7,971 matches
-
Internațional "MEMORIA SLOVELOR", ediția a II-a, 2016 - Secțiunea PROZA SCURTABUCHETUL DIN FLORI DE CÂMPPe chipul Oliei zâmbetul dispăru încet.Șuvița blondă care îi cădea mereu pe frunte nu o mai deranja. Obrajii căpătau o culoare livida lăsând roșeața să alunece pe gâtul subțire. Ochii albaștri se măreau ușor lăsând loc suprizei și mirarii.Cuta de pe frunte -care apărea rar și numai atunci cand emoția dădea navală peste sufletul ei de copilă sârmana,obișnuită cu vită grea, - își făcu loc dând întregii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379428_a_380757]
-
sunet printr-o exprimare muzicală, o ”incantație subtilă”: ”Fulgerul amintirii, ... VI. TOAMNĂ LA VENEȚIA, de Elisabeta Iosif , publicat în Ediția nr. 2286 din 04 aprilie 2017. Toamnă în Veneția Îmi aduc aminte de mine De atunci, când dădeam întâietate Pianului, alunecând solfegii Până la rumenirea zorilor... Mi-aduc aminte de tine Alungându-mi gluma ce ucide Muzica sfredelitoare a gândului De flaut. Gând cu gând de vis... De vis și vioară cu vioară, poem De pianină lângă poemul Icoanei din Catedrala Veneției
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
Palatul Dogilor. Stinsă de harpă în Piața San Marco. Sorbeam șampania toamnei venețiene Privind lampa cerului spre care cocorii Se înălțau în chip sinucigaș... Elisabeta IOSIF ... Citește mai mult Toamnă în Venețiaîmi aduc aminte de mineDe atunci, când dădeam întâietatePianului, alunecând solfegiiPână la rumenirea zorilor...Mi-aduc aminte de tineAlungându-mi gluma ce ucideMuzica sfredelitoare a gânduluiDe flaut. Gând cu gând de vis...De vis și vioară cu vioară, poemDe pianină lângă poemulIcoanei din Catedrala Veneției...Mi-aduc aminte de noi
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
adevărat, Să încerc și altceva Din ce am visat. Însă banii sunt problema, De-o rachetă, chiar nu am, Chit c-o dau pe tantiema Întregului neam. Cu vaporul ... n-am să plec, Sigur, mie-n sută, Printre valuri nu alunec Și nici nu fac plută. Cu-o mașină ... prea-i banal, ... Citește mai mult Mă pregătesc de plecare,Nu știu unde, nu știu când,Nu știu dacă va fi soare,Nu știu de va fi în gând.Sigur ... nu-i cu avionul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
ploaie cu broaște și pești navighează și ei prin porturile speranței, înjurînd de mama focului maeștrii puturoaselor ideologii, mai trăgînd pe vîrful unghiei vreo două, trei icre de știucă, mai silabisind piperul din cîrnăciorul uscat al băcanului miop, în timp ce guvernantele alunecă din ce în ce mai sigur pe drumul pierzaniei și primarii beți dorm în căruțele cu ventilație specială, din foi de brusture. Așa s-a pierdut prin vreme gustul speculației, tot țesînd faldurile istoriei la nemuritoarele mașini Singer, tot depilînd fecioarele de pericolul împotmolirii
RUFE PE SÎRMĂ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381066_a_382395]
-
aș fi copac, ți-aș ține umbră în arșița fierbinte, Când, gânduri cu ce-a fost, îți vin mereu în minte. De-aș fi pădure, ți-aș face o cărare cu mușchi și iarbă crudă ; Ca pe-un covor s-aluneci pe tălpi pline de trudă. Dac-aș fi urs, te-aș strânge-n brațe, ca ursul pe ursoaică, Cu blândă prietenie, ca puii când se joacă. De-aș fi chirurg, ți-aș scoate riduri de pe-obraz și bătături din
AUREL LUCIAN CHIRA [Corola-blog/BlogPost/380991_a_382320]
-
