5,298 matches
-
ținând-o de mână, și să Îi vadă chipul supt zâmbindu-i curajos de pe pernă, știind că are dureri și că nu o poate ajuta să scape de ele. Katharine, care era o sfântă, păzea morfina care făcea suferințele lui Alice suportabile. Știe că i-aș da oricâtă mi-ar cere, chiar dacă rezultatul ar fi de a-i scurta viața, Îi mărturisi Katharine Într-o zi, dar s-a hotărât să Își trăiască moartea pas cu pas, până În ultima clipă. Henry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
artistice. Până acum, se bucurase de mult succes. Henry era impresionat de atenția evidentă cu care era abordat fiecare aspect al ultimei sale producții și și-l notă În minte pe Alexander ca pe un potențial producător al creației sale. Alice se prăpădi pe 5 martie. Înainte de a intra În comă, Îi dictă lui Henry o telegramă pentru William: „Dragostea mea cea mai caldă tuturor. Adio. Mă duc curând. Alice.“ Ulterior, Henry făcu uz de harul său scriitoricesc pentru a umple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
minte pe Alexander ca pe un potențial producător al creației sale. Alice se prăpădi pe 5 martie. Înainte de a intra În comă, Îi dictă lui Henry o telegramă pentru William: „Dragostea mea cea mai caldă tuturor. Adio. Mă duc curând. Alice.“ Ulterior, Henry făcu uz de harul său scriitoricesc pentru a umple aceste cuvinte puține și grele de Înțeles cu concretețea densă a evenimentului. „Spre sfârșit, timp de aproape o oră, răsuflarea i-a devenit un fel de șuierat constant și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dăduse ultima suflare.“ Reciti paragraful și tăie clișeul „ultima suflare“, Înlocuindu-l cu „suflarea care nu avea să mai fie urmată de vreo alta“. Timp de câteva săptămâni după aceea, fu ocupat cu aranjamentele și scrisorile legate de moartea lui Alice. Aceasta ceruse să fie incinerată, opțiune neconvențională, tipică pentru ea, care necesita o călătorie cu trenul până la crematoriul din Woking, una care Însă păru potrivită cu numărul mic al celor care o Însoțeau - doar el, Katharine și Annie Richards, devotata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să poată duce cenușa Înapoi cu el la Londra, in vederea trecerii finale spre mormântul părinților lor din America, În loc să Îi lase rămășițele să putrezească În pământul negru al unei țări care, pentru ea, fusese Întotdeauna străină. Urma testamentul lui Alice, care trebuia citit și administrat. Își Împărțise bunurile În mod egal Între Henry, William și Katharine, lăsându-l la o parte pe Bob pe motiv că se căsătorise cu o femeie dintr-o familie bogată și avea mai puține nevoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Wilky un sfârșit prematur, În timp ce el și William, care trăiseră Într-o siguranță lipsită de noblețe pe tot timpul conflictului, prosperaseră distingându-se fiecare În domeniul lui. Faptul că Îi ceda lui Bob o parte consistentă din moștenirea lăsată de Alice nu compensa nici pe departe destinul inegal, dar Îi mai liniștea puțin conștiința. Nu ceru și nici nu se așteptă ca William, care avea de crescut patru copii, să facă la fel, iar fratele său nu se oferi. Cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o punea pe picior egal cu cei doi frați, era pe deplin corectă și cuvenită, dată fiind grija și devotamentul pe care prietena i le arătase În decursul multor ani. Henry se arătă Însă surprins să citească În testament că Alice Îi lăsa tot lui Katharine jurnalul ei. Nici nu știuse până atunci de existența unui jurnal, iar informația declanșă un mic semnal de alarmă În mintea lui, alarmă legată de scoaterea unui document atât de intim de sub controlul familiei. — L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ei, așa că mă simt ca și cum aș fi contribuit În parte la formularea lor. Va fi, fără Îndoială, amintirea mea cea mai de preț. Când Henry lăsă să se Înțeleagă că ar fi dorit să Îl citească, femeia se arătă necooperantă. — Alice mi-a spus că voia să Îl dea cuiva să Îl dactilografieze, drept care sunt sigură că ar fi dorit să Îl vadă citit, cândva. Dar, după părerea mea, e prea devreme ca să Îl vadă cineva, chiar și tu, Henry. