înalte cu ferestre închise și imprecise pete întunecoase de vegetație, la lumina zilei se transformase într-o risipă de culori, unde roșul violent al autobuzelor contrasta cu albul fațadelor, galbenul taxiurilor, verdele copacilor frunzoși și amestecul anarhic al afișelor țipătoare ce acopereau zidurile cu miile. Și lumea. S-ar fi zis că toți locuitorii pământului își dăduseră întâlnire în dimineața aceea pe larga promenadă maritimă, intrând și ieșind din clădiri, ciocnindu-se și ferindu-se unii de alții, ducându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mascând-o Într-un pliu al șosetei. Nu suport să-mi atârne diverse chestii de Încheietura mâinii. Nu-mi mai rămăsese decât să-mi strâng părul. Am pornit-o agale pe coridor, ținând clamele În mână. Am aruncat o privire afișelor de pe pereți, care făceau reclamă la concursuri de aerobic de o zi, petreceri rave, restaurante cu mâncare sănătoasă și altele chestii. La stânga mea se aflau cele două săli de gimnastică, una pentru femei și una pentru bărbați, și În amândouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
combina stereo. La dreapta, erau vestiarele bărbaților și toaletele, apoi vestiarele femeilor și, În sfârșit, toaletele pentru doamne. După aceea nu mai era nimic În afară de linoleumul cam prăpădit care ducea către capătul coridorului și către ieșirea de urgență, pe care afișe verzi decolorate ne instruiau cum să folosim extinctoarele fără să intrăm În panică. Pe cel din mijloc scria: „Această ușă e dotată cu alarmă“. Dedesubt, cine știe ce glumeț scrisese În grabă și urât, „Ei bine, mor de frică!“. Am Împins ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
hegemoniei dată de Engles. Se calmă și-mi explică: — Îmi amintesc foarte bine, pentru că, din spate, avusesem impresia că e Lesley. Știi tu, sunt aproape la fel de Înalte, amândouă blonde... Apoi, Linda s-a Întors să se uite la unul dintre afișele de pe perete și i-am văzut fața. Ea era, n-am nici un dubiu. M-am uitat lung la el. Până În clipa asta, Întrebarea cine era ucigașul nu fusese În prim plan În mintea mea. Dar acum, se vedea de la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Îl implora ceva, dar n-am auzit despre ce anume era vorba. — Prietene d-ale lui Brian, strigă Cap-de-cartof. O fată aflată În spatele unui paravan de sticlă ne luă câte 7 lire de căciulă. Deasupra capului ei era lipit un afiș pe care scria „Intrarea 10 lire. Nu puteți intra a doua oară“. Am presupus că persoanele incluse În categoria „Prietenii lui Brian“ primeau o reducere. Am trecut prin Încă o ușă vopsită În negru și am ajuns În club. Barul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
și nu dădea nici un semn că ar fi observat plecarea mea. Habar n-aveam cât era ceasul, dar lumea nouă nu mai intra În club. Am cumpărat o sticlă de bere de la bar și-am ieșit agale În vestibul, ignorând afișul cu „Nu puteți intra a doua oară“. Doar eram o prietenă de-a lui Brian, nu? Brian și bodyguardul care era Înăuntru atunci când am intrat noi prima dată stăteau În picioare, la celălalt capăt al holului. Acesta din urmă zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
găsea un gard Înalt de sârmă, iar apoi, o zonă rezidențială foarte frumos Întreținută. Singura cale de acces În sală dinspre partea asta era un șir Îngust de trepte din piatră ce duceau În jos, către o ușă cu un afiș care ne avertiza să „Nu blocați - Ieșire de urgență“. Aceasta era ieșirea În caz de incendiu, aflată la capătul coridorului de la subsol. Am Împins-o zdravăn, dar nu s-a urnit nici un centimetru. Am urcat iarăși scările și-am rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
poartă, înaltă și grea, ca s-o deschid, trebuia să mă proptesc în ea cu tot corpul. De cealaltă parte a străzii era un zid înalt, numai din piatră, deasupra se vedeau vârfurile palmierilor din spatele lui. Minister. Pe zid lipiseră afișe mari, de reclamă. Oamenii din televizor făceau reclamă pentru lucrurile pe care signora Maria ni le punea pe masă la prânz: grisine, ulei de măsline, spaghete, supă de legume cu parmezan și orez, vin, sos de roșii. Pe afișe, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]