aș fi copac, ți-aș ține umbră în arșița fierbinte,Când, gânduri cu ce-a fost, îți vin mereu în minte.De-aș fi pădure, ți-aș face o cărare cu mușchi și iarbă crudă ; Ca pe-un covor s-aluneci pe tălpi pline de trudă.Dac-aș fi urs, te-aș strânge-n brațe, ca ursul pe ursoaică,Cu blândă prietenie, ca puii când se joacă.De-aș fi chirurg, ți-aș scoate riduri de pe-obraz și bătături din
AUREL LUCIAN CHIRA [Corola-blog/BlogPost/380991_a_382320]
-
au voit nici ele,/ Geloase să nu fim asemeni lor.// C-un pas mai jos, am vrut să fim azur,/ Dar nici azurul nu ne-a vrut tovarăși,/ Și-a început rostogolirea iarăși,/ În hohotul stihiilor din jur.// Și tot alunecând spre povârniș,/ Am vrut să ne săpăm mormântu-n zare,/ Să ne păstreze ea și să ne care/ În cerul plin de taine, pe furiș.// Dar limpezirea zării de cristal,/ Sub greutatea-nfrângerilor noastre,/ Și-a destrămat minunile albastre/ Și s-
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
își ia avântul!... XVI. ÎNCEPUT, de Lia Zidaru , publicat în Ediția nr. 2196 din 04 ianuarie 2017. Simțul tăinuit, atins de blânda depunere de nea în unirea cerului cu pământul îmi crește aripi. Și fiindcă, cedează crengi, se ascunde pădurea, alunecă pasul, îngheață nerăbdarea sub zăpada momentului, zborul liber e lin. Respirăm alb, creștem alb, mângâiem alb și adormim sub alb, până dincolo de culoare, în toate nuanțele și toate liniile nenăscute dar vii și susținătoare ale visului vieții, în iarna albelor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381027_a_382356]
-
toate nuanțele și toate liniile nenăscute dar vii și susținătoare ale visului vieții, în iarna albelor cuvinte. Citește mai mult Simțul tăinuit, atinsde blânda depunere de neaîn unirea cerului cu pământulîmi crește aripi.Și fiindcă,cedează crengi,se ascunde pădurea,alunecă pasul,îngheață nerăbdareasub zăpada momentului,zborul liber e lin.Respirăm alb,creștem alb,mângâiem albși adormim sub alb,până dincolo de culoare,în toate nuanțeleși toate liniile nenăscutedar vii și susținătoareale visului vieții,în iarna albelor cuvinte.... XVII. COORDONATE, de Lia
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381027_a_382356]
-
nr. 1998 din 20 iunie 2016 Toate Articolele Autorului ÎȚI SUNT ELIXIR Nu-mi pasă de vremea urâtă și rece, În brațele tale mă simt un copil Ce intră sub pled, la căldură, tiptil. Mă simt moleșită, neliniștea-mi trece. Alunec dar visul mă ține de mână, Mă poartă-n unghere ascunse în noi, Ferite de neguri, de vânturi și ploi, Acolo-n adâncuri, iubirea-i stăpână. În inima ta îmi e cald și mi-e bine, Și fi’nța-mi devine
ÎȚI SUNT ELIXIR de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381135_a_382464]
-
Acasa > Poezie > Sonete > FRUNZA Autor: Silvia Rîșnoveanu Publicat în: Ediția nr. 2126 din 26 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului FRUNZA Alunec...Sunt frunză călcată-n picioare De caiii prea liberi ai zeilor noi, Ce urmele-și lasă-adâncite-n noroi Și-n mine... Dar caut să ies din strânsoare. Nu pot să mai urc, prea departe mi-e cerul Și nici să mă
FRUNZA de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2126 din 26 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381141_a_382470]
-
Ediția nr. 2196 din 04 ianuarie 2017. FLORI DE NEUITARE Nu-mi amintesc secunda când ți-am căzut din gând... Luată-n zbor, năvalnic, de valuri de ninsoare Nu mi-ai văzut, sub gene, privirea-ntrebătoare Nici stelele-argintate, din ochi, alunecând. De pe-nălțimi de vise m-am prăbușit în gol, Mirabilă sămânță pierdută prin omături În lumi prea paralele, să poți să mi te-alături, Prin vastele-anotimpuri, să vrei să faci ocol. De nu-ți va fi ușor, să știi