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să mă despart de el, nici măcar câteva ceasuri. După ce-l dau la copiat, bineînțeles că Îl veți citi, și tu, și William. O altă informație curioasă pe care o obținu din aceeași sursă era că, În ultima săptămână de viață, Alice Îi ceruse să Îi citească o povestire scrisă de Fenimore și intitulată Dorothy, de curând publicată În Harper’s. — I s-a părut foarte bună, zise Katharine. Mă bucur să pot spune că am terminat-o cu puțin Înainte de moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cu Mackenzie, bogat dar Între două vârste. Când el murea brusc, nu mult după aceea, se presupuse că ea avea să se recăsătorească, mai bine și mai romantic, dar În cele din urmă murea și ea, aparent de durere. Pentru Alice, probabil că povestea avusese farmec pentru că dădea valoare morții ca idee sau ca aspirație, lucru inexplicabil turmei de rând. Între lucrările lui Fenimore, ea Își avea locul Într-o serie lungă de povestiri despre femei care Își arătau noblețea caracterului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
locul Într-o serie lungă de povestiri despre femei care Își arătau noblețea caracterului renunțând la perspectiva unei fericiri lumești obișnuite. Nu mult după aceea, Îi făcu o vizită lui Fenimore la Oxford, nerăbdător să Îi vorbească depsre admirația lui Alice față de povestire. Avea să fie surprinsă și Încântată, oferind o scuză convenabilă pentru a evita discutarea unor sentimente mai complexe legate de moartea surorii lui. Îi relată grăbit descoperirea, aproape imediat după ce ea Îl Întâmpină În salonul mic din Beaumont
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
apropia sfârșitul, a simțit dorința... nu de Împăcare, pentru că nu ne-am certat niciodată... dar știi ce vreau să spun. Cred că da, spuse Henry, deși era În continuare nedumerit, cu sentimentul că Fenimore Îi ascunde ceva din mesajul lui Alice. Ea Îl privea gânditoare, dar puțin distrasă, În timp ce conversația cârmea spre subiecte mai banale: liniștea din universitate În timpul vacanței de Paște, comorile Bibliotecii Bodleian, unde avusese norocul de a primi un permis de lectură, speldoarea cântului corului de la catedrala Christ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
foarte Îndepărtată, o preveni el, fără să fie Însă sigur că Îl auzise corect. — Bine, spuse ea. 6 Spre sfârșitul primăverii, simți nevoia de a se despărți un timp de Londra și de muncă. Meticuloasa sarcină a administrării moștenirii lui Alice era Încheiată, iar navele sale teatrale păreau blocate În larg, departe de orice port, fără vânt În pânze. Nu avea nimic care să Îl rețină În Anglia și tânjea nespus după Italia. Făcu aranjamentele necesare pentru a se Întâlni cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Grande, cu o gondolă Întotdeauna la Îndemână pentru a-l purta până la o biserică nefrecventată sau o insulă neatinsă din mijlocul lagunei. De la Veneția plecă la Lausanne, unde William, care era În vacanță sabatică de la Harvard, Își petrecea vara Împreună cu Alice și cei patru copii, dintre care doi foarte mici, pe care Henry nu-i văzuse niciodată, În timp ce tânărul Harry și Peggy crescuseră considerabil de când Îi legănase pe genunchi, cu ocazia ultimei sale vizite În America. Luat prin surprindere de plecarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
intermediare sau scenarii la toate trei, dar, În sinea lui, decise să acorde prioritate Eroului. În acest scop, se retrase la un hotel din Ramsgate timp de câteva săptămâni, În iunie și iulie, lăsându-le apartamentul lui William și lui Alice, care doreau să petreacă un timp la Londra, singuri, Înainte de a-și recupera copiii din Elveția și a se Întoarce, În fine, În America. Alese Ramsgate pentru că era ieftină și, de asemenea, pentru că era o stațiune cu un caracter Cockney
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
extrem de deprimante. „Să nu povestești În Samoa, sau măcar nu În Tahiti, dar nu vând nici zece exemplare“, Îi scria el lui Louis Stevenson, fără a exagera prea mult. Avea noroc că rentele americane pe care i le donase lui Alice la moartea tatălui lor se Întorceau acum prin testamentul ei, Împreună cu capitalul neatins, acumulat În timp ce se aflau În posesia ei, altfel s-ar fi văzut Într-o situație foarte jenantă. În parte din motive de economie, se hotărî să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
copil. Rămase el Însuși șocat de faptele Îngrozitoare pe care le inventase, dar, ca de obicei, simpla confirmare a capacității de a genera idei noi se dovedi imens de Îmbucurătoare. Pe data de 29, le scrise lui William și lui Alice: „Nu am petrecut niciodată un Crăciun atât de plăcut În egoismul lui, În vidul vesel lăsat de fuga socială aproape universală către țară“. Spre sfârșitul lungii epistole, relata și prăbușirea montării cu Calea doamnei Jasper, afirmând că fusese ușurat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