SILVIA RÎȘNOVEANU [Corola-blog/BlogPost/381157_a_382486]
-
Să-ți primenești un gând cu flori de neuitare. Citește mai mult FLORI DE NEUITARENu-mi amintesc secunda când ți-am căzut din gând...Luată-n zbor, năvalnic, de valuri de ninsoareNu mi-ai văzut, sub gene, privirea-ntrebătoareNici stelele-argintate, din ochi, alunecând.De pe-nălțimi de vise m-am prăbușit în gol,Mirabilă sămânță pierdută prin omăturiîn lumi prea paralele, să poți să mi te-alături,Prin vastele-anotimpuri, să vrei să faci ocol.De nu-ți va fi ușor, să știi...nu
SILVIA RÎȘNOVEANU [Corola-blog/BlogPost/381157_a_382486]
-
nr. 2184 din 23 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Adoarme universul, se scutură perdeaua, Pe cerul fără vârstă, de nori cu frunți cutate, Cu grația-i divină, domol, dansează neaua, Adusă de-anotimpul cu pletele-i buclate. Stăpână peste ghețuri, alunecă agale, Își poartă senectutea pe umerii-i, cu fală, Ascunsă de broboade și-adusă rău de șale, Pășește „îmbufnata”, pufnind câte-o rafală. Cu țurțuri la ferestre, ne-ntâmpină-ncruntată, Sub cearcăne de stele, șireată, stă la pândă, Îi scapără sub gene
ÎN PAȘI DE IARNĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381175_a_382504]
-
27.03.2016 A.D. Cămara de veghe ce faci stră.buno unde ți-e valea copilăriei turlă de jar nesfințit asezământul tău de coriandru e jalea ce crește din ramuri de dor răstignit din ceainic de vise tămâiere de aburi alunecă suflete între file tăceri și ascunde dorirea de tainica umbră ce unește ființarea cu sunetul cer candelabrele graiuri din pomul tăcerii adunate în frize de antice porți sentimente uitate cu trudă de tată ce robește ogorul din sine cu dălți
POEM HIERATIC LVI-CĂMARA DE VEGHE de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381231_a_382560]
-
publicat în Ediția nr. 2184 din 23 decembrie 2016. Adoarme universul, se scutură perdeaua, Pe cerul fără vârstă, de nori cu frunți cutate, Cu grația-i divină, domol, dansează neaua, Adusă de-anotimpul cu pletele-i buclate. Stăpână peste ghețuri, alunecă agale, Își poartă senectutea pe umerii-i, cu fală, Ascunsă de broboade și-adusă rău de șale, Pășește „îmbufnata”, pufnind câte-o rafală. Cu țurțuri la ferestre, ne-ntâmpină-ncruntată, Sub cearcăne de stele, șireată, stă la pândă, Îi scapără sub gene
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
noptieră, Mi-adun singurătatea din leagănu-i ... Citește mai mult Adoarme universul, se scutură perdeaua,Pe cerul fără vârstă, de nori cu frunți cutate,Cu grația-i divină, domol, dansează neaua,Adusă de-anotimpul cu pletele-i buclate.Stăpână peste ghețuri, alunecă agale,Își poartă senectutea pe umerii-i, cu fală,Ascunsă de broboade și-adusă rău de șale,Pășește „îmbufnata”, pufnind câte-o rafală.Cu țurțuri la ferestre, ne-ntâmpină-ncruntată,Sub cearcăne de stele, șireată, stă la pândă,Îi scapără sub gene
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
evadez, în altă lume, mai puțin ciudată, decat, cea, în care, m-am pierdut cândva, fără busola vieții, doar, cu tine-n mintea mea, găsind, din cele patru zări, minune de femeie, ce ești tu, un giuvaer, sofisticat , ce-mi alunecă, adesea, printre atâtea gânduri, fiind mereu, prezența, în viața mea, stârnind pasiune, oferind iubire, așteptând respect, găsindu-te, din... cele patru zări, într-un final, pe tine, minune de femeie, ce ești tu. Austria 25 ianuarie 2016 Sursă foto - Pinterest