se petrecuse Într-un moment de nebunie temporară. Nu era cu putință ca o persoană Întreagă la minte să aleagă un sfârșit atât de Înfiorător, atât de dureros. Sau atât de șocant și de Întristător pentru familie și prieteni. Când Alice suferise cea de-a doua criză, la sfârșitul anilor ’70, și Își Întrebase tatăl dacă greșea gândindu-se la sinucidere, bătrânul Îi răspunsese senin că nu avea nici o obiecție față de faptul că dorea să Își ia zilele, cu condiția să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
prieteni, desigur, În sensul vechi și, acum, aproape depășit, de familie apropiată). Când William Îi povestise pentru prima dată, atitudinea tatălui lor i se păruse de o cruzime răutăcioasă, În ciuda faptului că avusese efectul dorit, de a Îi stârni lui Alice hotărârea Încrâncenată de a trăi. Fenimore Însă, dacă s-ar fi gândit puțin la decizia de a-și pune capăt vieții, ar fi fost de acord cu sfatul pragmatic al dlui Henry James sr. și ar fi ales o modalitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și ce ars. Trăia cu spaima de a nu găsi o scrisoare care să declare, practic: „Am să mă sinucid pentru că Henry James nu mă iubește“. Bineînțeles că nu dădu peste un asemenea document; nu găsi nici scrisoarea pe care Alice i-o trimisese Înainte de a muri, deși o căută atent. Intuiția Îi spunea că, pe patul de moarte, Alice făcuse un gest de o generozitate impulsivă, tipic feminină, față de vechea dar nevăzuta ei rivală, scriindu-i că i-l lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
sinucid pentru că Henry James nu mă iubește“. Bineînțeles că nu dădu peste un asemenea document; nu găsi nici scrisoarea pe care Alice i-o trimisese Înainte de a muri, deși o căută atent. Intuiția Îi spunea că, pe patul de moarte, Alice făcuse un gest de o generozitate impulsivă, tipic feminină, față de vechea dar nevăzuta ei rivală, scriindu-i că i-l lasă În grijă, că Fenimore era singura femeie cu care și-l putea Închipui pe Henry căsătorindu-se, singura cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
acum mă grăbesc să Îți expediez această notiță Înainte ca posibila dezonoare să devină fapt real“. Luă un plic mare și băgă, alături de scrisoare, unul din programele la Guy Domville, roșu stacojiu. Se gândi că și lui William și lui Alice le-ar fi plăcut să primească un astfel de suvenir de la eveniment și așternu grăbit un bilețel care să Îl Însoțească. „Pun acest «poster» țipător Într-un plic, În această după-amiază plină de emoții, ca să mai amăgesc ceasurile până la... 8
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Fenimore zăcând zdrobită, Într-o grămadă gemândă pe pietrele de pavaj de pe Ramo Barbaro... Dar mai erau și alte drumuri către neant, mai simple. Drogurile, derivatele opiumului. Să te stingi În miez de noapte, fără durere... Ceea ce Îi aminti de Alice, care, paradoxal, refuzase oferta prafului uitării, deși avea toate motivele să Îl ia și credea, În principiu, că sinuciderea nu era un păcat, ci o opțiune valabilă pentru ființele omenești. Se duse la dulapul În care ținea jurnalul ei, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
document pe care să Îl lase la Îndemâna oricui, să fie citit de oricine. Când primise copia de la Katherine Loring, În primăvara trecută, una din cele patru pe care aceasta le făcuse pentru sine și pentru frații În viață ai lui Alice, lectura lui fusese la fel de tulburătoare ca și a caietului de Însemnări al lui Fenimore, pe alocuri chiar mai tulburătoare, căci referirile la el erau mult mai explicite. Fusese uimit și relativ stânjenit să constate că micile conversații banale cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de a da tiparului o variantă atent redactată, din care să se elimine toate referirile personale compromițătoare, și apoi de a arde exemplarele originare. Chestiunea rămăsese deschisă. Găsi pasajul pe care Îl căuta la data de 5 august 1889, când Alice locuia În Leamington. El făcea referire la moartea prietenului lui William, psihologul englez Edmund Gurney. „Se spune că nu Încape Îndoială că dl Edmund Gurney s-a sinucis. Ce păcat că lucrul acesta este ascuns, căci fiecare persoană cu educație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]