MINUNE DE FEMEIE de COSTI POP în ediţia nr. 1852 din 26 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381416_a_382745]
-
și Negru pendulează sufletul meu. Vasul iluziilor mă poartă pe marea vorbelor nerostite, încă. Aștept să se ivească, în zare, portul speranțelor împlinite. Mă mai aștepți? INDIGO Mă oglindesc în mine că într-un lac adânc. Privesc... Corabia speranței albă, alunecă ușor. Păsările cărți mă Ating cu aripile lor îngălbenite. Fiecare atingere o cunoaștere-n plus. Pe stâncă aceea, indigo, Ai naufragiat, demult. ARHAISME Răscolesc cu un creion de argint nisipul arhaic al civilizației. Semne integrate - cerc, pătrat, romb - imi șoptesc
PICTURI LIRICE de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381461_a_382790]
-
ce-i îndeamnă să-nfrunte neștiutul din ape. Se năpustesc amândoi în valuri, înotând cu pricepere și sârg, de parcă n-ar fi fost prima oară... Mulțumită, ursoaica avansează molcom ca mititeii s-o ajungă. Curând răzbesc și falnici pe ape alunecă flancând-o. Cu trecerea timpului, cei mici simt apa mai rece... Devin mai înceți... Pe neștiute o capcană de sfârșeală îi trage la somn. Ursoaica pricepe și-i îndeamnă prin rugătoare strigări. Chiar se-oprește agățată de câte-un sloi
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
ei credincios. Bietul n-avusese de-ales. Viața devenise din ce mai anevoioasă... Ziua cea lungă deja înstăpânită alunga înspre nord animalele în căutarea zăpezii, a frigului... Cum și ce mai era de vânat? Ghețarii îngustați, subțiri își luau adio, alunecând repejor către sud... Țărmul însuși, cândva cotropit de albul zăpezii, devenea secătuit de viață... Îl îneca nefireasca zăpușeală în molime și în moarte... Rubinele i-ar fi ajutat să se așeze mai spre sud, într-unul din satele cu peste
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
aruncau umbrele fierbinți pe pământul uscat, fără ca vreo pasăre să coloreze bucățile de cer senin strecurate prin sita crengilor încremenite. Regele nici nu știa dacă se mai află sau nu în regatul său. Stors de setea nemiloasă, se lăsă să alunece din șa și rămase nemișcat în iarbă. Într-un târziu, i se păru că o făptură neasemuit de frumoasă apăruse lângă el și îi umezea buzele cu cea mai proaspătă și mai bună apă pe care o gustase vreodată. - Ești
FIICA VRĂJITOAREI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381471_a_382800]
-
poate fi de poveste („Voaluri de aburi”) și gerul, stăpân pe cosmic și terestru, devine artizan: „Iarna”(„Culori în iubire”), „Februarie între oglinzi”(„Cuvinte de dor”). Miracolul primăverii aduce zâmbet, prevestind schimbarea așteptată. O descrie cu delicatețe: „Șal argintiu ți-alunecă pe umeri/ Și cântă cald zefirul în ramurile goale/ Din cenușiul norilor începi să numeri/ Ploile-n dans dantelate pe poale./ Se deschide primăvara ca-n poezie/ Și-aprinde firea-n muguri și flori albe...” („Sărutul primăverii” în „Sub cerul
SPICUIRI LIRICE de LIA RUSE în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381492_a_382821]
-
și ființă, în veacul ei proscris.Lilia Manole... XXIII. DE MULT ȘI TANDRU TIMP MI-E DORUL ÎMPLINIT, de Lilia Manole , publicat în Ediția nr. 2005 din 27 iunie 2016. Mi- e atat de dor, în străluciri de cedri, S- alunec și la umbră lor să- mi amintesc Despre sărutul verii, dintr- poveste veche, Ce m-a făcut lumină vieții să n-o părăsesc. Un Duh, cel al pădurii, în care am intrat - Cu verbu-i, care mă lua pe totdeauna- Cel
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]